Luni, ex-directorul SIS V. Pasat a remis presei din R. Moldova o Scrisoare deschisă, adresată procurorului general Valeriu Zubco. Deoarece „cazul Pasat” a fost ani la rând în centrul atenţiei opiniei publice de la noi, reproducem textul acestei scrisori.
În speranţa că sub conducerea Dumneavoastră respectiva instituţie va începe, după cum prevede legislaţia Republicii Moldova, cu adevărat să reprezinte interesele societăţii şi să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, mă adresez cu o problemă de ordin personal, pe care rog să o soluţionaţi în regim de urgenţă.
Cunoaşteţi bine faptul că pe parcursul unei anumite perioade de timp puterea în statul nostru a fost uzurpată de către fostul lui şef. Justiţia a fost realmente subordonată regimului politic, iar Procuratura s-a transformat într-o unealtă de răfuire cu oponenţii acestuia, utilizând pe larg practica de fabricare la comandă, din motive inventate, a dosarelor contra unor oameni nevinovaţi. Efectele acestei practici frauduloase le-a resimţit din plin şi subsemnatul, fiindu-mi intentate, începând cu anul 2005, unul după altul, patru „dosare penale".
Două dintre ele (privind „prejudicierea" de către mine, când deţineam funcţia de ministru al Apărării, intereselor statului prin comercializarea unor unităţi de tehnică militară) deja de două ori au ajuns să fie examinate inclusiv la Curtea Supremă de Justiţie, fiind de fiecare dată reîntoarse. În iulie 2009, Curtea de Apel Chişinău, examinându-le pentru a treia oară, mi-a reconfirmat nevinovăţia.
Acum imaginaţi-vă, domnule Procuror General, în ce stare degradantă a ajuns în aceşti ani instituţia, care V-a fost recent încredinţată, dacă şi după această decizie a instanţei de apel predecesorul Dumneavoastră, înainte de a-şi prezenta demisia, a dispus trimiterea acestor două „dosare", iarăşi, la Curtea Supremă de Justiţie. Care, sper, prin hotărârea ce urmează s-o adopte, va pune punct într-o istorie de prost răsunet, care ne-a făcut ţara de ruşine în faţa lumii.
Prin prezenta scrisoare, însă, am hotărât să apelez public la Dumneavoastră din alt motiv. Tot ceea ce-mi doresc de la Procuratura Generală este ca în timpul cel mai apropiat ea să se determine definitiv şi în privinţa altor două „dosare" ce mi-au fost intentate în 2006, când eram la închisoare. În unul din ele sunt învinuit de „contrabandă de armament" – în timpul percheziţiei la domiciliu mi-a fost confiscat un pistol (de altfel, înregistrat oficial la Ministerul de Interne din Chişinău) primit drept cadou de la fostul ministru al Apărării din România. În cadrul celuilalt, sunt învinuit de „tentativă de lovitură de stat" la indicaţia Kremlinului.
Apropo, despre existenţa ultimului „dosar" am aflat din presă. Or, pe durata celor trei ani şi jumătate, cât durează „ancheta", n-am fost niciodată audiat în legătură cu el de către organul de urmărire penală – nici atunci când mă aflam în detenţie, nici după ce am fost pus în libertate. Mai mult, le-am demonstrat cu probe deputaţilor din fostul Parlament că ex-procurorul general, desemnat de dânşii în această înaltă funcţie, dezinformează opinia publică, afirmând că în cadrul „dosarului" respectiv au loc „investigaţii".
Deşi nu trezeşte dubii faptul că aceste ultime „dosare", ca şi primele două, au fost fabricate la comandă, nu solicit, domnule Procuror General, să mi se facă vreun favor şi nu Vă rog să dispuneţi sistarea lor. Ceea ce rog şi asupra la ce insist este ca aceste două „dosare” să fie, în sfârşit, după trei ani de „anchetă", trimise în judecată. Vreau ca şi referitor la aceste episoade ale „cazului Pasat" ultimul cuvânt să-l spună anume justiţia.
Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai urgent, deoarece din cauza interminabilei mele „dosariade”, deşi niciun organ de judecată nu mi-a aplicat vreo măsură de reprimare, autorităţile Republicii Moldova refuză în continuare să-mi perfecteze un nou paşaport (valabilitatea celui vechi a expirat în decembrie 2008) – motiv pentru care nu pot nici să mă deplasez în alte ţări în interes de serviciu, şi nici să revin în patrie pentru a-mi revedea părinţii.
Cu respect,
Valeriu Pasat
Moscova, 12 octombrie 2009
