30 de ani de luptă pentru apărarea drepturilor copilului
Daniela Sîmboteanu stă în fața celor trei monitoare de calculator. Telefonul începe să sune: o dată, de două ori. Își desprinde privirile de la cifrele care umplu un tabel. Numerele aparent nu au nicio logică de creștere sau descreștere, însă pentru ea reprezintă măsura durerii și abandonului. Sunt date cu copiii abandonați, neglijați, abuzați psihologic, fizic sau sexual.
„M-am înrolat în această luptă. Dar uneori mi se pare că nu mai are vreun sfârșit. Durează prea mult, iar victoriile sunt prea mici”, recunoaște ea. Daniela este fondatoarea Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).
„M-am înrolat în această luptă. Dar uneori mi se pare că nu mai are vreun sfârșit. Durează prea mult, iar victoriile sunt prea mici”, recunoaște ea. Daniela este fondatoarea Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).
Conform datelor Ministerului Muncii și Protecției Sociale, la sfârșitul anului 2024, la evidență erau circa 7900 de copii aflați în situații de risc, dintre care 80% locuiesc în mediul rural. Majoritatea (7300) sunt copiii neglijați de către părinți, 324 au fost supuși violenței, 120 de copii aveau părinții/unicul părinte decedat, 34 de copii aveau ambii părinți/unicul părinte care refuză să-și exercite obligațiile părintești privind creșterea și îngrijirea copilului, iar restul copiilor (162 de copii) aflându-se în alte situații precum: lipsirea de îngrijire și supraveghere din partea părinților din cauza absenței acestora la domiciliu din motive necunoscute, copii care trăiesc în stradă, au fugit de acasă sau au fost alungați, copii abandonați de părinți, copii victime ale infracțiunilor și copii în cazul cărora în privința părinților/unicului părinte a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară etc.
Comparativ cu anul 2023, a scăzut atât numărul copiilor supuși violenței cât și numărul copiilor neglijați, cu 40,8% și, respectiv, 29,8%, găsim în raportul anual prezentat de către Biroul Național de Statistică.
Comparativ cu anul 2023, a scăzut atât numărul copiilor supuși violenței cât și numărul copiilor neglijați, cu 40,8% și, respectiv, 29,8%, găsim în raportul anual prezentat de către Biroul Național de Statistică.
„Ne-am găsit rostul”
Au trecut aproape trei decenii de când Daniela Sîmboteanu apără copiii din Moldova. „«Noi nu putem schimba lumea, dar putem contribui la mici schimbări». Așa spunea o cunoscută de-a mea, care a venit la mijlocul anilor 1990 în Moldova, într-o misiune a Corpului Păcii și a fost surprinsă să vadă cât de normalizată era pedeapsa corporală și abuzul verbal pe care le aplicau părinții împotriva propriilor copii”, povestește Daniela.
Fenomenul nu era caracteristic doar Moldovei, însă indiferența cu care oamenii priveau copiii bătuți de părinți sau la școală a șocat-o pe colega ei. A decis să facă ceva, să le amintească oamenilor că și copiii au drepturi. „Ea ne-a povestit despre un proiect de succes pentru apărarea drepturilor copiilor din SUA, care a adus rezultate bune… Dăruirea ei și spectrul prin care vedea problema noastră cu care parcă ne obișnuisem m-au inspirat. Am înțeles ce vreau să fac în continuare, deși nu-mi imaginam că drumul va fi atât de lung”, recunoaște Daniela Sîmboteanu.
Fenomenul nu era caracteristic doar Moldovei, însă indiferența cu care oamenii priveau copiii bătuți de părinți sau la școală a șocat-o pe colega ei. A decis să facă ceva, să le amintească oamenilor că și copiii au drepturi. „Ea ne-a povestit despre un proiect de succes pentru apărarea drepturilor copiilor din SUA, care a adus rezultate bune… Dăruirea ei și spectrul prin care vedea problema noastră cu care parcă ne obișnuisem m-au inspirat. Am înțeles ce vreau să fac în continuare, deși nu-mi imaginam că drumul va fi atât de lung”, recunoaște Daniela Sîmboteanu.
