Connect with us
"
"

Social

25 de bănci construite la imprimanta 3D vor fi instalate în această primăvară în Chișinău

Publicat

pe

PE SCURT

25 de bănci din beton tipărite la imprimanta 3D vor fi instalate în această primăvară pe bulevardul Mircea cel Bătrân din Chișinău.

Băncile sunt create după formula 3 în 1 și au în structura lor încorporate scaun pentru recreere, ghiveci pentru flori și urnă de gunoi.

Băncile sunt produse după o metodă inovativă – construcție de beton creată prin imprimare 3D.

PE LUNG

Băncile sunt produse cu sprijinul proiectului „Orașe Verzi Durabile”, finanțat de Facilitatea Globală de Mediu și implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

Primăria mun. Chișinău este partener principal al Proiectului.

Imprimanta aplică stratificat amestecul de mortar prin duze speciale. Această tehnică asigură crearea mobilierului urban de orice formă, reduce timpul și costurile de construcție.

„Calculatorul dirijează printr-un software munca imprimantei. Prin această tehnologie asigurăm uniformitatea procesului și varietatea formelor. Procesul este automatizat, singura intervenție umană având loc doar la încărcarea periodică a sistemului de alimentare cu mortar. Tiparul unei bănci durează până la 8 ore”, spune Elena Meseaț, directoare executivă 3D Stroy SRL.

Compania este câștigătoarea unei competiții de granturi lansate în 2018 de PNUD, care vine să susțină soluţiile noi şi inovative de dezvoltare urbană modernă şi prietenoasă mediului ambiant.

Valoarea totală a grantului acordat companiei „3DStroy” este de 7.700 dolari, compania venind cu o contribuţie proprie de 3.300 dolari.

„Ne dorim dinamizarea iniţiativelor inovative care răspund provocărilor urbanizării, sporesc confortul oamenilor şi produc totodată un impact pozitiv asupra mediului ambiant”, declară Alexandru Rotaru, manager de proiect la PNUD Moldova.

Proiectul „Orașe Verzi Durabile” va lansa în luna aprilie un apel similar de granturi. Anunțul va fi publicat pe www.md.undp.org şi pagina de Facebook Green City Lab. Valoarea maximă a unui grant este de 8.000 dolari.

Propunerile de finanțare pot fi depuse de entităţi juridice înregistrate în R. Moldova. Participanţii la concurs trebuie să asigure minim 30% contribuţie proprie din valoarea totală a proiectului. Inițiativele acceptate în concurs vor acoperi domeniile:

1. Mobilitatea urbană

2. Gestionarea deşeurilor

3. Eficienţa energetică şi valorificarea surselor de energie regenerabilă

4. Planificarea urbană durabilă

Proiectul „Oraşe verzi durabile pentru Moldova”, cu o durată de cinci ani: 2018-2022, are un buget total de 2,72 mln dolari, dintre care 2,64 mln dolari sunt acordaţi de Facilitatea Globală de Mediu (GEF) şi 80.000 dolari – de PNUD Moldova.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Social

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în bază de gen. Este convingerea locuitorilor din Chirsova, o localitate multietnică din UTA Găgăuzia. Al doilea an consecutiv, aceștia elaborează în mod participativ un plan comunitar de prevenire și combatere a violenței, pe care autoritățile locale se angajează să îl respecte și să îl implementeze. Astfel, la discuțiile privind conținutul documentului participă bărbați și femei din comunitate. Tot ei analizează felul în care au fost realizate propunerile lor anterioare. Planul intră în vigoare după ce este aprobat de consiliul local.

Documentul elaborat în anul curent conține 13 acțiuni în care vor fi implicați nu doar specialiștii direct responsabili de reducerea acestui fenomen, dar și oamenii din localitate. De exemplu, în liceul și gimnaziul din sat vor fi organizate, pe parcursul anului curent, un șir de lecții tematice pentru elevi. Subiectul violenței asupra femeilor va fi abordat și în cadrul ședințelor cu părinții, inclusiv cu cei care au copii de grădiniță. Totodată, fiecare cuplu proaspăt căsătorit va beneficia consultanța din partea unui specialist din primărie, dar și un pliant întitulat „O familie fericită este o familie fără violență”, elaborat și tipărit la inițiativa comisiei multidisciplinare din Chirsova.

PE LUNG

„Planul de acţiuni va permite autorităților publice locale să aloce și să atragă resurse pentru funcționarea serviciilor de care are nevoie comunitatea. Totodată, documentul este un suport pentru soluţionarea unei probleme grave, existentă în toate localităţile din ţară – violenţa în bază de gen”, susţine Vitalie Frecăuţeanu, coordonator de proiect la PNUD.

