Connect with us

Reportaje

(VOX) Cum e să fii femeie în Moldova? (Partea I)

Publicat

pe

Astăzi se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii, marcată pentru prima dată pe 19 martie 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane,  când, la aceeaşi dată, în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei. 

Astăzi, cu mici excepții, Republica Moldova este deocamdată repetentă la asigurarea egalității de gen, iar despre cum este să fii femeie în această știu cel mai bine tot femeile. 

***

Sursa: Facebook

Vlada Ciobanu, activistă civică

Ţin minte, când eram adolescentă, mai mulţi mi-au spus: fetele nu ascultă aşa muzică. Eu ascultam tot felul de heavy metal şi adormeam cu Sepultura, Soufly şi formaţii cu videoclipuri înfricoşătoare. Am avut momente când am râs de prejudecăţile existente în societate, am avut altele (destul de multe) în care am început să mă gândesc că poate totuşi eu nu înţeleg ceva în orânduiala existentă şi trebuie să mă conformez.

Să fii femeie cu studii superioare în Moldova, să vii dintr-o familie şi un mediu ceva mai deschis la minte şi să îţi construieşti de nevoie un caracter mai puternic face ca lucrurile să nu fie atât de grele, ba chiar destul de multe oportunităţi sunt. În acelaşi timp, treptat începi să observi când bărbaţii te întrerup; când spui idei, iar ei le repetă şi îşi asumă merite; când bărbaţii vin şi încep să îţi explice, pentru că eşti femeie şi nu înţelegi deodată (evident!). Iar când îi confrunţi, observi reacţiile absente ale atâtor alte femei cu potenţial. Încetezi să mai glumeşti despre un om şi o femeie şi încerci să ridici nivelul umorului. Asculţi istorii ale atâtor femei despre cum sunt plătite mai puţin, hărţuite la locul de muncă sau pe stradă şi nu înţelegi de ce noi nu discutăm despre asta mai mult.

Apoi am aflat că să fii femeie necăsătorită în Moldova este un impediment pentru a fi preşedinte. În general, când te apropii de 30 trebuie să ai ori soţ (şi repede-repede un copil), ori măcar maşină. Iar lumea spune că mai bine divorţezi decât să alegi să nu te căsătoreşti. Când te căsătoreşti, trebuie să te arăţi mai prostuţă, pentru că nimănui nu îi place să fie provocat. Şi astea sunt doar câteva din sfaturile penibile pe care poţi să le mai primeşti din cele mai bune intenţii. Din fericire, tot mai mulţi oameni călătoresc, citesc, discută, gândesc şi înţeleg că nu există reguli şi formule pentru a trăi, dar fiecare îşi construieşte rolul său în societate, nu cel impus de religie, tradiţie sau de semeni. Dacă nu suntem chiar pe calea ce bună, cel puţin pe o potecă.

***

Sursa: Facebook

Polina Ceastuhina, președinta Organizație GenderdocM

Să fii femeie în Moldova este cel puţin confuz. Dacă eşti prea sexy eşti curvă, dacă nu eşti prea sexy atunci eşti frigidă. Dacă îţi place make-up-ul eşti superficială, dacă nu – atunci eşti prea băieţoasă. Nu faci sport eşti o lenoasă, faci sport – ai grijă să nu-ţi creşti muşchi. Ni se spune că putem fi orice dorim să fim, însă dacă o femeie doreşte să fie Preşedinta, i se zice că nu este destul de competentă pentru că nu are bărbat, nu are copii, nu merge la biserica, etc. Pentru mine de a fi o femeie în Moldova aşa cum eu mă percep şi vreau să mă exprim, ci nu cum societatea îmi dictează, continuă să fie un act de revoluţie.

