Connect with us
"
"

Cultură

3 cărți pentru feminiști începători

Publicat

pe

Lectura este în prezent un soi de lux, în care moldovenii încep să se antreneze activ. Acest lucru e motivat de apariția unor noi curente literare sau ale unor exerciții de creativitate care transformă fața literaturii contemporane. Scriitorii devin, deși termenul este cumva anorganic, trendsetteri, încărcându-și scriitura cu mesaje sociale și idei unanim valabile. Prin urmare, anul curent a adus pe piața literară română multe cărți cu adevărat bune, care transformă o mică parte din mentalitatea colectivului uman.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

Așa se face că, în acest prim material scris pentru moldova.org, am decis să scriu despre inovațiile prozei scurte contemporane, care mai nou, e de impact în rândurile cititorilor și am ales 3 titluri care au reușit să-mi transmită un mesaj puternic și, după lectura cărora, am perceput o nouă tendință în materie cititorească.

Încep lista mea cu volumul „Matriarhat” semnat de Cristina Andrei și publicat de editura Nemira, în colecția „n’autor”. Jurnalista Cristina Andrei este cunoscută pentru emisiunea „Universul credinţei”, pe care o produce la Televiziunea Națională Română. Cu toate că background-ul activității profesionale îi solicită o doză de pudoare, autoarea a conceput opt istorii scrise la feminin, în care eroinele sunt cele mai diferite femei, de la mame eșuate până la femei frustrate. Ce aduce nou acest volum? Ideea de educație emoțională a femeilor. Da, dincolo de mesajul narativ, cartea încearcă să demonstreze feblețea dezvoltării noastre emoționale. Femeile nu au nevoie doar de emancipare, ci și de autoeducare emoțională, de transformare a mentalității ca mijloc de dezvoltare continuă. Istoriile din volumul „Matriarhat” dezvăluie partea întunecată a lucrurilor, arătându-ne că femeile sunt de fapt slabe și că acest lucru nu se datorează inadvertențelor externe, ci mai ales percepțiilor lăuntrice. Revenim din nou la ideea de victimizare.

Continuă lista cu un alt volum, de această dată semnat de Andrei Ruse, cu titlul sugestiv „Despre tristețea femeilor frumoase”, apărut la editura Hyperliteratura. De această dată avem 10 istorii, împletite în jurul unui mesaj puternic: femeile frumoase (n.r. frumos este echivalent aici cu deștept) sunt nefericite. Pragmatismul acestei lumi în care conviețuim, ne fură din fericire. Banal sau nu, dar un autor bărbat (scriu asta fără urmă de sexism) a fost în stare să resimtă acut nevoile noastre emoționale, ceea ce denotă o transformare a gândirii creative, din una extrapolată și diametral opusă, în una de cooperare. Istoriile lui Andrei Ruse sunt cu și despre femei în diferite ipostaze. El tratează stările de sine ale carieristelor, femeilor obediente sau, de ce nu, a mamelor devenite mame forțat. Cert e că unele pasaje sunt încărcate de empatie, lucru destul de rar întâlnit în literatura contemporană dominată de calcul la rece:

  • „Nu am găsit niciodată ceva mai toxic și mai răvășitor decât frumusețea unei femei”
  • „Femeile frumoase – oricare ar fi acelea – sunt pentru noi, bărbații, niște „apariții stranii. În special pentru că nu știm cum să ne purtăm cu ele”.

Și ultimul volum pe care țineam cu tot dinadinsul să-l includ în listă este „Ea. Perspective feministe asupra societății românești”, o colecție de texte cumulate de Oana Zamfirache, editor la Curtea Veche Publishing. Deși, la prima vedere, această carte nu pare a fi încadrabilă într-o listă de proză scurtă, aceasta conține texte scrise de profesioniste din sistemul cultural, mediatic sau jurnalistic de peste Prut. Adevărurile lor sunt constatări cu privire la stereotipurile generate de societate despre femei, formele de discriminare și dificultățile cu care acestea se confruntă în viața de zi cu zi. Scrise într-o cheie subtilă, textele acestor tinere femei nu fac altceva decât să pornească o discuție despre ce trebuie să schimbăm în gândirea noastră, care sunt eforturile pe care trebuie să le depunem și ce trebuie să facem pentru a combate apatia emoțională existentă în lumea noastră.

