Connect with us

Social

Zece FEMEI care au schimbat istoria Basarabiei și de care nu știai

Publicat

pe

Femeia basarabeană… Necunoscută în trecut, neînțeleasă nici astăzi, învăluită într-o rană ademenitoare a vremii.  Mai jos vă prezentăm zece femei care au schimbat istoria Basarabiei, celebre în epocile sale, care au lăsat o moștenire demnă de urmat.

LIDIA LIPKOVSKI. Legenda de care avem nevoie

Lidia Lipkovski (1884 s. Babino, jud. Hotin- 1958 Beirut, Liban) este unica basarabeancă care a cântat în America Latină, în Noua Zeelandă, pe insula Jawa și insulele Filipine și pe cele mai mari scene ale lumii: Paris, Landra New York, Boston, Montreal, Berlin, Viena, Roma, Milano, Sydney, Hurbin, Tokio, Melbourn, Beijing, încât după turneele ei ai putea studia geografia.

Dar n-a pregetat să concerteze în sălile mici din Basarabia: Hotin, Bălți, Soroca, Cetatea Albă, Orhei, Reni și desigur în cele două capitale provinciale: Cernăuți și Chișinău.

Presa din lumea întreagă o elogia, scriitori celebri îi închinau versuri și articole. Repertoriul său liric a cuprins 60 de opere, a cântat sub bagheta marilor dirijori, iar ca parteneri de scenă i-a avut pe Fiodor Șaleapin, Enrico Caruso și alți cântăreți renumiți de operă.

În 1909 întreprinde primul turneu în străinătate, fiind invitată la Paris de renumitul impresar Serghei Diaghilev, care inaugurase în Franța Stagiunile rusești, unde gustă din marea glorie.  Pleacă în America, unde va cânta împreună cu celebrul Caruso la Teatrul Metropolitan.

În 1937 și-a încheiat cariera artistică și a devenit profesoare de canto la Conservatorul din Chișinău. Când regimurile politice se întreceau în cruzimi și războaie, ea s-a așezat la masa de scris și ne-a lăsat moștenire un manuscris enorm de memorii, care se păstrează la Arhiva Națională a R. Moldova.

ELENA LUZGHIN. O femeie-fenomen

Elena Luzghin ( 1871 s. Lungheni, jud. Iași – 1933 Chișinău), în prima căsătorie a fost Lazo, însă descedentă din neamul lui Ștefan Crușevan. A făcut studii gimnaziale la Odesa, apoi a frecventat cursurile Universității din Varșovia și ale cei din Paris.

În 1893 se căsătorește cu Gheorghe Lazo, stabilindu-se cu traiul la moșia din satul Piatra, jud. Orhei. În 1905 îi moare soțul, ea rămâne cu trei copii: Serghei, Boris și Ștefan.

Făcând abstracție de propriile ei probleme, se dedică unei opere filantropice care a făcut-o celebră în epocă: Consiliul de conducere al Orfelinatului Olga, Comunitatea surorilor de caritate Hârbovăț, Casa muncii a Societății de binefacere, Societatea nevoiașilor de pe lângă Gimnaziul de băieți nr.1.

În 1917 se recăsătorește cu președintele Tribunalului din Basarabia Stepan Luzghin, care în calitate de președinte a autorizat Sfatul Țării ca organ legislativ al Basarabiei.

Și tot în același an, femeile o aleg președinta a Ligii femeilor din Basarabia. Promovarea femeii în viața socială a fost prioritară pentru ea până în 1932, când din motive de sănătate se retrage din activitățile publice.

EUGENIA CRUȘEVAN. Prima avocată din Basarabia

Eugenia Crușevan este prima avocată din Basarabia, care în 1919, care la Curtea de Apel Chișinău, a prezentat jurământul ca avocat.

S-a născut în iulie 1889 în orășelul Fălești, în familia unui notar public. Studiile liceale și le-a făcut la Liceul Principesa N. Dadiani din Chișinău. Licența și-a luat-o în toiul revoluției, în 1918 la facultatea de drept a Universității din Moscova.

A fost membră a baroului avocaților din Chișinău și jurisconsult la consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului.

În iunie 1944 a primit ordin de evacuare imediată în care se indica locul de destinație- Craiova și dreptul la bagaj – 60 de kg. Eugenia Crușevan s-a oprit însă la Buzău, unde a lucrat până la pensionare.

