De Ion Berghia
Deunăzi, la Ipoteşti, aflînd că sînt basarabean, cineva mă întrebă care e situaţia dincolo de Prut şi dacă au reuşit ceva democraţii. Adăugînd, cu jumătate de gură, că „românii sunt îngrijoraţi”. Care români, domnule, cînd nici cel care îmi vorbeşte nu ştie ce s-a întîmplat dincolo, cînd atîţia alţii habar nu au şi nici nu doresc să aibă cu prezentul şi cu viitorul celor de-un neam cu ei?
Deşi nu se deosebeşte radical de cea din România ultimilor douăzeci de ani, situaţia politică actuală din Republica Moldova este delicată.
În primul rînd, pentru că la Chişinău, ca şi la Bucureşti, există aceeaşi dezbinare a societăţii în partide care de cele mai multe ori nu diferă între ele nici prin programele lor, nici prin strategii şi tactici, nici prin statutul conducătorilor făcuţi parcă de aceeaşi mamă etc. Inclusiv, nici prin băieţii cu ochi albaştri – mai vechi sau mai noi – care s-au strecurat uşurel în toate structurile organizaţiilor de unde se fac influenţi la momentul potrivit pentru a înclina balanţa. Dacă cineva consideră că azi în R. Moldova sînt partide în care să nu respire fantoma comunismului sau cea a anumitor servicii secrete greşeşte amarnic. Această afirmaţie aparţine unui lider din tabăra democraţilor, pe care am auzit-o la una din întîlnirile lui cu alegătorii. Cel mai elocvent argument e cazul Roşca, sprijinit ani în şir de „sponsori” din diferite ţări.
În al doilea rînd, pentru că marea politică nu se face în statele mai mult sau mai puţin minuscule: conducătorii unor aşa state sînt ascultaţi şi auziţi în măsura în care sînt utili marilor puteri. Pe plan intern însă autoritatea unor astfel de şefi de stat depinde şi de ei înşişi, dar şi de cultura politică a celor cu care lucrează. De exemplu, dacă Vladimir Voronin, datorită politicii sale arhieuropene, nu poate fi făcut cu ou şi cu oţet de oricine şi oricînd pe neobservate, apoi Traian Băsescu e plefturit de cui nu îi este lene (vezi cazul privind decizia parlamentului de a-l demite sau, mai nou, pe 21 iunie curent, la TVR-1, Crin Antonescu îl lăuda, ca şi pe Mircea Geoană, din cap pînă în picioare).
În al treilea rînd, banul umbreşte raţiunea, mai ales într-o perioadă de criză. În legătură cu acest fenomen de ordin economico-financiar, nici R. Moldova, nici România nu sînt afectate de această molimă într-o măsură atît de mare care ar putea fi comparabilă cu criza… de minte! Să fim înţeleşi corect: pe ambele maluri ale Prutului locuiesc oameni înţelepţi, cu suficientă materie cenuşie, care, apreciată la justa-i valoare, ar face adevărate minuni – în mod deosebit, dacă aceşti înţelepţi ar constitui un tot unitar!
În al patrulea rînd, actualmente nici în R. Moldova, nici în România nu există lideri de calibru care să fie ascultaţi şi urmaţi de marea majoritate a alegătorilor. În schimb, în ambele ţări româneşti observi nenumăraţi mititei cu gura mare care ţipă pînă îşi fac plinul. În ambele ţări cam mulţi inşi aerieni pricep în politică la fel de mult ca în literatură, încît, fără a avea măcar o şcoală primară la capitolul respectiv, încep să dea lecţii… Astfel, observăm cum ignoranţa, gunoiştea birocratică, gustul puterii şi pricopseala fac personulităţile să se creadă buricul pămîntului, ba chiar domnitori, kneji sau, minimum, sfetnici ai aburcaţilor. Iar atunci cînd, de exemplu, sfetnicul unui preşedinte care se consideră ortodox e tăiat împrejur, bineînţeles că el va fi fidel propriei religii. Drept rezultat, situaţia în ţara dată devine imprevizibilă şi, într-un anumit moment, necontrolabilă. Precum s-a întîmplat pe 7 aprilie 2009 la Chişinău. În atare situaţie, sfetnicul cu moţ îi şopteşte şefului să caute vinovaţii printre nevinovaţi, să recurgă la metoda potrivită prinderii şobolanilor. Cum? Se prind 4-5 exemplare, se pun într-un butoi de metal şi se ţin flămînzi acolo pînă încep a se mînca între ei. Cînd rămîne unul singur, el se sloboade într-o gaură de şobolan unde are ce păpa mult şi bine… Se pare că aşa – numitele forţe democratice moldovene ar trebui să-şi modifice cardinal modalităţile de activitate prea bine cunoscute de către un fost coleg de-al lor, care, chiar dacă este extrem de sătul, are sarcina să-i nimicească, precum i-a nimicit pe atîţia oameni creduli care au dat ultimul bănuţ pentru a veni din toate colţurile republicii la Marea Adunare Naţională.
Un loc aparte în situaţia dată din R. Moldova i-ar reveni Bisericii care mai este încă respectată, dar care parcă ar aştepta indicaţii de la altcineva decît de la Cel de Sus.
În pofida tuturor pronosticurilor sumbre, o bună parte dintre basarabeni îşi leagă subţiata speranţă de Marian Lupu – o figură, la această etapă, mai mult enigmatică decît emblematică. Fostul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova care a rupt-o cu comuniştii are şanse mari de a influenţa viaţa politico-socială din Basarabia. Bineînţeles, dacă va dovedi suficientă tărie de caracter (căci de înţelepciune nu duce lipsă), dacă nu-şi va apleca urecea la sfaturile unor Mark/şi (căci carte bună a acumulat), dacă va fi lăsat să poată lucra din plin, dacă băieţii cu ochi albaştri care deja îi dau tîrcoale nu vor abuza de sinceritatea lui, dacă nu-şi va vinde compatrioţii şi crezul…
Atenţie, cei cu musca pe căciulă! Alegerile în Republica Moldova vor avea loc vara cînd e timpul schimbării măcar a ţinutei vestimentare, pentru a da impresie lumii că renunţaţi la moda veche.
Rămînem în aşteptare, dar şi aşteptarea costă parale. Acest lucru e cunoscut foarte bine de multă lume, începînd cu preşedintele Rusiei, care are cu ce plăti şi o face fără a se sfii de cineva. Dumneavoastră, dragi fraţi români de oriunde şi mai cu seamă din Ţară, dacă intenţionaţi să mă întrebaţi care e situaţia dincolo de Prut şi dacă au reuşit ceva democraţii, nu aşteptaţi o următoare întîlnire la Ipoteşti, după un an. Rămîneţi în poziţia dormindă a indiferenţei şi a ascultării celor care vă îndeamnă să nu vă băgaţi. Avem şi noi asemenea sfătuitori care, la statutul lor uman, seamănă de minune cu un anumit organ bărbătesc. Ştiţi cum se numeşte acest organ care participă, dar nu se bagă? Îl găsiţi în DEX şi îi spune „testicul”.
Să luăm aminte… De cunoaşterea dicţionarelor, aşadar, depinde salvarea noastră!