***

Sursa: Facebook

Cătălina Molodoi, ofițer comunicare „Coaliția Națională Viața fără Violență în Familie”

Mergeam o dată cu bicicleta pe stradă Armenească, chiar prin faţa Pieţei Centrale. O maşină mi-a cedat trecerea, conform regulamentului. Şi, la un moment dat, un nene cu un aspect specific textului care va urma, îi strigă înfuriat şoferului care mi-a cedat: „Şi-i uai cu tini? Ai făcut loc lu o muiere!”. Am avut un sentiment foarte confuz… Pe de o parte am simţit o bucurie intensă, conştientizarea că am norocul să trăiesc într-un alt mediu, că îmi este atât de străin acest tip de tratament, că vorbesc de pe poziţii de egalitate de gen cu absolut toţi bărbaţii din anturajul meu – şeful, colegii, prietenii, cunoscuţii mei… Nici nu se pune problema… Şi m-a copleşit o tristeţe profundă că acest bărbat, cel mai probabil, are o soţie, poate o fiică sau mai multe, şi mama tot… Şi că astfel de bărbaţi îs muuuulți. Am avut acea tristă realizare că trăiesc într-o comunitate mai îngustă, iar în afară ei realitatea este alta şi strigător la cer de tristă. În acest secol XXI, bărbaţi lipsiţi de cultura comunicării, empatie, respect (acest cuvânt uzat, dar cu o semnificaţie fără preţ), gândire critică în Republica Moldova încă reprezintă un segment reprezentativ.

***

Sursa: Facebook

Victoria Apostol-Marius, co-fondatoarea Grupului de Inițiative Feministe din Moldova

Să fii femeie în Moldova nu este ușor, sunt o mulțime de presiuni sociale cărora trebuie să le faci față. Mai mult, să-ți găsești un job potrivit în Moldova e la fel de greu. Job-urile disponibile pentru femei în Moldova se limitează la poziții de secretare, educatoare, învățătoare. Nu sunt profesii rele, dar sunt plătite foarte prost. Piața muncii în Moldova e masculinizată și feminizată, adică un gen de profesii sunt accesibile doar femeilor, iar altele – doar bărbaților. Ori, asta înseamnă limitare. De mici creștem cu limitări în ceea ce putem fi și ceea ce putem face.

Să fii femeie în Moldova înseamnă să fii în riscul de a intra într-o relație agresivă sau să fii agresată în familie, la muncă. Femeile din Moldova sunt așteptate să se comporte docil, obedient, să fie răbdătoare, să plece capul și să tacă. Iar dacă refuză să facă asta – sunt rele și curve. Cam așa.

Totuși, chiar dacă am oferit un răspuns care scoate la iveală în mare parte dificultățile de a fi femeie în Moldova, aș dori să menționez că sunt și aspecte pozitive. De exemplu, femeile au libertățile și drepturile garantate în Constituție și alte legi, ceea ce le permite să se implice în viața socială, politică și economică a țării la nivele diferite. În Moldova, există spațiu de creație și de manifestare. Suntem o țară încă în tranziție și cred că acum e momentul ca femeile să se implice mai mult și să aibă un rol determinat în influențarea situației din Moldova.

***

Sursa: Facebook

Diana Guja, autoarea blogului alobebe.md, activistă civică

Să fii femeie în Moldova înseamnă să alegi. Să alegi între a fi docilă și la locul tău sau de a fi obraznică și revoltată. Calea de mijloc nu există. Nu acum. De ce? Pentru că viața femeii este în continuare reglementată de tradiții și norme învechite.

În fiecare zi ți se pun întrebări deplasate. În fiecare zi ți se sugerează sau recomandă cum trebuie să fii, ce să spui, cum să te porți, cu ce să te îmbraci. În fiecare zi trebuie să treci un test. Testul „conform”.

Să fii femeie în Moldova e periculos. De altfel, să fii femeie e periculos cam peste tot în lume. O femeie are mai mari șanse să fie bătută de partenerul ei de viață. O femeie are mai mari șanse să fie omorâtă de către partenerul ei de viață. O femeie are mai mari șanse să fie violată. O femeie are mai mari șanse să rămână fără lucru. O femeie are mai mari șanse să nu aibă nicio șansă.