Ultimii ani i-a trăit la Timișoara, unde a fost înmormântată în 1976.

ELENA DJIONAT-ZAHAROV …UN LIDER AL MIȘCĂRII FEMINISTE

Născută în 1888 în satul Bozieni, jud. Chișinău, e absolventă a Liceului Principesa Dadiani din Chișinău, doi ani apoi studiind medicina la universitatea din Odesa. Mulți ani e institutoare, conducând școala primară Principesa Elena. Pe vremea războiului mondial, rămâne epitroapă a 18 comune a femeilor celor recrutați, apoi ia parte la mișcarea națională.

Se frământa încă de prin 1907, fiind promotoare spirituale de atunci.  De la 1928, se zbate pentru fondarea Organizației Femeilor Basarabene și o prezidează apoi.

Această organizație e importantă prin faptul că a fost fondată nu ca o filială a celei similare din București, ci s-a întemeiat pe ruinele Ligii femeilor basarabene.

În 1929 este aprobat statutul organizației și, fiind legiferată mișcarea, liderele ei se avântă în lupta pentru obținerea de către femei a unor drepturi egale cu cele ale bărbaților.

În 1933 la Chișinău ș-a ținut lucrările primul Congres al Femeilor Basarabene, for la care au participat reprezentantele din toate provinciile românești.

NINA IAȘCINSCHI. Sculptora de curte a marelui duce de Luxemburg

Nina Iașcinschi (1904, s. Ghiliceni, jud. Bălți – 1984, Luxemburg) a absolvit Școala de Belle-Arte din Chișinău, apoi Academia de Arte Frumoase din Bruxelles. Deținătoare a Premiului I i se permite să lucreze trei ani într-un atelier din localul Academiei. A profesat portretul sculptural și compoziția.

Cu ajutorul unuia din foștii săi profesori a obținut o invitație în Elveția, unde a pictat foarte reușit o biserică. Iar din 1936 a început triumful sculptoriței Iașcinschi, în urma lansării expoziției personale în palatul de Belle-Arte din Bruxelles.

A sculptat un număr de busturi, care au valoare nu numai datorită asemănării lor exterioare cu modelele, ci mai cu seamă datorită adevărului lor psihologic.

În Luxemburg realizează o sculptură în bronz, de vreo trei metri înălțime, ce reprezintă un purtător de faclă olimpică, aflat pe un postament, chiar în fața Ateneului. În mai multe orașe din Marele Ducat de Luxemburg se află sculpturi și basoreliefuri ale ei.

S-a stins din viață în 1984, fiind înmormântată la Luxemburg, care după Basarabia, a devenit a doua ei patrie.

NATALIA KEȘCU. O basarabeancă ce a ajuns regină 

Basarabenii au avut și ei o regină.  O descendentă dintr-un neam basarabean  a ajuns să fie Regina Serbiei, dat destinul ei, contrar celor ale personajelor din povești, a fost tragic. S-a născut în 1859, la Florența, fiind descendentă și ultima reprezentantă a familiei Keșcu.

Ea simțea că va fi regină. Încă din copilărie, la toate întrebările răspundea la fel: Voi crește mare și voi fi regină. A rămas orfană de mică. Tutorele ei a fost prințul Constantin Moruzi, care-i era unchi, proprietarul moșiei Dănuțeni din preajma Ungheniului. Aici, la acest conac, Natalia a petrecut mai multe veri frumoase. de aici mergea la Iași, Chișinău, Odesa și Viena.

A fost educată la o mănăstire catolică și lansată în lumea mondenă la Viena, unde apariția ei a produs impresie și prințul sârb Milan Obrenovici a pus ochii pe ea. La 17 octombrie 1875 în Catedrala din Belgrad s-a oficiat cununia domnitorului Serbiei.  Frumusețea,  inteligența, bogăția ei au făcut-o în scurtă vreme foarte populară la curte și chiar în viața Belgradului.

Natalia a ajuns regină în 1882 și în scurtă vreme a început să-l eclipseze chiar pe rege.

Pornind de la această rivalitate și de la infidelitatea regelui Milan au ajuns să se dușmănească. În clipele de refugiu, Natalia a scris proză, memorii, pe care chiar și le-a editat.

La Chișinău pe str. Lazo nr.24, se mai păstrează un fragment din conacul urban sau Palatul, cum i se mai zice, al reginei Natalia. Nimeni nu poate spune clar cât timp a locuit ea în acest conac, se știe doar că el era proiectat ca loc de refugiu pentru regină în clipele grele ale vieții.