„Până nu demult violenţa era un subiect tabu”

În ultima perioadă, preocupările pentru violenţa în bază de gen au devenit ceva uzual pentru oamenii din Chirsova. Majoritatea acestora ştiu că în localitate există o comisie multidisciplinară abilitată cu reducerea violenţei şi că fiecare problemă de acest gen poate fi soluţionată eficient dacă este semnalată la timp. Lucrurile nu au fost, însă, întotdeauna aşa.

„Până nu demult violenţa era un subiect aproape tabu. Oamenii nu voiau să vorbească despre faptul că există femei care sunt bătute, maltratate sau supuse violenţei economice”, afirmă Vasilisa Delicostea, una din locuitoarele satului.

Situaţia s-a schimbat treptat după ce localitatea a devenit parte a unui proiect global PNUD, implementat cu sprijinul Republicii Coreea.

Astfel, în Chirsova a fost constituită o echipă multidisciplinară, iar cu susţinerea PNUD aceasta a fost pregătită să acționeze în toate cazurile de risc pentru viața și securitatea femeilor și a copiilor acestora. Totodată, specialiştii sunt responsabili și de prevenirea violenței, aşa că organizează activităţii care să implice toţi oamenii din sat, adulţi şi tineri.

„Ne bucurăm că am reuşit să creăm un mecanism demn de preluat şi de alte localităţi. Orice persoană care este martoră sau victimă a unui caz de violenţă poate apela la unul dintre aceşti specialişti: asistent social, profesor, educator, angajat al poliției sau lucrător medical. Fiecare dintre aceștia poate iniția mecanismul de referire şi demara procesul de protecție. Oamenii ştiu că se reacţionează de fiecare dată, cazurile sunt înregistrate, după care se caută soluţia optimă într-un interval de timp cât mai scurt posibil”, spune Serghei Sapunji, primarul satului Chirsova.

Şi dacă până în prezent cea mai mare problemă rămânea a fi găsirea unui adăpost pentru femeile care se confruntau cu episoade grave de violenţă, în curând şi această dificultate va fi soluţionată. În următoarele câteva luni, în regiune va începe să funcţioneze  un centru specializat pentru femeile care suferă din cauza violenţei şi copiii acestora. Reconstrucţia capitală a clădirii, demarată de PNUD şi Comitetul Executiv al UTA Găgăuzia, a fost finalizată la sfârşitul anului 2019. În prezent se fac procedurile de dare în exploatare, după care va urma procesul de selectare a angajaţilor. Serviciul va acorda asistenţă socială, psihologică şi juridică dar şi sprijin în găsirea unui loc de muncă.

Proiectul „Combaterea violenței împotriva femeilor în Republica Moldova: explorând și învățând din soluțiile locale” este implementat în perioada 2018-2020 de PNUD cu sprijinul Republicii Coreea. Iniţiativa se înscrie într-un proiect global al PNUD, care are scopul să abordeze prevenirea violenței la scară largă, implicând parteneri, strategii și surse de finanțare noi. Proiectul este pus în aplicare în șapte țări din lume, Republica Moldova fiind singura din Europa.

Citește mai departe

Educație

„Ultimul moldovean” în Norvegia

Publicat

pe

De către

Inspirat de voluntariat, Liviu Rotaru a trăit aventura vieții sale chiar lângă Polul Nord

Povestea lui Liviu Rotaru a început acum doi ani, pe când era elev în clasa a XII-ea la un liceu cu profil teatral din Chișinău. Îi mai rămânea să susțină examenele de bacalaureat și… să ia o decizie. De fapt, trebuia să aleagă între a studia filmul la o universitate din Londra sau la una din Germania, unde câștigase o bursă ce i-ar fi acoperit cam 80% din cheltuieli, ori să meargă pentru un an în Norvegia să descopere ce înseamnă educația non-formală. A optat pentru cea de-a doua șansă – una care s-a transformat în aventura vieții sale și pe care vă invităm să o aflați în continuare chiar așa cum ne-a fost povestită de „ultimul moldovean în Norvegia”.

Curajul de a renunța… la bursă

Eram în ultimele luni de liceu. Trimisesem deja dosarul la mai multe universități din Marea Britanie și din Germania, și obținusem burse ce-mi acopereau 80% din costuri. Mi-am dat seama însă că este cam greu să-mi plătesc celelalte 20%, care însemnau cheltuielile pentru cazare și mâncare. Mai ales că era vorba de studiul filmului, un domeniu care presupune un program foarte încărcat. N-aș fi putut să lucrez în afara cursurilor de la universitate și nu știam ce să fac, căci nu voiam să iau împrumuturi .

