Comunistul Vladimir Ţurcan neagă, în special pentru cei de la JURNAL de (la) Chişinău, că a negociat cu protestatarii pe data de 7 aprilie arborarea drapelul UE pe clădirea Preşedinţiei.

La 11 iunie, generalii Victor Catan, Anton Gamurari şi Valeriu Troenco, precum şi câţiva ofiţeri superiori de armată şi poliţie i-au cerut generalului Vladimir Voronin să-şi dea demisia din toate funcţiile publice pe care le deţine, în caz contrar va fi învinuit de uzurparea puterii în stat, iar în R. Moldova ar putea izbucni un război civil.

Există o percepţie generală că Opoziţia a pierdut iniţiativa politică pe care o preluase după 3 iunie, data când a refuzat, repetat, să voteze candidatura comuniştilor la funcţia de şef de stat. După o scurtă perioadă de derută, comuniştii şi-au revenit şi au preluat iniţiativa, lansându-se într-o campanie electorală sângeroasă.

Comuniştii au început să difuzeze masiv prin localităţile R. Moldova manifestul lor către alegători – „Alegerile anticipate. Poziţia PCRM”. În el se spune: „Singura salvare a ţării noastre este de a învinge extremiştii la aceste alegeri astfel ca din scenariile lor să nu rămână piatră pe piatră…