Campania electorală din Republica Moldova se apropie de sfârșit. Peste mai puțin de o săptămână alegătorii vor trebui să decidă cui își vor da votul. Deși numărul moldovenilor stabiliți cu traiul peste hotare este necunoscut de autorități, studiile arată că acesta este în continuă creștere. Totuși, campania electorală din Moldova, se pare, nu a fost foarte vizibilă pentru cei plecați. Iată ce au avut de zis unii dintre ei:
Andrei Bolocan, Canada
Nu se vede campania. Eu, ca om care se „hrănește” din politica Republicii Moldova, încă mai văd câte ceva. Însă, oricum, sunt o sumedenie de dezbateri care au loc pe la televiziuni, dezbateri din care nimeni nu naște titluri de știri. Zero follow-up. Și eu nu am timp sa urmăresc 5 emisiuni de 50 de minute, ca să înțeleg cum și despre ce vorbește un candidat sau altul.
Or pentru un moldovean canadian, care lucrează câte 14 ore pe zi și are de plătit ipoteca la casă, mașină, frigider, telefon mobil, vacanța în Republica Dominicană – e complicat să urmărești viața politică din RM în detalii. Mai ales că aceste detalii provoacă doar ură.
Ala Mândâcanu, Canada
Lupta pentru președinție se vede ca o luptă pentru putere. Conform Constituției, președintele statului nu are prerogative mari, nu reprezintă puterea legislativă sau executivă direct. Totuși, în Republica Moldova societatea încă mai gândește în termeni totalitari. Adică, își dorește să vină cineva în vârful piramidei și să le facă pe toate. Electoratul crede cu sfințenie că un singur om poate rezolva totul…
Epoca internetului ne permite acum să fim informați plenar. Am surse multiple: posturi TV, agenții de presă, ziarele în forma electronică. Le urmăresc, le analizez și trag concluziile mele. După cum îi învățam pe studenții mei de la ULIM, „dacă vrei să nu fii manipulat, verifică informația din cel puțin trei surse diferite…” – asta fac și eu.
Eu cred că, din păcate, va învinge candidatul puterii. Are toate resursele necesare, administrative și financiare pentru asta. Electoratul poate face ceva numai dacă va fi unit. Și, la moment, am îndoieli că solidaritatea din opoziția fragilă și săracă va reuși să oprească mașinăria feroce a sistemului.
Prezența la vot e dovada interesului cetățeanului pentru scrutinul dat. Anume prezența la vot va demonstra dacă alegătorii din Montreal sunt motivați să participe la alegerile din 30 octombrie 2016 și dacă au sau nu încredere în clasa politică din Republica Moldova… Vom trăi și vom vedea.
Ivan Dimov, Austria
Mi-aș dori foarte mult să particip la vot, pentru ca acest vot să poată schimba ceva acasă. Din păcate, însă, președintele nu are prerogativele necesare pentru a influența asupra unor lucruri care se întâmplă acum. În Austria, ca cetățean al UE am participat la alegerile locale de aici. Am făcut-o cu plăcere, conștient. Știind că asta ar putea schimba ceva, am votat și la alegerile prezidențiale din România. Acasă, însă, ei toți sunt legați între ei. În public se ceartă unul pe altul, iar între ei își rezolvă treburile. De altfel, mă irită la culme unioniștii și pro-rușii. Evident că unei țări sărace îi este greu să fie independentă fără un frate mai mare. Totuși, avem o republică multiculturală și jocul în interesele unui părți va fi în detrimentul celelalte. Nu știu care decizie este mai bună pentru țara noastră.
Este un candidat pentru care probabil voi vota. Îmi pare rău că pentru el nu vor vota cei care ar trebui. Și chiar sunt curios câte voturi va lua.
Lina Vdovîi, jurnalistă, România
Campania electorală din R. Moldova nu prea se vede în România. Vin și aici alegerile și presa are altele pe cap. În presa românească campania nu mi se pare foarte vizibilă. Eu desigur că urmăresc știrile din țară, citesc presa din Moldova ca să mă documentez.
Voi participa la alegeri și mă interesează cam tot ce se întâmplă în Moldova, dar nu știu dacă fac asta pentru că sunt jurnalist sau pentru că mă interesează viitorul țării mele. Deși, de ce-ar trebui astea două să se excludă? Îmi pasă, ăsta e adevărul, indiferent de postura din care îl scriu.
Valeriu Balaban, SUA
Din păcate nu pot să votez, căci nu e consulat în Los Angeles, iar până în Washington nu merg doar pentru vot. Campania electorală o văd doar pe internet, nu cunosc detalii ce se întâmplă în localități. Ca termen, coincide și cu campania americanilor. La noi e foarte diferit, în special cum tratează lumea evenimentele politice. De exemplu, americanii au fost foarte indignați când Trump, în timpul primei dezbateri o întrerupea pe Clinton când ea vorbea.