Fac voluntariat de la 15 ani și am mers la diferite instruiri sau vizite de studiu. Într-o astfel de vizită ni s-a vorbit despre oportunitățile mai puțin cunoscute ale Erasmus+. Așa am aflat de European Volunteering Service, un proiect al Comisiei Europene care le permite tinerilor de 18-30 de ani să devină voluntari într-o altă țară pentru o perioadă între 2-12 luni, toate costurile fiind acoperite. Astăzi acest lucru este oferit de European Solidarity Corps – separat de Erasmus, dar coordonat tot de Comisie.

Din Chișinău în Vevelstad

În aprilie 2018, mi-am zis să caut un proiect în Norvegia sau o altă țară scandinavă. Mă gândeam că, dacă o să pot să învăț limba timp de un an, o să-mi continuu studiile acolo. Am accesat portalul european de tineret: www.europa.eu/voluntering. Acolo poți să alegi proiectele în funcție de țara de unde vii, țara în care vrei să mergi, durată și temă. Am găsit doar unul în Norvegia. Urma să merg aproape de cercul polar – în comuna Vevelstad din Nordland, cu 450 de locuitori, înconjurată de munți și fiorduri, de lacul Sore Vistvatnet în partea sud-estică și cu Parcul național Lomsdal-Visten.

Într-o duminică noaptea am trimis dosarul cu scrisoarea de motivare și un plan de lucru în care mi-am înșiruit cele mai trăsnite idei: să organizăm filmări cu tinerii, festivaluri, cursuri de engleză și rusă. Luni dimineață, la prima oră, mi-a răspuns responsabilul de proiect. Au urmat vreo patru interviuri online, inclusiv cu membrii Consiliului Tinerilor de la școala din Vevelstad. La 1 iunie mi s-a spus că locul este al meu – cu 700 de euro lunar, 400 dintre care îi reveneau familiei gazdă pentru cazare, mâncare și călătorii, iar 300 euro bani de buzunar pentru mine. Trebuia doar să găsim opțiuni de transport… Atunci am înțeles că, deși proiectele nu-ți cer să fii cunoscător de engleză ori să ai experiență într-un anume domeniu, eu am obținut locul tocmai datorită experienței mele ca voluntar și de lucru cu tinerii, precum și grație pasiunii pentru film și limba engleză. Eram foarte nerăbdător la gândul că voi locui într-o familie gazdă norvegiană, iar scopul meu era să devin un membru al comunități lori.

Într-un august cu -5 grade Celsius

La 18 august, cu două valize pline cu haine de iarnă și un rucsac cu echipament de filmări, mi-am început călătoria. Traseul era aproape „simplu” și dura „doar” 48 de ore: Chișinău-București (microbuz), București-Oslo (avion), Oslo-Trondheim (tren de noapte), Trondheim-Grong (tren), Grong-Brønnøysund (autobuz, cu două feriboturi), Brønnøysund-Vevelstad (mașină, feribot). Coordonatorii proiectului m-au întâmpinat la stația de autobuz. Contrar senzației de „capătul lumii”, m-am pomenit într-un sătuc cu drumuri mai bune decât în centrul capitalei noastre și care arată mai bine decât cartierele de lux de la noi. Un loc unde soarele nu apune în iunie și iulie, și nu răsare din noiembrie până în ianuarie. Era frig, -5 grade Celsius fiind ceva obișnuit pentru luna august, așa că mi-am mai cumpărat ceva haine pe loc, inclusiv lenjerie termică.

Apoi am mers la cei care urmau să-mi devină familie pentru următoarele 11 luni. Mama-gazdă este profesoară și un fel de director-adjunct pe educație în școala din comunitate, care numără 42 de elevi și 19 profesori. Tatăl-gazdă repară plasele de pescuit. Am fost uimit să aflu că ei le repară… Au doi copii de aceeași vârstă cu mine. Fiul Ricard e pasionat de film, ca și mine. Fiica Regine studia medicina la un colegiu.

Scandinavia, un spațiu cultural unic și deschis

Diminețile mă trezeam la 8.30, iar munca o începeam ca și părinții-gazdă, la 9.30. De acasă până la „Frivilligsentral Vevelstad”, o organizație susținută financiar de guvern pentru ca, după ore, să desfășoare diverse activități pentru elevi, făceam cinci minute cu bicicleta. Acolo, împreună cu o voluntară din Olanda, pregăteam zilnic materiale pentru vreo 25 de elevi de 14-16 ani. Toate decorațiunile le făceam manual: avioane de hârtie, mingi. Mama-gazdă confecționa scrapbooks – cărți din carton cu aplicații.

La centru, copiii învățau să împletească, își făceau propriile haine, căciuli, fulare. În fiecare marți, aveam un curs pentru ei. Inițial colega din Olanda le preda balet. După aceea a urmat cursul de fotografie și film, soldate cu mici pelicule despre viața lor. În fiecare joi organizam un club cu activități de consolidare a echipelor din diferite clase. Scopul era să petrecem mai mult timp împreună și nu în fața calculatoarelor. Încercam să-i scoatem din casă prin diverse evenimente. În octombrie, am mers cu tinerii din comunitate pentru cinci zile la Oslo – la parlament, muzee și alte locații.