De ce am ales aceste trei volume atât de diferite? În primul rând, pentru că sunt cumva focalizate pe o tematică unică: femeia și realitățile ei. Totodată, ele emană și câteva fire meditative clare: necesitatea de schimbare; imperativul dezvoltării emoționale; descătușarea de stereotipurile existente.

Ce aduce acest val literar? O nouă transformare a gândirii colective. Autorii renunță la rigori de dragul unor mișcări sociale de impact. Scriitura devine astfel nu doar un simplu exercițiu de creativitate, ci o portavoce tenace.

Cultură

Avem sau nu fericire? Dilema cititorilor naționali

Publicat

pe

De către

Fericirea este o unitate filozofică atât de relativă, încât literatura universală și națională aproape că a ajuns să o anuleze, ca fiind aproape rușinoasă. Da, la acest gând m-a dus o interacțiune cu o figură destul de vocală a mediului de lectură național, căruia nu o să-i dau numele, dar despre care a cărui reacție îmi doresc să vorbesc în rândurile ce urmează. Rog să-mi acordați atenție, pentru că de această dată nu este un text de analiză sau critică literară. Nu este un text expres despre literatură, dar… Este despre înțelegerea corectă sau incorectă a acesteia, pe segmentul fericirii.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Nu sunt expert în ale fericirii, dar atunci când sunt învinuită că nu știu ce semnifică aceasta sau că adevărata fericire nu există, pentru că așa au zis „marii filozofi”, am o reacție firească de aversiune. De ce? Pentru că tendința de a ne victimiza și de a ne automutila spiritual este atât de la modă, încât am uitat cu toții aproape tot ce ne leagă de acest fenomen. Cu siguranță, literatura nu face excepție. Cred, estimativ, că 90% din toată literatura mondială este despre nefericire în aproape toate dimensiunile acesteia. Dar, scopul prioritar al cititorului este de a căuta chiar și acolo grăuntele de fericire și extaz artistic.

Să fie înțeles corect. Nu mă refer la fericirea vândută în cărți motivaționale sau la acea pseudo-fericire din romanele siropoase de bulevard. Haideți să privim fericirea multidimensional, să nu ne axăm doar pe percepția minusculă, incubată de o societate în care este tare la modă să fii trist. Am decis pentru acest vorbesc despre trei cărți fundamentale în care există fericire în ciuda nefericirii:

Fericire prin posesiune: Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu

Știu. Am fost speriați de curricula școală. Am urât tot ce era legat de Rebreanu, pentru că ne era băgat forțat pe gât, iar noi, elevii, eram impotenți în fața tăvălugului programei școlare. Dar, acest roman al pământului are în sine ascunsă esența unei fericiri legate de posesiune. Legătura dintre Ion și dorința acestuia de a avea țărână, de a fi proprietar. Evident, o astfel de fericire obsesivă nu are nimic din noțiunea uzuală, dar este o extensie firească, o expresie a propriilor nevoi. Apropo, meritul lui Rebreanu este că a disecat instinctele firești, inclusiv cele legate de percepția umană asupra fericirii.

Fericirea prin dragoste: Romanul „Anna Karenina” de Lev Tolstoi

Oh, presimt o avalanșă de remarci în acest sens, dar nu putem trece cu vederea fenomenologia lui Tolstoi, care a depășit, la vremea sa, dimensiunea unui nobil avut și a transpus perceptele dogmatice în scrierile sale. Evident, ar fi bizar să spunem că exemplul Annei Karenina este unul de totală fericire, dar dragostea extraconjugală, amorul tăinuit poate fi considerat, cu siguranță, una dintre formele ciudate ale fericirii. Dar, în acele momente ecliptice de extaz, Anna Karenina încearcă o anumită stare fericită, total dezinvoltă, departe de șabloanele societății în care viețuiește.