ROXANDRA STURDZA-EDLING. Un nume fixat în istoriile a 3 țări

Roxandra Sturdza s-a născut la 12 octombrie 1786, la Constantinopol. În inima Imperiului Otoman se fermentau marile schimbări, care la scurtă vreme aveau să modifice harta Europei. Roxandra Sturdza, sora filosofului Alexandru Sturdza, a fost una dintre femeile strălucite ale epocii sale. Domnișoara de onoare a împărătesei Elisaveta, persoana de încredere a împăratului Alexandru I. Tot ea l-a lansat pe orbită politică pe contele I. Capo d Istria, care a influențat politica externă a Rusiei în acea vreme.

A fost căsătorită cu contele A.G. Edling (1774-1841). A rămas în istorie ca o filantroapă de excepție. În colaborare cu fratele ei Alexandru, a ctitorit în 1828 casa de preoți, spitalul și școala din Manzâri (județul Tighina). La Odesa a înființat un orfelinat, a oferit bani pentru întemeierea unei mănăstiri de maici. În 1829 a fondat Societatea de binefacere a femeilor, fiind una din îndrumătoarele mișcării feministe din sudul Rusiei și din Basarabia.

Primul examen serios al acestei Societăți a fost în 1833, când prin intervenția Roxandrei Sturdza-Edling și a contesei Voronțova au fost salvate mai multe suflete în timpul foametei ce se abătuse asupra Odesei. Această remarcabilă femeie a reușit să se impună la curtea țarilor ruși la fel cum odinioară reușise Maria Cantemir.

A murit în 1844. Numele Roxandrei Strudza-Edling va rămâne pe veci fixat în istoriile a trei țări: Rusia, România și Grecia.

NADIA RUSSO. O aviatoare cum mai rar se întâlnește 

Un nume de glorie al aviației românești este direct legat de Basarabia și de numele nemuritor al scriitorului Alecu Russo. De data asta e vorba despre o femeie cu un destin neobișnuit, care poartă amprenta epocii în care i-a fost dat să se manifeste.

Nadia Russo ( 17.06.1901, Tveri, Rusia) s-a născut în familia generalului de cavalerie Evgheni Brjozovski, mort în 1917, fiind ucis de bolșevici. Rămânând fără tată, împreună cu sora mai mare și însoțite de o ordonanță a tatălui său, s-au refugiat de frica urgiei roșii în Basarabia, unde locuia o mătușă de-a lor. La Chișinău se vorbea mult rusește și mediul lingvistic nu era pentru ea un impediment. Franceza, pe care o cunoștea de acasă, era vorbită în mediile nobiliare din Chișinău, iar româna îi părea o limbă străină, aducând a italiană.

Nadia Brjozovski avea caracter. În momentul când s-a decis să se căsătorească cu moșierul basarabean Alexandru Russo, nobil de viță veche, ea știa exact că își va schimba nu numai numele, ci își schimbă o parte din obișnuințele ei și acceptă să fie cetățeana altui stat.

Face cursuri de surori medicale din Chișinău, iar în 1936 la București, absolvește cursurile de pilotaj la Școala de aviație Mircea Cantacuzino. În 1938 Nadia Russo este singura femeie care participă la raliul Praga-București-Belgrad-Bratislava, fiind decorată cu medalia Virtutea Aeronautică de Pace.

Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Nadia Russo a participat în cadrul Escadrilei Albe la luptele de pe Frontul de Est. Misiunea ei era de a evacua răniții, astfel că a scos sute de răniți din spitalele de campanie de lângă Odesa și Stalingrad.

În 1943 Nadia Russo părăsește aviația din motive de sănătate.

După război, destinul i-a arătat reversul medaliei. A fost arestată și condamnată în 1951 la șapte ani de închisoare și cinci domiciliu forțat în Lătești, Bărăgan. În 1962 a scăpat de domiciliu forțat și a colindat România în căutarea unui post de lucru.

S-a angajat la Buftea, la o fabrică de ambalaj.A decedat în 1988 într-o neagră mizerie.În Chișinău una din străzi situată în strada Râșcani îi poartă numele.