De două ori pe săptămână, un cuplu de pensionari ne învăța norvegiana. Lecțiile erau non-formale, cu jocuri de masă bazate pe curiozități despre Norvegia sau istoria țării. Marea mea surpriză a fost să aflu că profesorii mei aveau o… stână. Drept că aceasta arată altfel decât la noi – pur și simplu, primăvară, ei le dau drumul la oi pe munte, iar iarna ele se întorc la stână. (Și familia mea gazdă avea oi pe o insulă, unde se duceau o dată la două zile ca să le vadă și să le pună de mâncare.) După Crăciun, în ianuarie 2019, deja vorbeam numai în norvegiană. De fapt, limba norvegiană îți dă acces și la daneză, și la suedeză și islandeză. Pentru că sunt cam aceleași. Bunăoară, suedeza se pronunță exact la fel, dar se scrie puțin diferit. Daneza însă se pronunță foarte diferit, dar la scris este la fel. Este un soi de deschidere lingvistică la tot spațiul scandinav.

Deschiderea lumii scandinave se manifestă nu doar prin unitatea lingvistică însă. În Vevelstad, oamenii lasă ușile caselor descuiate, la fel cum descuiate sunt mașinile și elicopterele. Nici nu știu dacă au chei… Majoritatea localnicilor muncesc la fermele de pește sau la școală, spital și azilul de bătrâni. Ei cresc pește în niște plase instalate în fiord – 100 de mii de pești într-o plasă. Ăsta-i somonul norvegian, care se vinde și la noi și care este foarte scump, inclusiv pentru că fiecare pește e vaccinat individual. Vin peștii pe bandă, îl injectezi pe fiecare și, la sfârșitul zilei de muncă, primești vreo 4000 de lei în banii noștri. Suficienți ca să ai și casă, și mâncare. Eu mi-aș fi dorit și să lucrez, dar în cadrul proiectului nu este permisă o altă sursă de venit decât bursa.

Niciodată să nu te pornești singur pe munte sau despre numeroasele „ciudățenii” norvegiene

Fiecare familie are cel puțin o barcă, deși ai mei cred că aveau trei. Cu ele mergeam la pescuit, prinzând pește pentru o săptămână înainte. Fiecare familie are și câte o cabană, amplasată în parcul național care începea chiar în fața casei noastre; iar de la mama-gazdă am aflat că pe insula Svalbard, unde sunt urși polari, legea obligă fiecare profesor să știe să tragă cu pușca și neapărat să fie un profesor cu armă la patru elevi.

Primara avea o fermă de vaci conectată la un sistem de mulgere automat. Soțul ei se ducea la fermă o dată sau de două ori pe zi ca să programeze mașinile – nici un miros și nici un sunet!.. Tot ei creșteau cai și puteau oferi lecții de hipism. În Norvegia am învățat să înot, să conduc mașina și barca, să schiez și să pescuiesc în zone cu apă joasă sau adâncă, să aleg locul potrivit pentru un camping și să aprind un rug, să vânez și să ofer primul ajutor. Par lucruri simple comparativ cu radicalii de la matematică, dar sunt convins că sunt abilități ce îmi vor prinde bine în viață…

În luna martie, am fost atât de nechibzuit, încât m-am pornit de unul singur pe niște piscuri extrem de înalte. Când, de fapt, prima regulă spune: niciodată să nu te pornești singur pe munte. Apoi, este important să știi cum să cobori, căci e mai periculos când nu vezi ce ai în față și ajungi într-o prăpastie, și să știi cum să nu provoci avalanșa… La ei, în toată Scandinavia, încă de la grădiniță, în fiecare vineri, profesorii se duc cu elevii în drumeție prin pădure. Toată ziua. Când sunt mai mari, pornesc pe munte.

Poate părea curios, dar toate lecțiile despre drumeție și camping le-am învățat de la o norvegiancă de doar 14 ani, prietenă de-a familiei-gazdă. Ea cunoștea o groază de lucruri impresionante, ca mulți alți tineri care și-au trăit toată viața în acel mediu. Ei nu prea știu despre Beethoven sau Goethe, sau care este capitala Sloveniei, în schimb, știu cum să mergi singur pe munte timp de două zile, cum să te porți când întâlnești lupii, cum să ai grijă de câinii de vânătoare sau cum să faci noduri pentru alpinism. Eu nu puteam nimic din toate acestea, la ei era o „banală” activitate de familie.

