De Mariana Nicolaev/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Se pare că moneda unică eurpeană a fost lovită sub centură.
Ministrul olandez de Finanţe, a venit cu reproşuri usturătoare către Germania şi Franţa. Oficialul, le-a declarat pe acestea, ca fiind vinovatele crizei, ce a abătut moneda unică europeană şi cică are şi un argument în acest context.
Ministrul olandez acuză ţările sus menţionate, că au deschis cutia Pandorei în anii 2003- 2004, atunci, când au depăşit obraznic limita maximă de deficit, fără însă să sufere vre-o consecinţă.
Activitatea de bază a puterilor celor două state, sunt preocupate, de ce ar face şi cum ar face, ca să poată propune ceva eficient, întru rezolvarea crizei. Acţiunile lor, sunt clasificate însă, ca fiind foarte fragile şi lente.
Situaţia în care se află Europa şi în special zona euro, nu este încântătoare: Grecia are deja un an şi jumătate de când a primit primul pachet de ajutoare, iar nenumăratele întruniri şi summit-uri, fiind doar o pierdere adăugătoare de resurse financiare şi de timp, deoarece, se vede şi se simte foarte bine că, nu au adus schimbări.
Un şir de ţări, ca: Irlanda, Portugalia, Italia, Spania, sunt cuprinse de mocirla problemelor financiare. Iar cele mai puternice state, Germania şi Franţa, aşa cum sunt considerate, stabilesc din zori reforme, fac planuri, iar recent, au adoptat un program întreg de măsuri, care după cum zic oficialii acestor puteri, ar opri contagiunea cu ciuma financiară şi ar contribui la prevenirea altor crize similare, care pot umbri viitorul.
Acum Sarcozy, încearcă să dea lecţii despre cum ar trebui să te comporţi pe timp de criză, neobservând însă „bârna de sub nasul său”, sau altfel spus, problemele majore, cu care se confruntă Parisul.
Analiştii în domeniul economic, cataloghează Franţa, ca fiind ţara, cu cel mai mare risc de a-şi pierde actualul rating, de triplu A.
Preşdedintele francez e cam strâns la perete, aşa cum fiecare problemă are cel puţin două ieşiri din situaţie şi cazul lui, are cel puţin 2 soluţii.
1. Ia măsuri drastice de austeritate, care vor aduce Franţa la condiţia în care, în anul 2013, va avea un deficit bugetar nu mai mare de 3 la sută, şi îi mulţumeşte pe agenţii de rating.
2. Ţine cont de optimismul francez şi nu prea limitează cheltuielie, deoarece anul viitor sunt alegeri prezidenţiale şi cine ştie, poate-i cade „colac în lapte” şi mai rămâne tot atât de devotat poporului, încă patru ani la guvernare.
Asta da dilemă! Chiar va fi interesantă continuarea acestei situaţii, stăm cu ochii în patru şi vedem ce le mai trăsneşte prin cap, marilor oficiali.