MARIA POCORA. Trenul și prima femeie-geolog din Basarabia 

Dacă cineva ar încerca să studieze importanța trenului în istoria noastră, ar descoperi printre alte minunății două momente extrem de triste. Dincolo de falsul roților de tren, sunt două tragedii care ne-au marcat istoria. Și ceea ce este curios, aceste accidente s-au produs în timp aproape unul de altul. Trenul a luat viața lui Alexandru David, tatăl ilustrului pictor Aurel David, și tot mașina de foc a ucis-o pe prima femeie-geolog din Basarabia – Maria Pocora, pe când se întorcea din Belgrad, unde fusese într-o deplasare științifică.

Numele ei s-a păstrat doar în analele științifice.

Născută într-o familie de preoți, n-a absolvit cum era de așteptat școala eparhială, ci a urmat cursurile Liceului de fete nr.3 din Chișinău, iar studiile superioare le-a făcut la Universitatea din Odesa, unde s-a specializat într-un domeniu mai puțin agreat de femei – geologia.

Abia în anii 50-60 va deveni o profesie romantică și căutată de tineri anume pentru aureola depărtărilor necunocute. De fapt, această meserie frumoasă este nespus de grea și plină de riscuri. În anii 1915 a studiat Valea Cogâlnicului din punct de vedere geologic. În anii 1916-1917, în cadrul lucrărilor organizate de Zemstva Gubernială din Basarabia, sub conducerea profesorului Longue, a studiat hidrogeologia județului Orhei.

A activat la Muzeul Național de Istorie Naturală din Chișinău, unde a studiat geologia, hidrologia și pedologia județelor Cetatea Albă, Hotin, Tighina, Lăpușna, Orhei , Bălți și Soroca.

Din colecția faunei moluștelor sarmatice, aparținând Mariei Pocora, o parte a intrat în expoziția Muzeului Național din Chișinău, alta fiind donată Institutului Geologic al României.

Pe mormântul ei de la Cimitirul Central din Chișinău și în necrologurile scrise la momentul dispariției au fost trecute două date 1.09.1884, s. Bușăuca, jud. Orhei – 7.94.1933, gara Porțile de Fier, România, două date ca două taine pentru un destin neîmplinit…

ANASTASIA DICESCU. O pioneră în arta națională din Basarabia 

Anastasia Dicescu a fost nu numai o interpretă strălucită, ea a întemeiat un conservator în care au fost instruite câteva generații, care au păstrat tradițiile și au dus mai departe gloria artei interpretative.

Născută în 1887  la Gălești, jud. Orhei, Anastasia Dicescu a fost o artistă lirică de excepție ce și-a adus un important aport la propășirea artei interpretative naționale. A concertat pe scena Operei Naționale Române din Cluj, în perioada 1919-1924.

Grație dragostei pentru cântecul românesc și marcată de sentimente naționaliste, Anastasia Dicescu în fruntea unui grup de inițiativă pune bazele Societății Muzicale Române din Basarabia, la Chișinău, în 1918, deținând funcția de președinte până în 1940.

Activitatea societății muzicale s-a materializat și prin înființarea la Chișinău în decembrie 1918 a primului Conservator de Muzică și Artă Dramatică, al cărei director a fost Anastasia Dicescu.

Pentru activitatea desfășurată în 1923, de către Regele Ferdinand I al României, i se acordă medalia Bene-Merenti, clasa I.

Sursa: „În lumea asta sunt femei”, de Iurie Colesnic

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Opinii

Moldova.org recomandă / NewsMaker, ZdG, Agora, Recorder și PressOne

Publicat

pe

De către

La finele fiecărei săptămâni, Moldova.org recomandă cititorilor săi articole din presa locală sau românească, apreciată de membrii echipei noastre ca fiind profesioniste și care respectă deontologia jurnalistică.

NewsMaker: Dom Polski. Как Молдова стала общим домом для разных народов. Часть четвертая

Polonezii au apărut pe teritoriul Moldovei moderne câteva secole în urmă și, deja în secolul al XIX-lea, în provincia Basarabia, familiile aristocratice poloneze au ieșit în evidență, ajungând în fruntea Adunării Nobilimii locale. Majoritatea polonezilor moldoveni sunt descendenți ai refugiaților, dintre care mulți reprezentau șleahta poloneză. Anume datorită aroganței nobililor polonezi de atunci, astăzi ei sunt văzuți ca niște oameni foarte mândri, pentru care interpretarea a ce înseamnă mândrie este mai important decât orice altceva. Cu toate acestea, mulți polonezi moldoveni de astăzi nu își cunosc originile, deoarece strămoșii lor de aici au fost înregistrați în documente ca fiind ucraineni. Pentru a afla mai multe despre polonezii din Moldova, citiți reportajul publicat pe NewsMaker.