„Ei nu discriminează nici măcar cașcavalul”

Ce m-a marcat în mod special? Poate că un anumit exces al ideii de egalitate, care nu ne lăsa să scoatem pe cineva în prim-plan nici măcar la competițiile sportive. Și dacă unul alerga într-un minut, iar altul – în patru -, oricum toată lumea era învingătoare și se alegea cu diplome și medalii. Pe de o parte, este bine, pentru că asta înseamnă că nu există nicio diferență, inclusiv între calitatea educației dintr-o școală din Vevelstad și una din Oslo. Pe când la noi chiar și școlile din Chișinău se deosebesc în materie de ofertă educațională… Pe de altă parte, parcă este niței trist. Căci ei nu „discriminează” nici măcar cașcavalul… Într-o seară, aveam pe masă diferite tipuri de cașcaval. „O, delicatesă!”, am spus eu despre unul cu mucegai. La care mi s-a reproșat: „Nu poți să spui că un cașcaval este delicatesă și altul nu e. Toate cașcavalurile sunt o delicatesă pentru cineva”. A fost un fel de șoc cultural care te face să deschizi ochii și să vezi altfel lumea. Așa cum am văzut-o în primăvară, când ne-am apucat să curățăm cu elevii o plajă de-a lungul țărmului și în ajutor ne-au venit mai multe bunicuțe…

Fiind în Norvegia, împreună cu fratele-gazdă, am depus dosarul la Facultatea de Film a Universitatea Lillehammer. Am obținut amândoi confirmarea, în august urma să încep studiile. Cunoscând deja limba, având și niște bani adunați, aș fi putut să mă descurc. Plus că și proiectul la care participam ca voluntar a avut un feedback atât de generos din partea comunității, încât Agenția Națională a Norvegiei ne-a delegat la European Youth Week la Bruxelles. Doar că din 2019, când European Volunteering Service a trecut în European Solidarity Corps, Norvegia (care nu este membră UE) a refuzat să mai achite contribuția pentru proiect. Și tinerii din statele Parteneriatului Estic nu mai pot merge în „țara fiordurilor”… Astfel, se pare că am fost ultimul moldovean care s-a dus ca voluntar în Norvegia. În același mai, am decis să revin acasă. Mi-am zis că pot să obțin mai multe, învățând în Moldova, dar călătorind în toată lumea, citind și făcând ceea ce îmi place, decât fiind într-o școală extraordinară.

Am plecat în iulie și am lăsat în urmă zăpadă, la fel ca atunci când am venit. Familia m-a însoțit până la stație. Mi-a fost mai greu să mă despart de familia-gazdă după un an, decât să plec din Chișinău după 18… Cele 11 luni de voluntariat în Norvegia au fost pentru mine, după 12 ani de școală pe care i-am terminat cu o medie de 9,5 și nu știu câte kilograme de diplome, o vacanță. Cred că am învățat mai mult în anul ăsta de educație non-formală decât am învățat în 12 ani de educație formală la liceu.

La început am crezut că am greșit întorcându-mă, dar în noiembrie 2019 am înțeles că a fost decizia corectă. Filmul „Before Forever” realizat împreună cu „fratele” din Norvegia, a fost selectat pentru un festival de film din Polonia. Eu, fiind în anul I la Academia de Muzică, Teatru, Film și Arte Plastice, am putut să merg. El nu a venit, căci, fie și lipsind o singură zi, risca să-și piardă locul la universitate. Partea bună e că familia din Norvegia va veni în Chișinău în această vară. Și abia aștept să îi revăd!

*** Educația non-formală se referă la activitățile din afara școlii care au drept scop dezvoltarea abilităților, cunoștințelor și aptitudinilor. ADVIT – Asociația pentru  Dezvoltare, Serviciul Voluntar și Informații pentru Tineret – are rolul de a promova Europa fără frontiere. Implică tineri moldoveni, cu și fără experiență profesională, în programe la nivel național și internațional în domeniile: educație, ecologie, protecția patrimoniului istoric și sprijinirea persoanelor dezavantajate, contribuind la dezvoltarea unei societăți mai pașnice și la diminuarea nedreptății sociale. Este axată pe câteva domenii: găzduirea voluntarilor de peste hotare, care vin să muncească în organizațiile din Republica Moldova, și sprijinul oferit tinerilor moldoveni care merg să facă voluntariat în diverse organizații din țările membre ale Uniunii Europene.

Liliana Botnariuc

Acest articol este produs în cadrul Campaniei de informare „UE-Moldova: Împreună mai puternici. Creăm noi oportunități pentru tineri!”, implementată de Proiectul UE „Comunicare strategică și suport pentru mass-media”. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reprezintă în mod neapărat viziunea UE. Pentru detalii – https://www.facebook.com/Creamoportunitatipentrutineri/.