Pe atunci Daniela studia psihologia, era lidera Asociației studenților psihologi din Moldova, dar și asistentă universitară. La doar câteva luni după acea instruire, în anul 1997 a fondat Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC). Își propunea să promoveze dreptul copiilor la protecție împotriva oricăror forme de violență. „Eram doi angajați și peste 30 de voluntari. Părea ireal cât de mulți tineri voiau să protejeze copiii abuzați fizic, psihologic sau sexual. Erau studenți de la facultatea de psihologie, de drept, dar chiar și de la istorie… Cumva ne-am găsit rostul, iar sesiunile de informare de la școli ne-au arătat că deja era timpul să vorbim despre toate formele de violență la care erau supuși copiii…”, povestește Sîmboteanu.
„Dar noi nu avem abuz psihologic în școală”
Organizația denumită „Centrul Național”, de fapt, reușea să activeze datorită suportului financiar extern. Era sfârșitul anilor 1990, când nu se vorbea despre abuzul împotriva copiilor, iar „violența psihologică” reprezenta un termen rupt din literatura străină.
Au lansat mai multe campanii de informare și conștientizare, atât pentru elevi, cât și pentru învățători, pentru a combate practicile abuzive. Totul abia începea. Dar și-au propus să învețe cadrele didactice să reacționeze prompt în cazuri de abuz. „Anume atunci ne-am ciocnit cu prima dificultate… Directorii școlilor la care voiam să facem acele ore de informare despre abuz ne întrebau ce înseamnă abuzul psihologic? Iar după ce le explicam, nu întârzia prea mult și răspunsul: «dar noi nu avem așa ceva!»”, își amintește fondatoarea CNPAC.
Au lansat mai multe campanii de informare și conștientizare, atât pentru elevi, cât și pentru învățători, pentru a combate practicile abuzive. Totul abia începea. Dar și-au propus să învețe cadrele didactice să reacționeze prompt în cazuri de abuz. „Anume atunci ne-am ciocnit cu prima dificultate… Directorii școlilor la care voiam să facem acele ore de informare despre abuz ne întrebau ce înseamnă abuzul psihologic? Iar după ce le explicam, nu întârzia prea mult și răspunsul: «dar noi nu avem așa ceva!»”, își amintește fondatoarea CNPAC.
La fel de dificilă a fost și munca cu profesorii, care opuneau rezistență la acest subiect. „Cei mai interesați păreau totuși copiii. Discutând cu ei ne-am dat seama cât de mult au nevoie ca maturii să le vorbească despre drepturile lor și cum se pot apăra când sunt abuzați pe stradă sau ce să facă când rudele sau prietenii familiei își permit să-i atingă într-un mod nepotrivit”, spune Daniela Sîmboteanu.
„Căutam răspunsuri în sistem”
După doi ani de campanii de informare prin școlile din Moldova, la Centru au început să ceară ajutor tot mai mulți părinți. „Numărul apelurilor era atât de mare, încât ne simțeam depășiți de situație. Ni se raportau cazuri extrem de grave și atunci am început să căutăm răspunsuri în sistem. Încercam să lucrăm cu un cadru legal aproape inexistent, care să protejeze cu adevărat copiii”, recunoaște femeia.
Pe lângă programele ample de prevenire, membrii Centrului au început să instruiască și autoritățile care trebuiau să vină cu răspunsuri rapide și sigure în cazul situațiilor de risc în care s-ar afla copiii. „Iar când am început să oferim asistență, am înțeles că lipsesc competențele/cunoștințele profesioniștilor. Însă cel mai grav lucru era atitudinea acestor persoane din sistem, care în loc să ofere suport victimelor, ajungeau să justifice violența și perpetuau stereotipurile cum ar fi: Că bătaia e ruptă din rai; Unde bate mama va crește; Copilul trebuie educat prin bătaie și frică, etc… Când vedeam asta ne simțeam și mai neputincioși”, recunoaște ea.
