Pentru că săptămâna viitoare încep Zilele Literaturii Române la Chișinău, ți-am pregătit o selecție de poezie contemporană de autoare și autori din România și Republica Moldova. Mai mulți dintre aceștia vor fi prezenți la ZLR 2025.
Psalm
(cine suntem?!)
de Ruxandra Cesereanu
Cine suntem când mașinăriile din highreality strecoară
dimineți impasibile între un om și altul,
cine suntem când trăim și murim la computer,
scriind lucruri indescifrabile și sentințe indezirabile,
cine suntem când liturghiile cad pe lângă noi ca petalele
iar rădăcina unui gând se dizolvă în acid sulfuric,
cine suntem când rămânem prinși în trafic
fără să putem șopti un blestem de amor
sau o înjurătură în zona cyber,
cine suntem când mâncăm absenți la cantina fast food
sau bem un lichid ataraxic într-un bar stroboscopic,
cine suntem când nu mai avem pori și nu mai avem sânge,
ci doar o limfă parapsihologică,
cine suntem când în niciun codex nu mai găsim mântuirea,
ci doar rostirile despre cum ar trebui să fie iertarea,
cine suntem când sistemele cardiace de iluminare
s-au defectat
iar eroarea a ajuns până în uzina electrică din creier,
cine suntem când imaginația e cel mai bun os de ros
dar deasupra sau dedesubtul ei nu mai există granițe
de pluș,
cine suntem când speculațiile nu mai au parfum
iar ideile noastre au devenit provinciale ca o nevroză,
cine suntem când vânarea balenelor
nu e altceva decât o vânare a muștelor,
cine suntem când blănurile de leopard au devenit covoare
de baie,
cine suntem când nu mai știm să extragem piatra filosofală
din anotimpuri
iar măsurătorile de viață le-am preschimbat în cuie,
cine suntem când plictiseala a devenit ea însăși aproximativă,
iar clepsidrele de apă s-au uscat,
cine suntem când vârtejurile nu ne mai trag înăuntru,
ci doar înafară ne păstrează ca pe niște sugari bătrâni,
cine suntem când vegetația e un zid cu ghirlande din celofan,
cine suntem când aroganța e singura formă de beție valabilă
și când ne trezim deodată autiști,
cine suntem, cine suntem, cine?!
respiraţie asistată
de Șerban Axinte
m-am născut cu puţin timp înainte ca la radio
să se difuzeze trei zile şi trei nopţi
concertul pentru vioară şi orchestră de beethoven.
mama a cumpărat discul electrecord
și l-a ascultat
până când cercul s-a făcut tot mai mic,
aproape cât puricele în care se strânge
o inimă slabă în faţa emoţiei;
se făcuse târziu, târziu,
iar tu
aşteptai
să împlinesc vârsta potrivită.
au trecut patruzeci de ani de atunci,
acum ştiu că fiecare amânare nu e altceva decât
respiraţie asistată.
amintirea
de Șerban Axinte
amintirea cu tine rupe ziua în bucăți,
în zorii zilei am văzut atât de mulți fluturi căzuți,
nu ți-am zis nimic,
și tu mi-ai ieșit prin piele,
mai liberă de mine ca viața lăsată în urmă;
asta a fost ziua, să pășim prin ea
să ne zvârcolim în lumină răpuși de neîncredere;
să ne imaginăm lumea fără noi şi să tremurăm de frică.
pe malul unei ape încă necunoscute
de Sorina Rîndașu
nu cred că am voie să mă gîndesc la tine în felul
în care am făcut-o de cîteva ori pînă acum.
cu toate astea, într-o zi mă voi întoarce acasă,
îți promit că într-o zi mă voi întoarce acasă
pe malul unei ape încă necunoscute,
așa tînără, așa hipnotizată, cu o sticlă într-un
buzunar și cu niște țigări
învelite într-un șervețel
în celălalt
și vei vedea că în tot acest timp, culmea,
nimic din lumea asta nesfîrșită
n-a putut să se schimbe.
eu nu mai pot avea răbdare. într-o bucătărie mică,
obișnuiam să cred nopți la rînd
că numai așa se poate trăi. în amețeală
și confuzie.
acum, pe măsură ce suflu fumul afară știu sigur
mai mult despre tine decît știu despre mine,
mult mai mult decît mi-am putut, vreodată,
imagina.
sunt
de Adelina Labic-Lungu
firul de cânepă
din rochia albă a bunicii
ce s-a lipit de trupul ei de lăuză
când ploaia a prins-o în câmp
născând-o pe mama
trăgaciul pe care nu a apăsat
bunicul-soldat sovietic
când i s-a ordonat să tragă
în celălalt bunic
care lupta de partea românilor
aerul dintre mama și tata
aerul cela subțire
atunci când s-au iubit prima dată
aerul sigilat într-o eprubetă
pe care o sparg și trag în plămâni
trag din mine în mine
când nu mai am niciun
punct de sprijin
acum
scrijelind mormântul câinelui
sub unghiile acestui copil
împușcat în prima zi de război
9 la franceză
de Natalia Pîntea
Cum ai ajuns acasă
ai fugit în grădină
să-i spui mamei tale
că ai primit nota 9
la testul acela
care îți dădea atâtea bătăi
de cap la franceză
fără să-și ridice capul din plivit
mama ta te-a întrebat
cine din clasă a luat 10
20 DE LUCRURI PE MINUT Noapte bună, aer, noapte bună, piti cule nebun Noapte bună, ploaie, noapte bună respirație Noapte bună, iepuri bezmetici ai atingerii Noapte bună, strategii globale și suferințe locale Noapte bună, vinovăție cu pâinică și unt Noapte bună, victimizare cu părul în flăcări Noapte bună, vreme schimbătoare Noapte bună, șefilor și șefuleților speriați și aroganți Noapte bună, nesiguranță seducătoare Noapte bună, șerpi vulnerabili și picioare fără sfârșit
Noapte bună, prezentatoare sensibile și poligloți timizi Noapte bună, păhărel de țuică înainte de masă Noapte bună, borcan cu dezinfectant și extratereștri pogorâți la Lehliu Noapte bună, vrăbii și alte zburătoare Noapte bună, iarnă și șofer de taxi Noapte bună, tendoane dornice de tăvăleală Noapte bună, piele îndrăgostită Noapte bună, cutii pline de cururi Noapte bună, creiere delirante Noapte bună, șoaptelor și pe dinafară și pe dinăuntru
de Răzvan Țupa