Cât despre Moldova, cred că o să câștige Dodon, are cea mai numeroasă fracțiune din parlament și vizibilitate. După cum își organizează campania nu prea pot să spun, fiindcă online o văd doar pe Maia, iar asta probabil din cauza că toți prietenii o să voteze Maia și dau Like și Share. Totuși, se câștigă prin prezență, lucru complet diferit de mediu online. PD e primul la numărul de primari și e urmat de PSRM. Eu mă aștept să arate complet diferit rezultatele alegerilor de toate sondajele și de ce se vorbește online. Cred că Dodon o să câștige, nu știu dacă din primul tur dar va fi primul. Apoi cred că Lupu şi Maia se vor lupta pentru poziția a două. Lupu cred că are șanse mari, plus că PD a început să împartă cadouri electorale că să-și ridice ratingul. Și că să închei, președintele la noi nu poate decide mai nimic singur, cred că PD-ului îi convine să negocieze cu Dodon că el să iasă președinte și ei să rămână la guvernare, fiindcă președintele alege cabinetul de miniștri care trebuie votat de Parlament.
Anastasia Condruc, Spania
Cum se vede campania electorală din afară țării? Depinde, desigur, de candidat. Cei care se orientează spre un electorat mai tânăr și mai educat au o prezență mai mare online și de aceea sunt mai văzuți. Oricum, niciunul dintre candidați nu are o campanie suficient de bună pentru a schimba opiniile oamenilor pe ultima sută de metri, ceea ce arată lipsa de creativitate din partea staff-urilor de campanie. În același timp, nu am văzut sau auzit despre prea multe întâlniri cu politicieni organizate în Barcelona. Iar asta înseamnă că diaspora nu este văzută ca un factor de decizie destul de important, cum se întâmplă la alegerile din România, așa că rămânem izolați de ceea ce se întâmplă acasă, din păcate. Unii dintre colegii și prietenii mei nici nu știau că în Moldova vor avea loc alegeri în curând, așa că situația nu-mi pare foarte optimistă. Deși, cine știe, poate mai avem o șansă?!
Elena Dragalin, Philadelphia, SUA
Societatea americană este preocupată de propriile alegeri acum, dar chiar și fără aceasta, Moldova este rar de tot sau chiar deloc în vizorul publicului american. Uneori, totuși, vei întâlni persoane care au auzit câte ceva despre Republica Moldova.
Chiar recent, am mers la Biblioteca Congresului la un eveniment organizat de către Ambasadă în cinstea aniversării a 25-a de la Independență. Când am întrebat în ce sală va avea loc evenimentul, o voluntară de la recepție mi-a răspuns cu un monolog, care m-a făcut să mi se ducă inima în călcâie: „Vai, ce noutate teribilă în țara Dvs.! Sărmanul popor, cum să îndure atâtea?! Toate gândurile mele sunt cu voi!” Apoi: „Trebuie să faceți ceva și să schimbați tot sistemul! Cum este posibil să furi atâția bani într-o țară atât de săracă și să pui datoria pe umerii poporului?”
Așa văd americanii alegerea pe care trebuie să o facem noi acum: schimbarea din rădăcini a sistemului. O văd astfel și pentru că noi, cei care locuim aici, vorbim cu colegii, vecinii, prietenii noștri americani, vorbim cu lumea când mergem la bibliotecă și la școală, la magazin și la sala de sport și le spunem adevărul. Nici o firmă de consultanță de imagine sau articol în The Hill nu va putea concura cu vocea noastră, a oamenilor de rând, iar noi ne dorim și vom obține schimbarea din rădăcini a sistemului corupt.
Eu, desigur, că voi merge la vot! Este o datorie și o onoare să participi la procesul de a face o alegere, de a-ți spune opinia, de a lua atitudine. Sunt multe temeri, că aceste alegeri vor fi falsificate. Dar asta nu mă împiedică să cred, că o ieșire masivă la vot ar încurca ițele falsificatorilor. Voi merge la vot și încurajez pe toți cetățenii să procedeze la fel. Nu putem fi pasivi, dacă dorim o schimbare.
Prefer să-mi formez opinia citind programele electorale, urmărind interviuri cu candidații, atunci când aceștia le acordă personal, citesc postările dumnealor pe rețelele de socializare, citesc chiar și comentariile pe care aceștia le fac la postările altora. Dintre sursele media citesc Ziarul de Garda, Europa Liberă. Urmăresc emisiunile Nataliei Morari anume pentru că îmi oferă posibilitatea să cunosc persoanele așa cum sunt, fără să mi se impună o părere, la fel și emisiunile Elenei Robu din aceleași motive. Îmi place să citesc bloguri personale: Segiu Tofilat, Vitalie Sprinceană de la Platzforma, Un punct din Franța a lui Vitalie Vovc s.a.
Nu sunt analist politic, dar logica ne spune, că ar trebui sa iasă Maia Sandu și Igor Dodon după primul tur. Alte surprize ar putea apărea doar dacă alegerile vor fi fraudate cu nerușinare. Se vehiculează informația despre mai multe scheme care ar putea fi folosite. Pentru ca aceasta să nu se întâmple, este nevoie ca cetățenii să se mobilizeze masiv și să strice socoteala coordonatorilor și falsificatorilor de alegeri.
Noi locuim la 200 km de cea mai apropiată secție de vot, ceea ce implică niște costuri de călătorie, timp, convingere, dar cunosc foarte multa lume, care va merge la New York și va vota. Deja se organizează grupuri, care să meargă împreună, se oferă locuri în mașini. Oamenii sunt dornici de schimbare si sunt conștienți că doar prin votul lor asta se poate produce.