Pe lângă programele ample de prevenire, membrii Centrului au început să instruiască și autoritățile care trebuiau să vină cu răspunsuri rapide și sigure în cazul situațiilor de risc în care s-ar afla copiii. „Iar când am început să oferim asistență, am înțeles că lipsesc competențele/cunoștințele profesioniștilor. Însă cel mai grav lucru era atitudinea acestor persoane din sistem, care în loc să ofere suport victimelor, ajungeau să justifice violența și perpetuau stereotipurile cum ar fi: Că bătaia e ruptă din rai; Unde bate mama va crește; Copilul trebuie educat prin bătaie și frică, etc… Când vedeam asta ne simțeam și mai neputincioși”, recunoaște ea.
„Oare și animalele își bat puii?”
La începutul anilor 2000, CNPAC a desfășurat prima campanie de comunicare în domeniul prevenirii violenței față de copii, cu genericul „Oare și animalele își bat puii?”, la care s-au alăturat alte 25 de organizații neguvernamentale.
„Această campanie cred că va intra în istoria organizației noastre ca una realizată cu cele mai puține resurse financiare, dar cu cel mai mare impact…” La doar câteva zile de la începerea campaniei s-au confruntat cu un val de raportări de cazuri extrem de grave.
„Această campanie cred că va intra în istoria organizației noastre ca una realizată cu cele mai puține resurse financiare, dar cu cel mai mare impact…” La doar câteva zile de la începerea campaniei s-au confruntat cu un val de raportări de cazuri extrem de grave.
Începând cu 2003, CNPAC a oferit asistență specializată pentru circa 3000 de copii afectați de violență.
Daniela răsfoiește albumul de fotografii și se oprește la imaginile care au marcat schimbările importante în legislația de protecție a copiilor.
Schimbările la nivel legislativ
Cu fiecare campanie de sensibilizare, ieșire în teren și cazuri soluționate, oamenii aveau mai multă încredere în Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii. „Vecinii ne sunau să ne spună când unii copii erau bătuți, lăsați fără supraveghere câteva zile. Ne rugau să intervenim. Sau ne sunau medicii, să ne întrebe cum ar trebui să acționeze într-un caz de abuz… Simțeam și mai acut că trebuie să umplem golul din sistem”.
Astfel, CNPAC a contribuit la stabilirea acțiunilor pe care trebuie să le facă echipele multidisciplinare și la introducerea ordinelor de protecție a copilului.
Pentru a scoate cazurile de violență din anonimat și a crește accesul copiilor victime la servicii de asistență, după multe dezbateri și discuții, în 2014 a fost aprobată Hotărârea de Guvern 270, care explica autorităților ce au de făcut în cazul în care copilul este în situație de risc. La cinci ani distanță, în 2019, a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 708 privind reglementarea serviciului de tip Barnahus - un serviciu social care oferă copiilor asistență integrată (din domeniul social, juridic și medical) când acesta trebuie să depună mărturii. Adică, în cazul în care copilul este victimă a abuzului sau martorul violenței domestice, acesta nu trebuie să meargă la poliție, medicul legist sau judecătorie pentru a fi audiat, ci vine într-un Centru special amenajat, unde specialiștii din sistem (polițiștii, procurorii, judecătorii sau medicii) vin să discute cu acel copil.
Astfel, CNPAC a contribuit la stabilirea acțiunilor pe care trebuie să le facă echipele multidisciplinare și la introducerea ordinelor de protecție a copilului.
Pentru a scoate cazurile de violență din anonimat și a crește accesul copiilor victime la servicii de asistență, după multe dezbateri și discuții, în 2014 a fost aprobată Hotărârea de Guvern 270, care explica autorităților ce au de făcut în cazul în care copilul este în situație de risc. La cinci ani distanță, în 2019, a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 708 privind reglementarea serviciului de tip Barnahus - un serviciu social care oferă copiilor asistență integrată (din domeniul social, juridic și medical) când acesta trebuie să depună mărturii. Adică, în cazul în care copilul este victimă a abuzului sau martorul violenței domestice, acesta nu trebuie să meargă la poliție, medicul legist sau judecătorie pentru a fi audiat, ci vine într-un Centru special amenajat, unde specialiștii din sistem (polițiștii, procurorii, judecătorii sau medicii) vin să discute cu acel copil.
