Românii au avut din toate timpurile, o comoară nebănuită, deosebită în întreaga lume, o cultură foarte bogată in basme şi poeme referitoare la dragoste, credinţă, regi, prinţese şi vrăjitoare. Tradiţii legate de perioade fixe din an sunt colindele – de Crăciun, şorcova – de Anul Nou, obiceiuri pre-creştine nu mai puţin valoroase ca teatrul folcloric cu măşti sau Ursul şi Capra din iarnă. Impregnate in istoria acestui popor tradiţiile ne slujesc drept punte de legătură cu strămoşii. Obiceiurile contemporane cu epocile de glorie a neamului nostru au succesiune în spaţiu si timp, datorită lor se realizează conexiunea indispensabilă între prezent si trecut.
Un moment important este trecerea în noul an. În pofida metamorfozelor suportate dea lungul istoriei, tradiţiile îşi fac simţită prezenţa în procesul creării spiritului de sărbatoare. Datorită tradiţiilor copii primesc cadourile mult aşteptate, părinţii îşi pun speranţe in anul nou lasând în cel vechi tot răul, buneii se bucură de colinzi minunate, iar tinerii visează sa-şi întâlnească iubirile. Într-o măsură oarecare, suntem în aşteptarea unei minuni.
Vechile superstiţii si obiceiuri din noaptea de 13 spre 14 decembrie se mai pastrează şi în prezent. În această noapte se intâlnesc toate fiinţele imaginare din mitologia românească. Conform legendelor în această perioadă supranumită noaptea Sfântului Andrei se eliberează o energie negativă sub formă de personificări ale răului Vârcolacii – demonii care mănâncă soarele şi luna, Moroii – nişte spirite care se crede că ar proveni din trupurilrile copiilor care ar fi ucişi sau înmormântaţi de vii înainte ca să fie botezaţi, Strigoii – suflete rele care în acestă noapte es din morminte pentru a pricinui rele celor vii. Însă la un loc cu spiritele necurate işi fac apariţia forţele binelui aducând cu sine daruri preţioase fetelor nemăritate. Ursitoarea este acea creatură mistică despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naştere. Conform legendei, în acestă noapte Ursitoarea le arată viitoarelor mirese viitorii miri.
Tradiţiile de Sfântul Andrei sunt variate şi multiple, poate nici o altă sărbătoare nu este aşa plină de simboluri ca aceasta. În tendinţa de a-şi proteja gospodăria de strigoi, femeile întorceau oalele şi cănile cu gura în jos sau scoteau din sobă cenuşă caldă pentru ca strigoilor le este frică de căldură, sau imprăştiiau prin curte bucăţi de pâine pe care strigoii să le mănânce si să nu mai intre în casă.
Ca să se apere de vârcolaci atârnau şiruri de usturoi la intrare si lăsau candela aprinsă. Astfel, tinerii pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a spiretelor se camuflau şi ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile caselor. În această noapte se dezleagau secrete, se găseau autorii unor crime, ale unor furturi.
Animalelor li se amesteca în hrană cate un fir de busuioc sau li se punea o picatură de aghiasmă în apă. În trecut, exista „descântecul sării”: un drob de sare descântat era îngropat în faţa grajdului. El era dezgropat la primăvară de Sfântul Gheorghe când sarea era amestecată în hrana animalelor ca să le ferească de farmece. În unele localităţi tinerii se deghizau în moroi şi vârcolaci, confecţionau sicrie şi se porneau prin sat cu ceata. Orice trecător era silit să se culce in sicriu, aceast obicei se considera o metodă de a păcăli moartea.
Noaptea de ajun precum şi ziua Sf. Andrei se crede că este prielnică anumitor practici şi farmece de dragoste. Unele dintre care sunt:
– Fata de măritat prepara o turtiţa subţire din făina de grâu, foarte sărată, coaptă pe plită sobei şi o mânca înainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aducă apă ca sa-şi potolească setea urma sa o ceară de nevastă în cursul anului.
– Pentru a-şi prezice căsnicia fetele mergeau în poiată şi cu ochii inchişi trebuiau să prindă o găină sau un cocoş, dacă se nimerea cocoş atunci fata se va mărita in anul care vine iar dacă găina nu se va mărita in timpul apropiat. După ce prindeau cocoşul îl aduceau în casă şi îi ofereau de băut şi de mâncat, în dependenţă de comportamentul cocoşului se tălmăcea temperamentul viitorului soţ.
– Un alt obicei spune că fetele indrăgostite trebuiau să aducă cu gura apă de la 3 fântâni şi să facă câte o turtă din aluat care era aruncată la câini, a cui turtă era mâncată prima acea fată se casatorea mai devreme.
– Pentru a-şi vedea chipul ursitului fetele alegeau un ungher din casă orientat spre răsarit lângă care se aşeza un vas cu apă, prin intuneric deasupra vasului se aprindea o coală de hârtie, se considera că imaginea din umbră reprezintă chipul ursitului.
– Un obicei foarte hazliu era chemarea porcilor, fetele mergeau în ocolul porcului unde grohăiau, dacă porcul răspundea la grohăitul fetelor atunci una din ele se va mărita în acel an.
De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor.Tradiţia spune ca se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au incolţit, luni favorabile pentru recolta.
La fel se face şi cu grâul care este pus la incolţit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune ca va avea un an bun cu bani si sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.
La rândul ei, Tradiţia Bisericii ne spune că, dupa Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers in toată lumea, pentru propovăduire. Atunci sfântului Andrei ia căzut sorţul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunare şi Sciţia şi până în Crimeia. Însa, a umblat in aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare, zăbovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătând celelalte ţări, a ajuns la ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Hristos.
Tot din Tradiţie, mai ştim că Sfântul Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Pătraş, langă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus "Crucea Sfântului Andrei". În legendele populare răspândite în special în toată Moldova (cea de vest şi Basarabia) si Transilvania, Sfântul Andrei apare ca un bătrân înconjurat de o aureolă luminoasă, caruia fiarele i se supun: el alungă si duhurile necurate si strigoii ocrotind în acest mod poporul român. Frumoase şi pline de fantezie sunt tradiţiile, credinţele şi ritualurile poporului nostru.