Cel mai strașnic, însă, este că atunci când ești femeie în Moldova, nici nu știi că poți alege. Nu știi că ai drepturi. Nu știi că poți spune „nu”. Nu știi că sunt oameni care pot și vor să te susțină. Nu știi că dincolo de ceea ce vezi în jurul tău, dincolo de supunere, dincolo de dependență, dincolo de deznădejde, este și altă viață. O viață în care poți fi stăpână pe ceea ce ești.

S-a lansat în presă în toamna lui 2012, la ziarul Timpul, unde a fost reporteră și redactoare adjunctă. S-a alăturat echipei Moldova.org începând cu iunie 2016.

Politică

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Publicat

pe

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Geplaatst door Moldova.org op Zondag 26 augustus 2018

Citește mai departe

Reportaje

Caietul cu datorii – lista „neagră” a sărăciei

Publicat

pe

De către

Sărăcia a lansat o practică răspândită în mai multe sate din Republica Moldova. Oameni fără locuri de muncă și bani de-o pâine, cu capetele plecate și cu mișcări timide, neîndemânatice, merg la magazin și iau produse pe datorie. În schimb, aceștia sunt înscriși într-un caiet special, un fel de listă „neagră” a săracilor.

Magazinul – singura distracție din sat

Satul Moșeni, raionul Râșcani, este locul care găzduiește mai puțin de 600 de oameni. Majoritatea tinerilor sunt plecați peste hotare, iar bătrânii își calculează pensiile ce nu le ajung aproape pentru nimic. Satul nu-și alintă locuitorii cu străzi pavate, canalizare, locuri de divertisment, dar nici măcar cu fabrici unde ei ar putea să se angajeze. „Singura noastră distracție a devenit magazinul din centrul satului, unde lumea se adună să cumpere câte ceva, să ia în datorie, să aducă laptele sau să mai schimbe o vorbă. Ce să-i faci dacă aici doar așa te poți distra?”, întreabă zâmbind cu tristețe Maia, elevă în clasa a IX-a. Maia își poartă părul castaniu prins la spate cu un elastic și are o privire limpede și caldă, pe care o coboară cu timiditate atunci când vorbește despre neajunsurile satului în care s-a născut și crescut.

Acest punct, unde se concentrează „distracția” din sat, va fi închis până la sfârșitul anului 2019, pentru că proprietarii au decis să se stabilească cu traiul în Federația Rusă. „Plecăm toți, toată familia. Închidem magazinul și plecăm. Nu cred că ne va fi mai ușor acolo, dar cel puțin copii noștri vor avea un viitor. Într-un sat fără apă, drum și canalizare, nu vine nimeni să investească. De aici lumea doar pleacă”, constată dezamăgit Roman Fedoreț, un bărbat de 35 de ani. El administrează singurul magazin din sat, deschis de către părinții lui, care sunt plecați la Moscova.

Viața pe caiet

Practica vânzării pe datorie („pe caiet”) este populară în satul Moșeni. Aceasta a devenit ca un colac de salvare pentru familiile cu venituri mici. Unii săteni nu-și imaginează cum ar supraviețui dacă proprietarii magazinului ar înceta să mai vândă produse alimentare pe datorie. În caietul „sărăciei”, așa cum îl numește Corina, soția lui Roman, găsești mai mulți tineri decât bătrâni. „Bătrânii primesc lunar pensia, iar tinerii nu-și găsesc loc de muncă luni în șir. Așa și iau produse pe datorie până mama le va trimite bani din Italia sau soțul de la Moscova sau poate mai reușesc să prindă vreo muncă ocazională pe la liderul din sat”, povestește Corina, o tânără de 29 de ani, originară din Chișinău și care a venit în satul de baștină al soțului ei.

