De Nicolae Roibu
Atunci când nu am mai putut suporta povara unor regimuri, la Chişinău ne-am regăsit verticalitatea…
Miercuri, 14 octombrie, e Hramul capitalei R. Moldova. Sărbătoarea este marcată cu regularitate, de câţiva ani buni, încă de pe când în fruntea primăriei se afla Serafim Urecheanu. Am putea spune că ea a devenit o tradiţie, întrucât e aşteptată de toţi, inclusiv de oaspeţii din diferite ţări care aleg anume aceste zile pentru a vizita Moldova.
De obicei, cu ocazia Hramului, se deschide fie o librărie de carte românească, fie o bibliotecă. În această zi, fraţii noştri de dincolo de Prut vin cu donaţii de carte şi urări de bine. Astfel, au apărut, de-a lungul anilor, bibliotecile „Transilvania”, „Târgu-Mureş”, „Maramureş” – numite după regiunea românească de unde erau aduse volumele de carte -, „Onisifor Ghibu”, „Ovidiu” ş. a.
Să nu uităm şi un alt moment important: Chişinăul este locul care ne-a adunat întotdeauna în jurul unor idei nobile. În Piaţa Marii Adunări Naţionale am ieşit cu toţii, după dreptate, în anii ’90 sau, mai recent, în 2009. Atunci când nu am mai putut suporta povara unor regimuri, la Chişinău ne-am regăsit verticalitatea şi demnitatea naţională. Regretatul poet Grigore Vieru spunea că acesta este cel mai frumos şi mai scump loc din lume. Aşa îl percep mii de basarabeni, chiar dacă nu toţi s-au născut în capitală. În ajunul şi cu prilejul sărbătorii, am discutat cu unii dintre ei, astăzi personalităţi de onoare ale urbei, încercând să aflăm ce reprezintă pentru ei Chişinăul. Citiţi opiniile lor în pagina 3.