Daniela Sîmboteanu, președinta CNPAC
Au început lucrul încă în 2015, în zona de nord de nord a țării. De multe ori auzeau că este un model imposibil de realizat în Moldova… „Am avut și cazuri în care unii judecători se arătau indignați că trebuie să petreacă mai multe ore la Centru pentru a audia un copil, dar de fiecare dată am insistat că siguranța copilului contează”, subliniază Daniela Sîmboteanu. Din 2022, CNPAC a devenit prestator de servicii de asistență specializată acordate în cadrul Centrului regional Nord. Ceea ce înseamnă că pentru prima dată organizația este plătită din bugetul de stat pentru serviciile sale.
Centrul „Amicul”
Pentru că CNPAC se ocupă în mare parte de crearea programelor de instruire, prevenire și advocacy, în 2003 a fondat Centrul „Amicul”, care se ocupă de reabilitarea psihosocială a copilului și familiei.
„Sunt tot mai multe cazuri de alienare parentală, în care copiii sunt afectați psihologic din cauza că un părinte apelează la acțiuni de denigrare față de alt părinte, îi interzice comunicarea cu celălalt părinte, face fel de fel de strategii care îl afectează pe copil în așa fel, încât cei mici nici nu mai au capacitatea de a aprecia independent lucrurile. De asemenea, trei din zece copii asistați de Amicul sunt victime ale abuzului sexual…”, constată cu tristețe președinta CNPAC.
Ea mai estimează că serviciul de reabilitare răspunde la 10% din toate cazurile din Moldova, iar capacitatea organizației este mică în comparație cu necesitatea existentă.
„Sunt tot mai multe cazuri de alienare parentală, în care copiii sunt afectați psihologic din cauza că un părinte apelează la acțiuni de denigrare față de alt părinte, îi interzice comunicarea cu celălalt părinte, face fel de fel de strategii care îl afectează pe copil în așa fel, încât cei mici nici nu mai au capacitatea de a aprecia independent lucrurile. De asemenea, trei din zece copii asistați de Amicul sunt victime ale abuzului sexual…”, constată cu tristețe președinta CNPAC.
Ea mai estimează că serviciul de reabilitare răspunde la 10% din toate cazurile din Moldova, iar capacitatea organizației este mică în comparație cu necesitatea existentă.
Capacitatea Centrului „Amicul” este de a oferi asistență și suport pentru 160 de copii pe parcursul unui an.
Schimbările
Și totuși, spune Daniela Sîmboteanu, lucrurile s-au schimbat. Dacă până în 2014 specialiștii nu știau unde să refere cazurile de abuz asupra copiilor, acum sunt informați. Programe similare s-au făcut și pentru cazurile de violență în familie.
„Au fost momente când m-am simțit doborâtă. Mai ales când schimbările permanente făcute la nivel politic, de multe ori, frânau anumite procese decizionale”.
În prezent avem un cadru legal foarte bun, care să protejeze copilul și drepturile acestuia, dar mulți specialiști încă sunt nepregătiți ori neinteresați, spune Daniela. „Eu încă mai aud de la polițiști/judecători sau alți actori importanți în apărarea copiilor: «cum să-l pedepsesc pe acela că nu a acționat, dacă e colegul sau vecinul meu?» Sau «el e primar și el decide…» Pot să vin cu zeci de astfel de replici prin care oamenii justifică de ce nu au aplicat legea. Au fost aprobate deja reglementări prin care există pedepse pentru specialiștii care nu aplică legea, dar și acestea sunt trecute cu vederea”, constată cu tristețe președinta CNPAC.
„Au fost momente când m-am simțit doborâtă. Mai ales când schimbările permanente făcute la nivel politic, de multe ori, frânau anumite procese decizionale”.
