Îmi aduc aminte cum, prin ’90, ruşii de la Chişinău învăţau pe un cap limba română. Au simţit că vremurile se schimbă şi au pus mâna pe dicţionare şi cărţi de gramatică. Familii întregi de etnici ruşi îşi dădeau copii la şcoli cu predare în limba română, iar la şcolile ruseşti obiectul „limba română” conta cu adevărat.