 

Citește mai departe

Sănătate

Am comparat coronavirusul cu alte virusuri care au semănat panică în ultimii 100 de ani

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Au trecut aproape două luni de la descoperirea noului tip de coronavirus (nCoV) în orașul chinez Wuhan. Până acum au fost confirmate peste 42 de mii de cazuri de îmbolnăviri în China şi 319 de cazuri în alte 24 de ţări. La nivelul Chinei continentale au fost înregistrate 1100 cazuri de decese. Organizația Mondială a Sănătății a declarat stare de urgenţă la nivel mondial, iar o echipă de experţi OMS a plecat în China pentru a investiga epidemia. 

Până în prezent, nu există un tratament specific împotriva noului tip de coronavirus și deși experții chinezi și americani dezvoltă un vaccin, primele teste ar trebui să aibă loc abia peste trei luni. Vaccinul însă ar fi disponibil cel devreme în vară.

Imediat după anunțarea primelor cazuri de îmbolnăvire, dar mai ales după decizia autorităților chineze de a izola orașul Wuhan,cu o populație de 11 milioane de locuitori, informațiile despre noul virus s-au răspândit cu repeziciune în întreaga lume. La un moment dat, isteria în jurul noului coronavirus a lăsat loc pentru propagarea unor informații false și chiar teorii ale conspirației, astfel încât epidemia se pare că va intra în istorie drept una dintre cele mai mediatizate. 

Noul tip de coronavirus pare periculos. Dar trebuie de menționat că în ultimele decenii omenirea s-a mai confruntat cu focare de coronavirus. În 2002, tot în China, a izbucnit SARS (Sindromul Respirator Acut Sever), iar în 2012, în Arabia Saudită, a izbucnit focarul MERS (sindromul respirator din Orientul Mijlociu), ambii viruși făcând parte din categoria coronavirus.

Dar cum au evoluat alte virusuri de-a lungul timpului și cum au fost învinse sau nu?

PE LUNG

În contextul declarării de către OMS a stării de urgență, precizăm că în Republica Moldova nu a fost înregistrat niciun caz de coronavirus de tip nou. Ministra Sănătății Viorica Dumbrăveanu a anunțat că OMS urmează să ofere țării noastre 150 de teste pentru depistarea rapidă a maladiei. Noile dispozitive vor permite determinarea rapidă și cu exactitate a prezenței virusului în corpul uman.

Coronavirusul nu este primul virus misterios cu care se confruntă omenirea în ultimele două decenii.

În ultimii ani, au existat două focare de infecție cu coronavirus. Primul a fost înregistrat în 2002, în provincia Guangdong din sudul Chinei și inițial a fost mușamalizat de autorități. 

SARS

Răspândirea Sindromului Acut Respirator Sever (SARS) a fost considerată drept încheiată în vara anului 2003, deşi din când în când se mai descoperă noi cazuri. Atunci oamenii de știință au confirmat aproximativ 8 mii de cazuri de îmbolnăviri, iar numărul de decese s-a ridicat la circa 800 de persoane. Virusul s-a răspândit în 27 de țări, dar până în 2004 s-a stins. Deci, SARS avea o mortalitate de 10% și practic după doi ani nu mai au mai fost întâlnite cazuri. Simptomele SARS erau febra, tuse, care degenera în pneumonie. Studiile au arătat că cea mai probabilă cauză a apariției au fost felinele, deși nu se știe până astăzi foarte clar.

În cel de-al caz a fost vorba despre Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), care a fost depistat în 2012 și a fost clasificat, ca și SARS, ca făcând parte din categoria coronavirus. 

MERS

A fost depistat în Arabia Saudită și, din păcate, acesta continuă să mai facă victime. MERS afectează înainte de toate aparatul respirator. Boala se manifestă în prima fază prin simptome asemănătoare gripei – tuse, febră și dificultăți respiratorii. Într-o a doua fază, se ajunge la pneumonie. Evoluția bolii e diferită, dar se poate ajunge și la deces, așa cum s-a întâmplat în 2015, în Coreea de Sud și în China. Virusul este răspândit mai ales în Peninsula Arabă, de aceea poartă numele de Sindrom respirator din Orientul Mijlociu. Se consideră că are o rată a mortalității de 35%. Au fost înregistrate 2,5 mii de cazuri de îmbolnăviri, dintre care 800 s-au soldat cu decese. Se pare că animalul, de la care a fost transmis omului acest virus, a fost cămila. Nici până astăzi nu există tratament contra acestei afecțiuni pulmonare.

„Gripa porcină” 

Dacă vorbim despre cei mai periculoși viruși, nu putem să nu pomenim despre așa-numita „gripa porcină”, numită și gripa mexicană sau gripa nord-americană, care a izbucnit în Mexic, în luna aprilie 2009 și a evoluat ca o pandemie, răspândindu-se în întreaga lume.