În prezent avem un cadru legal foarte bun, care să protejeze copilul și drepturile acestuia, dar mulți specialiști încă sunt nepregătiți ori neinteresați, spune Daniela. „Eu încă mai aud de la polițiști/judecători sau alți actori importanți în apărarea copiilor: «cum să-l pedepsesc pe acela că nu a acționat, dacă e colegul sau vecinul meu?» Sau «el e primar și el decide…» Pot să vin cu zeci de astfel de replici prin care oamenii justifică de ce nu au aplicat legea. Au fost aprobate deja reglementări prin care există pedepse pentru specialiștii care nu aplică legea, dar și acestea sunt trecute cu vederea”, constată cu tristețe președinta CNPAC.
După aproape 30 de ani de luptă pentru drepturile copilului CNPAC a ajuns la 40 de angajați, mai multe proiecte de lege aprobate, sute de instruiri pentru copii, părinți, profesori, medici, judecători. Daniela Sîmboteanu afirmă că prevenirea rămâne factorul cheie în oprirea abuzului.
„Educație parentală accesibilă, o curriculă școlară revizuită din perspectiva drepturilor copiilor. Să existe centre suficiente în întreaga țară care să apere copiii, iar persoanele vinovate să fie trase la răspundere conform legii…”
Unele schimbări pot să dureze chiar și zeci de ani, spune Daniela. Pentru că părinții care au auzit despre drepturile copiilor de pe băncile de școli înțeleg mai ușor că pedeapsa corporală este o încălcare a drepturilor.
Își amintește de cazul unei fete de 12 ani care a marcat-o cel mai mult în cariera ei. „Eu am fost primul specialist care a discutat cu acea copilă, abuzată sexual timp de patru ani de către tatăl biologic. Deși a cerut ajutor mamei și oamenilor din localitate, nimeni nu a vrut să o audă. A ajuns la Centru după ce o rudă îndepărtată a aflat despre asta. Și astfel s-a pornit intervenția pe acest caz. A fost o intervenție foarte complicată care a durat câțiva ani, dar până la urmă abuzatorul a fost închis. Copila a crescut, iar recent a revenit la noi într-un program de sprijin al supraviețuitorilor violenței sexuale. Prin cazul ei am văzut cât de cruntă poate fi indiferența unor autorități și oameni din jur. Și atunci am vrut și mai mult să sar în apărarea copiilor pe care de multe ori nu stăm să-i auzim”.
„Educație parentală accesibilă, o curriculă școlară revizuită din perspectiva drepturilor copiilor. Să existe centre suficiente în întreaga țară care să apere copiii, iar persoanele vinovate să fie trase la răspundere conform legii…”
Unele schimbări pot să dureze chiar și zeci de ani, spune Daniela. Pentru că părinții care au auzit despre drepturile copiilor de pe băncile de școli înțeleg mai ușor că pedeapsa corporală este o încălcare a drepturilor.
Își amintește de cazul unei fete de 12 ani care a marcat-o cel mai mult în cariera ei. „Eu am fost primul specialist care a discutat cu acea copilă, abuzată sexual timp de patru ani de către tatăl biologic. Deși a cerut ajutor mamei și oamenilor din localitate, nimeni nu a vrut să o audă. A ajuns la Centru după ce o rudă îndepărtată a aflat despre asta. Și astfel s-a pornit intervenția pe acest caz. A fost o intervenție foarte complicată care a durat câțiva ani, dar până la urmă abuzatorul a fost închis. Copila a crescut, iar recent a revenit la noi într-un program de sprijin al supraviețuitorilor violenței sexuale. Prin cazul ei am văzut cât de cruntă poate fi indiferența unor autorități și oameni din jur. Și atunci am vrut și mai mult să sar în apărarea copiilor pe care de multe ori nu stăm să-i auzim”.
„Side by Side” este o inițiativă de comunicare a UNHCR Moldova care evidențiază activitatea organizațiilor partenere din întreaga țară. Poveștile și conținutul prezentat reflectă contribuțiile și perspectivele partenerilor noștri care lucrează direct cu refugiații și comunitățile gazdă.