Ziarul de Gardă: Hramuri „electorale” cu cinci luni înainte de alegerile parlamentare

„La distanță de cinci luni până la alegerile parlamentare, din 24 februarie 2019, campania electorală, se pare, a început pentru mai mulți membri PDM și PSRM. Respectiv, concertele organizate la 21 septembrie în mai multe localități din țară, cu ocazia hramurilor, s-au transformat în scene electorale pentru socialiștii și democrații cu aspirații de deputați în viitorul Legislativ, scrie ZdG.

Agora: Podurile din Chișinău

14 august 2018. 43 de persoane au murit la Genova, Italia, după prăbușirea unui imens pod rutier, construit din beton armat în anii 60, după planul inginerului Riccardo Morandi. Tragedia este mediatizată intens în presa internațională. La o săptămână după dezastrul din Italia, autoritățile din municipiul Chișinău dispun realizarea unui raport pentru a afla în ce stare se află podurile din Chișinău.

În Chișinău există trei poduri din beton armat construite în anii 60 conform schițelor inginerilor sovietici: podul din strada Ismail, podul de pe bulevardul Grigore Vieru (Zona Circului) și podul din strada Mihai Viteazul. L-am întrebat pe expertul în căi ferate, drumuri și poduri, Sergiu Bejan, cât de îngrijorați trebuie să fim noi, chișinăuienii, de starea podurilor. Mai multe despre starea podurilor din Chișinău, aflați în reportajul realizat de Agora.

Recorder: Sistemul de atenții din școala românească

George Trifan are 32 de ani și este profesor asociat la Colegiul Național Tudor Vianu, unul dintre cele mai bune licee din România. Într-o societate normală n-ar fi mare lucru de spus de spre el: un profesor bun care își face meseria cu pasiune și se ține departe de compromisuri. Însă noi nu trăim într-o societate normală, așa că Trifan devine un caz special și un om nevoit să înoate mereu împotriva curentului.

A ales să meargă la catedră într-o perioadă în care toți IT-iștii din generația lui fug de această meserie și preferă joburi mai bine plătite în multinaționale. A ales să nu se titularizeze pe post pentru că nu e de acord cu acest mecanism și și-a luat ore în învățământul privat ca să-și sporească veniturile (pe lângă „Vianu”, George Trifan predă și la Școala Metropolitană Arc). A ales să vorbească despre marile probleme din Educație când cei mai mulți dintre colegii lui preferă să tacă pentru a nu supăra pe cineva, scrie Recorder.ro.

PressOne: Handbalista română care și-a alăptat copilul în pauza meciului

Jucătoarea de handbal Irina Alexandra Pop (29 de ani) a ieșit în pauza meciului Lleidatana – Agustinos Alicante (24-21), desfășurat duminică, 16 septembrie, pentru a-și alăpta băiețelul de două luni și jumătate, Theo. Marcase până atunci patru goluri pentru echipa sa. Imaginea a fost surprinsă de un fotoreporter, iar Irina a devenit celebră în Spania. Originară din Cluj, ea trăiește de 15 ani în regiunea Huesca. E surprinsă că un gest natural a fost transformat într-o „știre”. Spune că își împarte viața între familie și pasiunea pentru handbal, dar că prioritate au copiii ei. Citiți povestea ei, spusă la persoana întâi, pe pressone.ro.

Citește mai departe

Economie

Avem șanse să mâncăm ecologic pur?

Publicat

pe

De către

Fiecare acțiune a fiecărui om, chiar și cea mai neînsemnată, are un impact asupra naturii. Acest impact a început să fie măsurat abia 26 de ani. La începutul anilor ’90, ecologistul William Rees a introdus termenul de „amprentă ecologică”, pentru a defini impactul tuturor acțiunilor umane asupra mediului înconjurător. Acest indicator se măsoară în „hectare globale” (hg) – unități de teritoriu necesar pentru asigurarea necesităților și utilizarea deșeurilor noastre. Dacă împărțim amprenta umanității la biocapacitatea planetei, putem afla care este viteza de epuizare a resurselor ei. La momentul actual acest raport este egal cu 1,7, adică noi consumăm de 1,7 ori mai multe resurse, decât Pământul reușește să se restabilească. Adică pentru asigurarea echilibrului în lume, omenirea are nevoie de 1,7 planete ca a noastră.