Fericirea prin tradiție: Piesa „Casa mare” a lui Ion Druță

Debutul lui Druță cu această piesă, în care se dezvăluie greutatea triunghiului conjugal, are o urmă de fericire stranie, și anume cea de aflare în sânul casei, acolo unde parcă nu este loc de superficialitate, unde acea Vasiluță este străină, dar parcă împăcată. Iarăși, nu putem vorbi aici doar de o simplă percepție, ci despre o fericire aparte, neînțeleasă și nițel sălbatică.

Avem sau nu fericire?

Răspunsul la această întrebare este ascunsul în miezul unei singure dileme: este oare fericirea obiectul unui adevăr absolut? Cu siguranță, nu. Mai ales pentru că prezumă dreptul fiecăruia de a se declara, de a fi sau a nu fi fericit. Cred că fericirea ține de un domeniu aparte, în care nici filozofii, nici „specialiștii în domeniu” nu au dreptul și expertiza de a se expune, iar aceasta rămâne a fi un Sfânt Graal al fiecărui om. În cazul literaturii, alegerea de a găsi sau nu fericirea în cărți ne aparține.

Citește mai departe

Cultură

2 cărți mai mult sau mai puțin fericite

Publicat

pe

De către

Mă fascinează inteligența emoțională. Ador oamenii empatici. Scriu cu drag despre emoție ca parte inerentă a dezvoltării Sinelui. Dar tot mai frecvent, am senzația că lumea noastră îmbracă haina sumbră a austerității. În caz contrar, riscă să fie catalogată drept neserioasă sau prea infantilă. De aceea, ne tragem măștile pe față și afișăm conduita solicitată, pentru că așa dă bine.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Observ acest lucru, în mod involuntar, pe forumuri de carte, în chat-uri comune, în care orice tentativă de a te declara fericit este privită cu aceeași reacție de parcă ai recunoaște că ești dușman al poporului. Chiar și în literatură se resimte acut laitmotivul (ne)fericirii ca dimensiune fără de care existența umană nu ar mai avea relevanță. Iată de ce am optat, astăzi, să scriu despre 2 cărți care sunt mai mult sau mai puțin fericite.

„Geografia fericirii” de Eric Weiner, tradusă la Editura Niculescu

Eric Weiner este jurnalist și autor de carte, dar pe lângă toate un om de o înaltă factură intelectuală cu potențial analitic și critic. Spune despre sine că este un scriitor morocănos și că fericirea este pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă.

Acesta pleacă într-o călătorie prin 8 țări, în căutarea acelui Graal al tuturor veacurilor: fericirea. Însemnările acestuia pot fi catalogate drept un jurnal de voyageur profesionist, care încearcă să despice firul în șapte și să găsească esența stării de bine, inerente fiecărei țări.

Unele istorisiri sunt pertinente, scrise într-o cheie aparte, încărcate cu umor:

  • Întotdeauna am crezut că fericirea se află imediat după colț. Șmecheria e să găsești colțul potrivit.”
  • Ține de natura umană faptul că ne face plăcere să-i privim pe alții angrenați în acțiuni agreabile. Astfel se explică popularitatea de care se bucură două domenii de activitate: pornografia și cafenele“.

Dar iată istoria sejurului în Moldova m-a atins dureros de mult. De ce? Pentru că nu putea să fie mai clișeizată decât ne-a servit-o autorul. Toate relele s-au rezumat la observații despre „femei care se îmbracă și machiază ca prostituatele” sau că „vinul moldovenesc este cel mai prost vin băut vreodată”. Oare se poate lua imaginar la pumni un autor? Cred că am fost la un pas.