În anul 2009, populația lumii a avut o imunitate scăzută la virusul A (H1N1) deoarece era un virus nou. A provocat 18.500 de decese în lume, rata mortalității fiind de 4,5%. Mass-media a declanșat atunci o panică globală, transformând această pandemie în cea mai mediatizată epidemie de gripă din istorie. La 10 august 2010, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a proclamat sfârșitul pandemiei de gripă cu virus A/H1N1. „Gripa porcină” se referă la cea mai comună gripă de tip A și include subtipurile H1N1 (cel mai frecvent), H1N2, H3N1, H3N2 și H2N3. 

După 2009, virusul gripal A (H1N1) a început să circule anual ca un virus al gripei sezoniere, împreună cu virusul gripal A (H3N2) și virusul gripal B, cu o predominanță diferită a acestora în fiecare sezon de gripă.

Cel mai sigur mod de evitare a infectării cu „gripa porcină“ se consideră vaccinul sezonier.

H2N2

Nu putem să nu menționăm și pandemia provocată în anii 1957-1958 de virusul H2N2, care a apărut pentru prima dată în sudul Chinei în 1957. Atunci s-au îmbolnăvit de la 20% la 50% din populația lumii și au decedat de la 1 milion la 4 milioane de oameni. Gripa a afectat cel mai des copiii. Periculosul virus gripal H2N2 a fost învins în 1968. În prezent, probele sale rămân doar în laboratoare speciale. 

H3N2

Un alt agent patogen, virusul H3N2, a provocat o epidemie în anii 1968-1969, primele cazuri fiind înregistrate în Hong Kong. Boala răspândită în întreaga lume a provocat decesul a până la 1 milion de oameni. Virusul a afectat persoanele în special vârstă de peste 65 de ani. În Statele Unite, numărul morților din această pandemie a fost de aproape 34 de mii. Cu toate acestea, corpul uman a dezvoltat treptat rezistență la acest virus. Aceasta nu a însemnat că tulpina nu ar mai putea afecta oamenii. Dar totuși forme severe ale bolii cauzate de H3N2 au devenit mult mai puține în anii următori.

Până în 2014, focarele sezoniere ale acestui tip de gripă au avut loc în mod regulat, aproximativ o dată la cinci ani. Mortalitatea a fost întotdeauna prezentă, dar a fluctuat pe valori nesemnificative.

Gripa spaniolă

Se crede că unul dintre tipurile de „gripă porcină” a fost așa-numita gripă spaniolă, care a provocat o epidemie în anii 1918-1919 și s-a răspândit în întreaga lume din Spania. Atunci, peste 500 de milioane de oameni s-au îmbolnăvit, de la 20 de milioane la 50 de milioane au murit. A fost cea mai masivă pandemie din istoria omenirii în ceea ce privește numărul de decese.

În presa internațională se menționează tot mai des opinia diferitor specialiști, potrivit cărora nu există niciun leac pentru virusul gripal, iar vaccinurile formează o imunitate la el pentru scurt timp. Oamenii de știință cred că gripa nu poate fi eradicată.

Va fi identificat vaccin contra coronavirusul din China?

Orice nou virus poate reprezenta un pericol și, în anumite situații specifice, poate avea potențial epidemic sau pandemic. Deocamdată, nici noul coronavirus din China, nici SARS, nici MERS nu s-a apropiat de pandemia de gripă spaniolă din 1918. Acel virus a provocat mai multe morți decât toate victimele Primului și celui De-al Doilea Război Mondial adunate laolaltă.

Care sunt simptomele coronavirusului din China? La prima vedere, sunt cam aceleaȘi ca la o gripă obiȘnuită: febră, tuse (uscată), dificultăȚi respiratorii, dureri musculare, oboseală, dureri de cap, tuse cu sânge Și diaree. Ceea ce nu este caracteristic sunt: guturaiul Și durerile în gât. Deutsche Welle menționează într-un articol că „cine are guturai, strănută și-l doare gâtul e, foarte probabil, doar răcit sau are o gripă „obișnuită””. Coronavirus se manifestă, de regulă, prin tuse uscată, dificultăți de respirație și/sau pneumonie. Dar nu și prin dureri în gât.

Între timp, directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a anunțat marți denumirea oficială a coronavirusului din China: Covid-19. Denumirea vine de la „coronavirus disease that was discovered in 2019” (trad. „Coronavirusul, boala care a fost descoperită în 2019”). Experții spun că noul virusul este mai puțin fatal decât SARS, dar are un potențial mai mare de răspândire.

Presa internațională a menționat că statul chinez a început să testeze pe oameni un medicament care i-ar putea vindeca pe cei infectați cu coronavirus, Remdesivir. Experții chinezi își pun speranțele în acest medicament, care a avut rezultate foarte bune în studiile din laborator, pe șoareci și maimuțe.