În mediu, amprenta ecologică se schimbă de la țară la țară: spre exemplu în Quatar acest indicator este mai sus de 10hg per om, în Australia este egal cu 9,3hg, în SUA – 8,2hg, în Afganistan și Pachistan este doar 0,79hg.

Republica Moldova se află pe locul 129, conform epuizării resurselor, indicatorul fiind de doar 1,78hg. Cu toate acestea, ne aflăm și noi în lista celor care consumă mai multe resurse decât Pământul poate restabili.

Unul din componentele de bază ale amprentei ecologice (aproximativ 60 -70%) este amprenta de carbon – totalitatea emisiilor gazelor de seră, carese acumulează în atmosferă, în rezultatul activității noastre și care duc la încălzirea globală. Acest indicator se măsoară în echivalent de CO2 (o unitate reprezintă efectul gazelor de seră care se produce la emisia unui kg de bioxid de carbon în atmosferă), și poate măsura mai multe procese, spre exemplu impactul gazelor de eșapament de la automobile, emisia de gaz metan de la fermele de animale, dar și defrișarea pădurilor.

Un alt component important este amprenta de apă. Ecologiștii i-au oferit 3 gradații: apă „verde”, „albastră” și „gri”. Apa „gri” este apa pe care o poluăm (de la spălatul mâinilor cu detergent până la apa reziduală de la fabrici), apa „albastră” este ce pe care o folosim din lacuri, râuri și izvoare subterane și cea „verde” este apa care se acumulează în sol și hrănește plantele.

Enlarge

Eko-sled-1-1024x1024
Belșug alimentar

Dacă ar fi să ne închipuim amprenta ecologică individuală ca o plăcintă, atunci gunoiul ar fi, surprinzător, doar o mică parte. Cele mai mari bucăți ar fi reprezentate de transport, alimentație și locul unde locuim – aproape o treime. Despre această bucată vom vorbi în acest articol.

Oile, vacile și gazul metan

Automobilele sunt nefirești: produc zgomot, lovesc trecătorii pe drumuri iar dacă stați într-un garaj cu un automobil cu motorul pornit, riscați să nu mai ieșiți la aer liber. Carnea pare să fie firească: este mâncată de oameni și pisici și dacă râmâi în aceeași cameră cu o bucată de carne, poți să te simți neplăcut, dar nu mori de la asta. Cu toate acestea, unii experți consideră că dacă vom reduce consumul de carne de vită și ovină,impactul poate fi mai mare decât dacă trecem de la automobile la biciclete.

Conform studiilor efectuare de organizația ecologistă Environmental Working Group (EWG) în SUA, un kilogram de carne de ovină, pe tot parcursul ciclului de producție, emite în atmosferă 39kg de CO2 (echivalentul emisiei de gaze a unui automobil nou după parcurgerea a 130 -140km). Un kilogram de carne de vită emite în atmosferă 27kg de CO2. În acelaș timp, carnea de porc sau de pasăre „va costa” natura doar cu 12kg și 7kg de CO2.

Acelaș lucru îl putem spune și despre amprenta de apă: producerea unui kilogram de carne de vită necesită 15 000 litri de apă iar pentru carne de porc sau găină e necesar de 2,5 și 3,5 mai puțin.

Enlarge

foodprints
Amprenta ecologica a alimentelor

Cifrele pot fi diferite, în dependență de țară, dar corelația rămâne aceeași: carnea de vită și ovină sunt în fruntea listei, după amprenta ecologică. Dar hai să aflăm de ce?

„De vină” este fiziologia animalelor ierbivore. În condițiile naturale ele se alimentează preponderent cu iarnă, adică celuloză rigidă, pe care multe alte animale nu sunt în stare să le digere. Digestia este asigurată de microorganismele simbionte, care trăiesc în stomacul lor cu patru camere, în special este vorba de archaea, bacterii metanogene, care în procesul de chemosinteză elimină gazul metan. Acest gas este eliminat din organismul bovinei sau ovinei prin eructație și meteorism.