Revenind la istoria noastră, apare o întrebare firească: a găsit sau nu fericirea Weiner? În principiu, acesta a reușit să găsească mai multe dimensiuni ale fericirii, specifice unor realități sociale din diferite țări și de pe diferite continente. Dacă ești interesat de conduita și nivelul de empatie a unor state, precum Elveția, Qatar sau Islanda, atunci cred că acest volum o să-ți fie pe plac.

„Algebra fericirii” de Scott Galloway

Suntem pe val, în prezent, cu literatura motivațională. Cărțile destinate dezvoltării profesionale sau personale se vând ca pâinea caldă, iar cititorii sunt tot mai răsfățați în acest sens. Și pentru că sunt destul de flexibilă în materie de lecturi, am decis că est momentul oportun să bifez și o astfel de lectură.

„Algebra fericirii” este un carnet de idei și reflecții cu și despre fericire. Un carnet în care Scott Galloway, antreprenor / profesor universitar, își creionează toate simțămintele față de experiențele sale empatice.

Scrisă într-o manieră foarte simplistă și aerisită, cartea nu are pretenția de fi o expresie de înaltă scriere creativă. Este mai curând o tentativă foarte stângace de a vinde anumite iluzii, anumite strategii care mi se par mult prea individuale și subiective.

Acest titlu ar merge de minune, atunci când ai nevoie de o descărcare emoțională și de o ceașcă mare cu cacao.

De ce doar 2 cărți? Cumva le-am experimentat în diferite auditorii on-line și reacțiile mi-au depășit așteptările. Concluziile mele sunt grupate în două:

  • Avem mulți cititori cărora le este comod să propage nefericirea, deoarece asta le asigură vizibilitate. Da, auto-compătimirea e un soi de PR longeviv.
  • Avem cititori curioși, pe care conceptul de fericire îi activează, îi transformă în veritabili cercetători.

Vreau să las acest text cu final deschis și să te întreb: Ești fericit?

Citește mai departe

Cultură

Cartea care te pune în pielea unui copil de 9 ani la Auschwitz

Publicat

pe

De către

PE SCURT

„Băiatul cu pijamale în dungi” este cartea care, deși are personaje inventate, totuși îți povestește în amănunte realitățile dure din timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Cartea a fost publicată în anul 2006, iar scriitorul irlandez John Boyne spune că primele schițe ale istoriei le-a scris în doar două zile și jumătate. „Dormeam puțin și mă grăbeam să revin la schiță”, povestește el într-un interviu. Dar nu e totul atât de simplu precum pare. Înainte de a scrie acestă istorie, Boyne s-a documentat minuțios timp de aproape 20 de ani. Citea foarte mult despre Holocaust, despre acel fragment tragic din istorie. 

PE LUNG

Această istorie este una cu personaje inventate, dar care ne prezintă veridic realitățile de atunci. Doar că această poveste nu este una fericită, ci o poveste dureroasă reflectată prin ochii unui copil de 9 ani, care nu înțelege de ce atât de mulți oameni lucrează la o fermă înconjurată de sârmă ghimpată și de ce toți ei poartă pijamale în dungi, deși afară este luminos și nu e deloc timpul de a merge la culcare. Da, vă invit să descoperim împreună cartea „Băiatul în pijama în dungi”, iar dacă ai citit-o sau ai văzut filmul, îți pot spune că are să-ți placă și are să-ți culeagă o lacrimă chiar dacă o vei reciti.

Dezastrul, coșmarul clădit cu cadavre și sânge de către liderul nazist Adolf Hitler și dorința lui obsesivă de a nimici evreii, a fost povestită diferit și foarte mult, dar mai puțin Holocaustul a trecut prin trăirile copiilor. Mulți critici literari au pufnit și au strâmbat din nas declarând că tragedia sub nume de Holocaust nu poate fi redată prin trăirile unui copil, însă, mulți alții consideră că poate. Anume naivitatea lui Bruno te face să simți și să-ți fie frică atunci când lui îi este frică. 