În timp ce ea răsfoiește caietul gros cu foi îngălbenite și urme de degete prăfuite amprentate pe copertă, vedem în el scrise cu pixul nume, porecle, cifre și semnături. Femeia face suma tuturor datoriilor adunate timp de un an. „În total sunt 15 mii. Cea mai solicitată este pâinea și detergenții”, spune ea și iese repede afară la fiul ei de doi ani care o strigă. Piciul îi întinde ceșcuța din care a băut compot din fructe proaspete, cu care și-a murdărit dibace maioul alb.

Timp de câteva minute, în magazinul scăldat în semi-întuneric, se aude doar motorul frigiderului care toarce zgomotos. O fetiță stă cuminte și așteaptă revenirea vânzătoarei, ca să-și cumpere niște acadele din cei 10 lei pe care-i mototolește în mâna transpirată. Fata inspiră cu poftă mirosul dulce și proaspăt de biscuiți cu scorțișoară din cutia deschisă dis-de-dimineață. Până revine Corina la tejghea, în magazin intră și un bărbat trecut de 50 de ani, care poartă pe cap un chipiu gri și uzat. Omul cu privirea obosită face înconjurul încăperii mici, saturat de produsele ticsite pe rafturi.

„Pune pe contul meu”

„Prima dată când am văzut cum soacra dădea produse pe datorie și nota numele oamenilor în caiet, m-am uimit. Nu înțelegeam de ce face asta și cum poate avea atâta încredere în oameni, dar, treptat, după câteva săptămâni, am înțeles. Oamenii trăiesc tare greu”, spune Corina, în timp ce soțul îi dă dreptate clătinând rar din cap. Moșenenii nu au venituri suficiente și constante, cât să le ajungă măcar pentru minimul necesar. Astfel, aproape fiecare al doilea sătean ia produse pe datorie. „Nu știu cum se vor descurca după ce vom închide magazinul și punctul de colectare a laptelui, unde mai câștigau un ban sau puteau lua alte produse în schimb”, oftează el și iese din magazin cu băiețelul în brațe.

Corina ia un carnețel și un pix și se îndreaptă spre depozit pentru a vedea ce produse mai trebuie aduse. Între timp, în ușa prinsă cu o frânghie, apare un bărbat de vreo 33 de ani, lat în spate. După mai multe minute de așteptare, în prag apare și Corina. Adrian o salută obosit, îi întinde 20 de lei și-i cere o pâine și un pahar cu cvas rece, pentru a-și potoli setea. „Aaa, deja v-au dat salariul”, îi zâmbește vânzătoarea. Acesta dă afirmativ din cap și suspină. „Offf, măcar vara avem de lucru”, suspină bărbatul și iese la terasă, sorbind hapsân din cvas. Se așază pe scaunul ascuns la umbra unei umbrele mari și urmărește copiii cum se zbenguie în jurul terasei. Picii fac liniște pe uliță doar când mai trece vreo mașină pe acolo și ridică un nor gros și dens de praf.

O femeie trecută de 70 de ani, uscățivă și cu spatele încovoiat de muncă și nevoi intră în magazin. „O pâine, 300 de grame de covrigi și un pachet cu unt. Totul face 46 de lei? Pune totul pe contul meu”, spune femeia. Corina îi întinde produsele, zâmbește trist și scoate din sertar caietul cu datorii…

Citește mai departe

Reportaje

Wonder Woman de Măgdăcești

Publicat

pe

La doar câteva zeci de kilometri de Chișinău, există sate care nu sunt conectate la apeduct și nu au canalizare. Există sate cu peste zece mii de locuitori fără drumuri practicabile. Explicația primarilor din aceste localități este simplă: nu sunt bani în bugetul local. Totuși, există în Republica Moldova și localități care se dezvoltă, chiar dacă haznaua satului este prea mică pentru necesitățile acesteia. Vorbim despre satul Măgdăcești, unde primara Liuba Cojocaru distruge stereotipul că „femeile nu pot fi politiciene și primare” și ne demonstrează că poți crea condiții decente de trai cu un pic de efort și imaginație.

Citiți continuarea și vedeți reportajul video pe REPORTAJE.MOLDOVA.ORG.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com