Conform unor calcule, o vită elimină pe parcursul zilei între 100 și 500 de litri de metan, o oaie elimină până la 30 litri de gaz. În lume se numără aproximativ 1,5 mlrd de vite, alte ierbivore mai mici ajung până la 1 mlrd. Gazul metan este unul din cele mai periculoase gaze care produc efectul de seră (de 23 ori mai periculos decât CO2). Este clar de ce emisiile produse în urma creșterii vitelor formează aproximativ 9,5% din volumul mondial al emisiilor de gaze de seră și de ce FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU a hotărât să  numească creșterea industrială a animalelor – unul din principalii factori de distrugere a mediului înconjurător.

Enlarge

personalcarbonbudgets
Amprenta de carbon conform https://reneweconomy.com.au

Astăzi în mai multe țări se lansează programe care au ca scop scăderea volumului emisiilor de gaze de seră. Aceste programe vizează în primul rând creșterea animalelor ierbivore. Spre exemplu, în cadrul Universității Aarhus din Danemarca se lucrează la crearea unei ierbi modificate genetic care ar scădea producerea de gaz metan. Din păcate, aceste studii sunt de lungă durată, așa că situația în scurt timp nu se va schimba.

Metanul nu este singura problemă. Alimentația animalelor ierbivore este cea mai puțin eficientă comparativ cu tot restul animalelor care sunt prezente în meniul nostru – porc, pește și pasăre.

Coeficientul de conversie a hranei pentru specia de pește Pangasius și a insectelor comestibile este mai mic de 2: la 1,7 -1,8 kg de hrană ei cresc cu un kilogram în masă. La găini acest indicator este de 2, la porc de 3,5 dar la vită de obicei nu este mai mic de 6 sau chiar 8, adică pentru ca vițelul să crească cu un kilogram, trebuie să mănânce 6 sau chiar 8kg de hrană. Astfel crește și aprenta de apă a producerii cărnii de vită și oaie.

„Carnea etică, adică obținută de la animalele care au crescut pe pășuni deschise, tot nu este o soluție. Volumul emisiilor de gaze de seră în acest caz crește pentru că alimentarea cu iarbă este mai puțin energetică iar vitele și oile elimină mai mult metan. Iar pentru fermele „etice” este nevoie de un teritoriu mai mare iar creșterea industrială a animalelor deja ocupă până la 30% din totalul solului accesibil pentru prelucrare de pe glob.

Cumperi „Bio”?

Termenul „agricultură organică” a fost inventat în 1940, dar popularitatea produselor „bio” a început să fie simțită la sfârșitul secolului trecut. Către anul 2016, volumul pieții pentru aceste produse a depășit în Europa suma de 33 mlrd euro. Mulți cumpărători sunt gata să plătească pentru „linte bio”, „castraveți bio” sau       roșii bio” cu 20% sau chiar 100% mai mult decât pentru legumele care nu sunt „bio”. De vină în mare parte este publicitatea: ei sunt siguri că astfel vor salva planeta. Ne grăbim să-i dezamăgim.

Dacă e să ne orientăm după calitățile dietice ale produselor bio, atunci totul este clar, ele nu au urme de pesticide. În acelaș timp, nu încetează disputele cu privire la folosul fermelor organice pentru mediul ambiant. Adepții culturii bio aduc drept argument, folosirea scăzută a ierbicidelor, pesticidelor și îngrășămintele de azot, care formează zone moarte pe coastele mărilor și deltele râurilor. Oponenții lor îi contrazic: fermele bio folosesc cu mult mai mult teren și dacă am dori să hrănim toți oamenii cu aceste produse, ar trebui să defrișăm o suprafață de păduri de 1,5 mai mult decât este acum.

Enlarge

Eko-sled-5-1024x1024
Imagine simbol

Transportul produce o treime din totalul emisiilor gazelor de seră. Cu cât mai des ne deplasăm, cu atât este mai înaltă presiunea asupra naturii. Nu ar fi logic să transpunem acest principiu și asupra alimentației și să presupunem că anume transportul produselor este cauza principală a amprentei lor de carbon, care este imensă. Prin urmare importul de banane din America Latină, a cărnii din Australia și a portocalelor din Africa este cauza tuturor relelor?

Așa consideră mulți, prin urmare sfatul „alimentează-te cu ceea ce găsești local pentru a ajuta naturii” se poate întâlni nu doar pe paginile despre ecologie dar și pe cele cu rețete culinare. Hrana locală se transformă în problemă de etică: ai cumpărat roșii din Turcia – ai comis un păcat împotriva Naturii, le-ai obținut din sera vecinului, ai ajutat planeta.

Continuarea articolului o puteți găsi aici.