„Remdesivir are cea mai puternică activitate antivirală, dar încă nu avem studii clinice. Avem mari așteptări de la acest medicament, dar mai trebuie să-i testăm efectul curativ și siguranța în mod științific. Am decis să facem cel mai riguros tip de studiu, randomizat, dublu-orb și controlat placebo, recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății”, a anunțat cercetătorul Zhao Jianping, membru al comisiei pentru tratamente medicale din provincia Hubei și șeful Departamentului pentru boli pulmonare și îngrijire intensivă din Spitalul Tongji, citat de Digi 24.ro. 

O altă posibilă armă contra coronavirusului de tip nou este un vechi medicament împotriva malariei, pe care statul chinez are capacitatea să îl fabrice. Între timp, și în afara Chinei se lucrează intens la conceperea unui vaccin. Este un proces îndelungat, iar cercetătorii cred că acesta va fi disponibil după ce va trece epidemia.

Cercetătorii încearcă în continuare să afle și cum s-a ajuns la apariția noului tip de coronavirus. Potrivit unei versiuni, Pangolinii, animale aflate pe cale de dispariție, care sunt vânate pentru carnea și solzii lor în Asia și Africa, ar putea fi gazde intermediare potențiale pentru noul coronavirus, pe care l-ar fi transmis de la lilieci la oameni. Sunt considerați delicatesă, carnea lor valorând până la o mie de dolari pe piața neagră. În China, sunt o miză mare pentru solzii pe care localnicii îi transformă în leacuri folosite în medicina tradițională.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Cultură16 ore în urmă

Ce faci în weekend? Învață să crești plante, discută despre prieteniile online sau mergi la un concert pe întuneric

PE SCURT În acest weekend îți propun să mergi la o întâlnire la Primăria Chișinău unde îți vei putea exprima...

Ecologie2 zile în urmă

Cum poți transforma plasticul într-o avere

PE SCURT Avem o problemă cu plasticul. Zilnic producem tone de deșeuri din care reciclăm doar 10%, iar restul ajunge...

Partidul Democrat din Moldova2 zile în urmă

Candu’s 5. De ce a plecat fostul speaker din PDM și ce planuri au cei 6 ex-democrați

PE SCURT Andrian Candu, urmat de Sergiu Sîrbu, Grigore Repeșciuc, Vladimir Cebotari, Eleonora Graur și Corneliu Padnevici, a părăsit partidul...

Social3 zile în urmă

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

PE SCURT Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în...

Cultură3 zile în urmă

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

PE SCURT Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure...

Cultură3 zile în urmă

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

PE SCURT Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri...

Cultură4 zile în urmă

Irina Rimeș va promova Ziua lui Brâncuși, iar Internetul s-a întors împotriva ei. Explicăm de ce

PE SCURT Artista Irina Rimeș, originară din Republica Moldova, a fost numită săptămâna trecută ambasadoare a Zilei Constantin Brâncuși. Decizia...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

O zi reușită pentru Blocul ACUM în Parlament. Cum a decurs ședința de astăzi

PE SCURT Deputații Blocului ACUM au depus astăzi în plenul Parlamentului o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi....

PoliticăO săptămână în urmă

Ministru suedez la Chișinău: Vrem să vedem oameni concreți puși după gratii pentru frauda bancară

PE SCURT Suedia este pregătită să ofere asistență inițiativelor de reformă din Republica Moldova și va urmări îndeaproape progresul acestora,...

PoliticăO săptămână în urmă

Cât au costat 14 deputați ex-comuniști și cine l-a denunțat la CNA pe Sergiu Sîrbu. Povestește Voronin

PE SCURT Președintele Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin susține că cei 14 deputați care au plecat în decembrie 2015 din PCRM,...

Istorie2 săptămâni în urmă

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

PE SCURT „Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței...

Politică2 săptămâni în urmă

După zece ani pauză, militarii noștri vor defila pe Piața Roșie la 9 mai. Și alte decizii ale Guvernului RM de azi

PE SCURT Pacienții asigurați vor avea acces la un număr mai mare de servicii medicale, iar directorii instituțiilor medico-sanitare publice...

Politică2 săptămâni în urmă

Plahotniuc nu are nevoie de viză în SUA pentru că deja este acolo. Ce mai spune Andrian Candu despre PDM

PE SCURT Fostul lider al PDM Vlad Plahotniuc se află acum în SUA, chiar dacă a fost desemnat public de...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce riscă fostul șef al SIS pentru expulzarea ilegală a profesorilor turci

PE SCURT Fostul director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Vasile Botnari, va sta pe banca acuzaților pentru abuz...

Advertisement

Opinii

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829