De Zina Gane
Partidul Liberal Democrat din Moldova şi-a propus să elaboreze o strategie de stat privind integrarea minorităţilor lingvistice în societate şi, în cazul accederii la guvernare, să implementeze proiecte concrete în vederea realizării acestei strategii, o atenţie „deosebită fiind acordată educaţiei bilingve”. Iniţiativa a fost făcută publică, în cadrul unei conferinţe de presă de către membrul PLDM Iurie Leancă.
Totuşi, intenţia liberal-democraţilor de a implementa o strategie care să faciliteze integrarea socială a minorităţilor lingvistice (în RM nu există minorităţi naţionale, ci lingvistice, deoarece alolingvii nu s-au constituit ca naţiuni în acest spaţiu geopolitic), deşi salutară şi expusă într-o formulă exagerat de atentă, a stârnit în scurt timp indignarea minoritarilor, mai bine zis, indignarea guvernanţilor comunişti, care s-au grăbit, recurgând la serviciile unor ziarişti moldoveni de calitate morală dubioasă, să atace liberal-democraţii. Poziţia Partidului Comuniştilor în această problemă a fost expusă de către ministrul comunist al Reintegrării, Vasile Şova, care nu a cunoscut, nu cunoaşte şi nu doreşte să cunoască limba de stat, ca, de altfel, şi un procent destul de impunător de demnitari de stat. Dacă ar fi dorit s-o vorbească, ar fi vorbit-o. A avut la dispoziţie 18 ani de independentă a RM, unde limba de stat trebuia să funcţioneze în toate domeniile.
Europa şi integrarea minorităţilor lingvistice
Pentru a ilustra poziţia democraţiilor europene vizavi de integrarea minorităţilor lingvistice conlocuitoare, să vedem care sunt realităţile din Italia, stat-membru al UE şi promotor al legalităţii şi democraţiei. Fiind invadată masiv de imigranţi legali şi ilegali veniţi din toate colţurile lumii în căutare de viaţă mai bună (numărul moldovenilor se estimează la circa 300.000), Italia implementează cu succes politici de integrare a acestora, mulţi dintre ei deveniţi cetăţeni italieni, fără să lezeze demnitatea naţională a italienilor şi fără să le ştirbească din drepturile lor istorice. Statul italian pune accentul prioritar pe şcoală care, conform declaraţiei ministrului italian al Învăţământului, Mariastella Gelmini, „realizează integrarea doar atunci când îi învaţă pe toţi elevii săi (indiferent de apartenenţă etnică – n.n.) limba, istoria şi cultura ţării în care trăiesc”. Televiziunile italiene, care sunt într-un număr destul de mare, pun frecvent în discuţie problema integrării alolingvilor în cadrul unor emisiuni de mare audienţă, invitând politicieni de diverse orientări, specialişti în domeniu şi simpli cetăţeni. Atât poziţia politicienilor, cât şi cea a specialiştilor şi cetăţenilor de rând este unanimă: toţi cei care doresc să trăiască în Italia – fie că sunt cetăţeni ai acesteia, fie că se află legal sau ilegal pe teritoriul peninsulei – trebuie să vorbească limba italiană şi să stimeze poporul-gazdă, precum şi legile, tradiţiile, istoria şi cultura autohtonilor.
R. Moldova şi integrarea minorităţilor lingvistice
Deşi R. Moldova este un stat cu o populaţie mult mai omogenă din punct de vedere etnic (autohtonii constituie circa 80 de procente) în comparaţie cu alte state europene, guvernarea comunistă promovează o strategie de stat profund antinaţională, defectuoasă şi extrem de periculoasă, încercând să sedimenteze în conştiinţa cetăţenilor, indiferent de etnie, ideea că pacea şi bunăstarea pe acest pământ se poate instaura doar dacă micuţa Basarabie este transformată într-o federaţie. Evident, niciun demnitar comunist nu vorbeşte deschis despre federalizarea R. Moldova. Mizând pe ignoranţa multor cetăţeni, guvernarea comunistă oferă formule de genul: „Noi construim un stat polietnic” (V. Şova).
Or, R. Moldova este un stat naţional, la baza constituirii căruia stă populaţia autohtonă. Şi nici premisele unui stat polietnic nu le are, deoarece R. Moldova nu înglobează mai multe naţionalităţi şi nici teritoriile istorice ale cetăţenilor alolingvi. Doar ţările care înglobează mai multe naţiuni şi teritoriile lor istorice sunt state polietnice. Exemplu – Federaţia Rusă. În R. Moldova poate fi promovată doar o autonomie teritorial-culturală, în niciun caz o autonomie teritorial-politică. Comuniştii însă doresc să facă pe plac Rusiei, nu ruşilor, bulgarilor, găgăuzilor, ucrainenilor etc., cetăţeni ai RM.
De ce comuniştii divizează societatea pe criterii etnice
În toţi cei opt ani de guvernare, PCRM a demonstrat nu doar o incapacitate de a construi un stat bazat pe legalitate, libertate şi bunăstare, dar şi o nedorinţă de a promova strategii ştiinţific argumentate de armonizare a relaţiilor dintre populaţia autohtona majoritară şi grupurile lingvistice conlocuitoare şi de integrare a acestora în cultura majoritarilor. Comuniştii nu doresc să promoveze astfel de strategii, menţinând limba rusă în calitate de limbă de comunicare şi privând, astfel, limba de stat de funcţia ei de bază – comunicarea. Deoarece integrarea se poate realiza doar prin intermediul limbii de stat, care trebuie să aibă şi funcţia de comunicare, lipsa de dorinţă a comuniştilor de a promova politici corecte de integrare nu poate fi calificată altfel decât o strategie bine gândită de divizare a societăţii pe criterii etnice, adică de cultivare a urii interetnice. Comuniştii stimulează şi întreţin această realitate periculoasă, conştienţi de faptul că doar o societate divizată pe criterii etnice şi măcinată de ură le poate asigura guvernări confortabile şi de lungă durată.