Citește mai departe

Politică

Atenție de unde vă informați! Un studiu arată că spațiul informațional on-line din Moldova continuă să fie afectat puternic de propaganda rusă

Publicat

pe

De către

Sursele mass-media promovează în țara noastră interesele Federației Ruse și-au mărit numărul știrilor și articolelor manipulatorii pe parcursul ultimilor trei ani, arată un studiu realizat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). Acțiunile autorităților până la moment continuă să fie insuficiente pentru a opri propaganda externă pro-rusă și efectele sale negative pentru spațiul informațional din Republica Moldova. Totodată, este de remarcat efortul tot mai mare al organizațiilor societății civile din țara noastră și susținerea partenerilor de dezvoltare care promovează tot mai multe inițiative de identificare și combatere a falsurilor mediatice.

Nota analitică IPRE are la baza o analiză a conținutului știrilor și articolelor publicate pe parcursul ultimilor ani, publicate de trei surse media on-line rusești prezente în Republica Moldova (Sputnik.md, KP.md, Vedomosti.md). Analiză arată că aceste surse media promovează activ informații manipulatorii care propagă interesele Kremlinului în spațiul mediatic din țara noastră. În total au fost analizate 652 de link-uri, plasate în perioada anilor 2015-2017, pe site-urile www.sputnik.md (308 link-uri), www.kp.md (231 link-uri) și www.vedomosti.md (113 link-uri) (Fig. 1).

Totodată, pe parcursul ultimilor trei ani, portalul sputnik.md a publicat în 2015 – 63 de articole cu tentă propagandistică, în 2016 – 106, iar în 2017 – 139. La rândul său, kp.md a scris în 2015 – 69 de materiale pro-Rusia, în 2016 – 72, iar în 2017 – 90 (fig. 2). O altă caracteristică specifică este că majoritatea articolelor publicate în mass-media analizată nu sunt semnate de autori. Primul loc la numărul de articole publicate de autori anonimi îl deține portalul sputnik.md, care a distribuit doar 12 articole semnate de autori și 296 de anonimi.

În cadrul cercetării au fost analizate trei subiecte centrale care au fost: Războiul din Siria, Implicarea Federației Ruse în procesele electorale din alte țări, problema energetică și Interesele Federației Ruse. Astfel, pe primul subiect portalul sputnik.md a publicat cele mai multe articole – 220, despre implicare în alegeri și atacurile cibernetice s-au publicat 23 articole, iar despre interesele Federației Ruse și livrările de gaze – 65. Ziarul și portalul kp.md a publicat pe subiectul conflictului din Siria 141 articole, pe cel al alegerilor – 38 și pe cel energetic – 52. De asemenea, vedomosti.md a publicat 62 de articole pe subiectul sirian, 13 pe cel al alegerilor și 38 pe cel energetic (fig.3).

„În materialele publicate de mass-media care promovează interesele Federației Ruse în Republica Moldova sunt transmise sistematic și promovate intens mesaje anti-americane, anti-europene și anti-occidentale. Aceasta se face cu scopul de a influența atitudinile și convingerile cetățenilor moldoveni, încercând să promoveze ideea că doar Federația Rusă este capabilă să rezolve cele mai mari probleme din întreaga lume. Aceste mesaje au un caracter propagandistic pronunțat, iar tehnicile de manipulare folosite sunt cele mai diverse”, consideră Simion Ciochină, autorul notei analitice.

Potrivit analizei IPRE, cu toate că în ultimii ani, atât autoritățile, cât și societatea civilă, au făcut mai mulți pași în combaterea acestui fenomen, sunt necesare eforturi suplimentare. Iată câteva direcții susține de expertul IPRE, care trebuie explorate în continuare:

  • Stabilirea unui mecanism de monitorizare, identificare și sancționare a surselor media on-line care promovează conținut mediatic cu vădită tentă propagandistică;
  • Promovarea transparenței proprietarilor și surselor de finanțare a surselor media on-line;
  • Identificarea în cooperare cu organizațiilor internaționale și organizații neguvernamentale de profil a acțiunilor pentru protejarea spațiului informațional al Republicii Moldova de fenomenul mediatic propagandistic intern și extern;
  • Introducerea în curricula școlară a unei noi discipline, care ar dezvolta gândirea critică și va dezvolta educația mediatică în rândul tinerilor;
  • Dezvoltarea campaniilor de deconspirare a surselor mass-media care promovează dezinformarea.
Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com