Interviu cu Nicoleta Nucă, studentă la Bologna, Italia
Deși eşti la început de drum, cariera ta e una promițătoare. Cine şi ce te-a ajutat să-ţi faci cunoscut talentul?
Sunt doi factori care au făcut ca talentul meu sa fie cunoscut și apreciat. Primul se numește “mama”. Ea a fost cea care a atras atenția la vocea mea atunci când cântam în gura mare toate piesele “in vogă” pe vremea când eram mică. Ea m-a luat de mână și m-a dus mai întâi la un studiou muzical, apoi la altul, ea s-a informat despre toți profesorii de canto și, respectiv, ea m-a înscris la toate concursurile de muzică la care am participat până acum.
Al doilea factor este munca depusă și atitudinea mea față de ceea ce fac. La un moment dat mi-am dat seama că în copilărie nu prea m-am jucat cu papușile, prietenele sau vecinele care locuiau pe aceeasi stradă cu mine, ci am dedicat timpul meu liber muzicii.
Faptul ca ești stabilită de mai mulți ani în Italia te avantajează în vreun fel?
Să fiu sinceră, e o întrebare pe care mi-o pun și eu des.
În Italia, la Roma, prima dată am venit când aveam 10 ani. Mi-a fost destul de greu să mă incadrez într-o societate și o școală nouă, să învăț o limbă nouă. Toate acestea m-au maturizat foarte mult, m-au ajutat să înțeleg că, de fapt, nu e atât de ușor să-ți menții locul în societate și că trebuie să lupți pentru asta. Mai mult de atât, am realizat că trebuie să muncești foarte mult și să fii ambițios, să ai niște priorități dacă vrei să obții ceea ce ți-ai propus.
Am revenit în Italia peste 4 ani, de data asta deja la Bologna, un oraș nou pentru mine și unicul avantaj era că cunoșteam deja limba.
Repet, e foarte greu să spun dacă e un avantaj sau un dezavantaj aflarea mea aici, fiindcă, numai starea mea de spirit e unicul factor care influentează direcția indicatorului spre una sau spre cealaltă.
Pot spune că e un avantaj să locuiești în Europa, în speciale într-o țară atât de frumoasă si bogată în istorie precum Italia. Cred că e una din puținele țări a cărei istorie o poți citi călătorind pe străzi, pe pereții clădirilor, pe chipurile și în gesturile oamenilor. Arhitectura, timpul frumos, căldura oamenilor, feluritele mâncăruri și aromele de cafea, dulciuri, flori și fructe completează tabloul specific al țării și, mai mult de atât, îți oferă un rol în viața cotidiană a Italiei.
Îmi place mult Italia, dar pe plan profesional a trebuit sa încep totul de la zero. Am căutat și găsit un profesor de canto extraordinar, cu care timp de 2 ani am facut lecţii private de “belcanto”, pentru a putea cânta și opere lirice… Dar, dragostea față de muzica de estrada a câștigat și, în paralel, m-am înscris la un studiou muzical unde lucrez asupra tehnicii vocale de estradă. Cred că în canto nu există perfecțiune, e o artă pe care o înveti pe parcursul vieții.
Care sunt ultimele tale realizări şi ce ar trebui să aştepte de la tine în viitorul apropiat cei care te cunosc şi apreciază ceea ce faci?
Nu știu dacă ceea ce am reușit să fac în acest timp pot fi numite “realizări”.
Mi-am dat seama că viața e mult mai grea decât îmi imaginam și mai ales realizarea viselor, că trebuie să mai învaț multe, să muncesc și să continui să lupt pentru ceea ce îmi doresc cel mai mult.
În acești doi ani am avut ocazia să plec vin în Moldova de mai multe ori și, folosindu-mă de posibilitatea asta, înregistram câte 1-2 cover-uri, participam în concerte și emisiuni televizate.
Probabil cea mai mare realizare la moment este înregistrarea unei piese noi compusă pentru mine de către Eugen Doibani, care este și autorul versurilor. Lansarea piesei va fi săptămâna aceasta prin intermediul internetului, punctul de plecare va fi de la site-ul Moldova.org. Între timp voi inregistra la Milano două piese compuse de doi compozitori italieni, care sper să-mi reușească bine și să placă publicului.
Care este stilul muzical care te reprezintă cel mai bine?
După multe căutări și încercări să mă regăsesc într-un anumit stil de muzică, am ajuns la concluzia că muzica care îmi descrie cel mai bine personalitatea este muzica Soul, dar asta nu mă împiedică să ascult orice gen de muzică și să cânt, la fel, tot ce se numește “muzică bună”.
Cum reușești să menții echilibrul între muzică și studii?
Am să fiu foarte sinceră și am să recunosc că am destul de des momente când îmi displace școala. Nu fiindcă nu știu să învăț, ba din contra, tot timpul m-am străduit să mențin un nivel destul de înalt la studii. Nu-mi place școala, în primul rând, fiindcă niciodată nu am învațat obiecte care să-mi trezească vre-un interes sau să-mi aducă vre-o satisfacție, și apoi fiindcă școala îmi ia prea mult timp, iar cel care îmi rămâne trebuie sa-l repartizez ca să-mi ajungă pentru temele de acasă, muzică, sală de forță și foarte,foarte puțin pentru micile plăceri personale. La fel din cauza școlii, nu pot să reiau lecțiile de pian.
• Care sunt atuurile pe care știi că le ai?
Cred, vocea și intelectul…
Cum se vede din afara țării showbiz-ul din Moldova?
Inexistent sau, poate, slab dezvoltat, deși în ultimul timp sânt încercări pe unde mai bune, pe unde mai rele de a crea un fel de “showbussines”, dar, în principiu, nu cred că sânt persoana potrivită și nu stă în competența mea să critic industria muzicală autohtonă.
Ai fi tentată să ajungi pe scena Eurovisionului?
Cred că scena Eurovision-ului pentru multe țări europene, inclusivi Moldova, este o pistă bună de lansare, ca să reprezinți țara la Eurovision este un prestigiu pentru orice artist. Bineințeles, asta cere și o pregătire pe măsură și foarte multă muncă asiduă. Eurovision este un “song contest”, cel mai important factor este “piesa”, care nu are nici un format, dar care trebuie să aiba priză la urechea publicului și, să fie promovată în toate țările care participă în concurs. Apoi contează mult vocea, infatisarea artistului, look-ul original și, nu în ultimul rând, susținerea din partea populației și statului.
Un gând bun pentru cei care urmăresc activitatea ta artistică
Le mulțumesc mult pentru susținere, asta mă ajută să muncesc și mai asiduu pentru realizarea visului meu!
