Ratatul şi omul de succes. Loserul şi carieristul. Inadaptatul şi cel căruia îi merge toate ca pe roate. Marginalul şi cel care urcă pe scara socială. Această opoziţie este foarte fecundă de-a lungul întregului volum de proză scurtă a lui Anatol Moraru “Confindenţa unui loser”. Nu există povestire din carte unde aceasta să nu se manifeste într-un fel sau altul. Dar, dacă la începutul volumului, ratatul e altcineva, e un străin, e cineva dintr-o altă ţară şi o altă lume, pe parcurs, cu cât avansăm cu lectura, lucrurile încep să se shimbe. Dar nu de la bun început. În prima povestire din volum, ratatul e unchiul Vanja, un moldovean din Germania, unde acesta s-a mutat imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, ademenit de mirajul european. Dar visul european al unchiului Vanja în scurt timp se face ţăndări (el divorţează şi îşi pierde serviciul) , cum ţăndări se alege şi din viaţa sa. Noul neamţ devenind foarte repede un loser în adevăratul înţeles al cuvântului. Un loser în una dintre cele mai prospere ţări europene. Un loser în pofida mirajului german. Un loser în pofida bunăstării din jur. Un loser în una dintre cele mai înfloritoare ţări europene.
Naraţiunea din prima povestire este condusă la persoana întâi. Cel care povesteşte fiind nepotul unchiului Vanja Boguş. Spre deosebire de unchiul său, acestuia îi merge bine, are o căsnicie fericită, are casa sa, o slujbă la universitate, adică este ceea ce se cheamă un om de succes.
Dar, aşa cum am mai spus, cu cât avansăm cu lectura, cu atât se modifică şi raportul dintre cei care reuşesc şi cei care-şi ratează viaţa, ultimii acaparând prim-planul povestirilor. Loserii devenind naratorii şi personajele principale, iar oamenii de succes personaje secundare.
De la un punct încolo, cel care are succes devine altcineva, un străin, un om de aiurea, iar loserul e chiar cel care povesteşte cum şi-a ratat viaţa.
Cu cât ne apropiem de finalul cării, loserul devine personaj principal, iar omul de succes e un personaj episodic care apare din ce în ce mai rar. Aproape ca în viaţă. Aproape ca în Republica Moldova.