Micuțul Bruno te cucerește chiar din primele pagini. Curiozitatea, bunătatea și deschiderea lui te aduce în povestea depănată de Boyne. Băiatul trăiește o viață liniștită și fericită în Berlin. Singurele lui griji sunt cum să se distreze cu cei trei prieteni și să alunece pe lunga balustradă a casei. Însă, totul se schimbă când tatăl lui este promovat în grad și întreaga familie trebuie să se mute într-un orășel gri, trist și plin cu militari înarmați, cu figuri posace. Băiețelul este dezamăgit să vadă că noul lor cămin este de fapt singura casă din împrejurimi, o locuință mohorâtă și anostă, iar în apropiere este o „fermă”, înconjurată cu sârmă ghimpată și păzită de un șir de soldați. Bruno nu știe că acesta este Auschwitz, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, unde cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte prin înfometare, împușcați sau sufocați în camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri. 

Dar haideți să nu vă spun cum se va încheia această istorie. Vă las să o descoperiți singuri, alături de Bruno și noul lui prieten îmbrăcat în pijama în dungi… Lectură și vizionare plăcută.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

EconomieO zi în urmă

Cât costă produsele ecologice de igienă pentru o lună

PE SCURT După ce Parlamentul a votat în lectura a doua modificările de lege potrivit cărora se vor aplica amenzi...

Cultură2 zile în urmă

Ce faci în weekend? Învață să crești plante, discută despre prieteniile online sau mergi la un concert pe întuneric

PE SCURT În acest weekend îți propun să mergi la o întâlnire la Primăria Chișinău unde îți vei putea exprima...

Ecologie3 zile în urmă

Cum poți transforma plasticul într-o avere

PE SCURT Avem o problemă cu plasticul. Zilnic producem tone de deșeuri din care reciclăm doar 10%, iar restul ajunge...

Partidul Democrat din Moldova3 zile în urmă

Candu’s 5. De ce a plecat fostul speaker din PDM și ce planuri au cei 6 ex-democrați

PE SCURT Andrian Candu, urmat de Sergiu Sîrbu, Grigore Repeșciuc, Vladimir Cebotari, Eleonora Graur și Corneliu Padnevici, a părăsit partidul...

Social4 zile în urmă

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

PE SCURT Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în...

Cultură4 zile în urmă

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

PE SCURT Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure...

Cultură4 zile în urmă

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

PE SCURT Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

O zi reușită pentru Blocul ACUM în Parlament. Cum a decurs ședința de astăzi

PE SCURT Deputații Blocului ACUM au depus astăzi în plenul Parlamentului o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi....

PoliticăO săptămână în urmă

Ministru suedez la Chișinău: Vrem să vedem oameni concreți puși după gratii pentru frauda bancară

PE SCURT Suedia este pregătită să ofere asistență inițiativelor de reformă din Republica Moldova și va urmări îndeaproape progresul acestora,...

Politică2 săptămâni în urmă

Cât au costat 14 deputați ex-comuniști și cine l-a denunțat la CNA pe Sergiu Sîrbu. Povestește Voronin

PE SCURT Președintele Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin susține că cei 14 deputați care au plecat în decembrie 2015 din PCRM,...

Istorie2 săptămâni în urmă

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

PE SCURT „Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței...

Politică2 săptămâni în urmă

După zece ani pauză, militarii noștri vor defila pe Piața Roșie la 9 mai. Și alte decizii ale Guvernului RM de azi

PE SCURT Pacienții asigurați vor avea acces la un număr mai mare de servicii medicale, iar directorii instituțiilor medico-sanitare publice...

Politică2 săptămâni în urmă

Plahotniuc nu are nevoie de viză în SUA pentru că deja este acolo. Ce mai spune Andrian Candu despre PDM

PE SCURT Fostul lider al PDM Vlad Plahotniuc se află acum în SUA, chiar dacă a fost desemnat public de...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce riscă fostul șef al SIS pentru expulzarea ilegală a profesorilor turci

PE SCURT Fostul director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Vasile Botnari, va sta pe banca acuzaților pentru abuz...

Advertisement

Opinii

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829