Comentariu de Vitali Kulik, directorul Centrului kievean pentru Studierea Problemelor Societatii Civice, transmis de Pro.UA
In ajunul summitului GUUAM, care va avea loc la 22 aprilie, la Chisinau, mediul analitic al participantilor la aceasta organizatie regionala se intreaba tot mai des: ce facem cu asa numitele conflicte latente? Iar daca lasam la o parte speculatiile politice si cantarim la rece situatia, un raspuns univoc la intrebare nu se va gasi. Pasii de urmat
In planul reglementarii conflictelor latente, perspectivele GUUAM in spatiul post-sovietic depind de sincronizarea eforturilor partenerilor si de existenta unor abordari unice in rezolvarea respectivelor focare de tensiune si instabilitate. Aceste abordari trebuie sa se bazeze pe:
· Transparanta procesului de elaborare si de realizare a politicii de solutionare a conflictelor intre partenerii GUUAM (ceea ce, din pacate, nu exista).
· Punerea la punct a unui plan comun de actiuni privind atragerea unor terte parti in procesul de reglementare (punct nevralgic in relatiile dintre Kiev si Chisinau).
· Luarea in calcul a intereselor reciproce in procesul de rezolvare a conflictelor.
· Asigurarea drepturilor, libertatilor si securitatii cetatenilor care traiesc in zonele de conflict (deosebit de important din perspectiva principiilor NATO si UE).
· Refuzul recurgerii la forta armata si a actiunilor unilaterale, capabile sa destabilizeze situatia din regiune.
Factorul cheie in ridicarea gradului de eficienta al GUUAM in sfera reglementarii conflictelor il constituie transformarea organizatiei intr-un element cheie al noii arhitecturi a securitatii europene si transatlantice. Acest lucru se poate face prin incheierea unei serii de acorduri in domeniul politico-militar intre structurile de securitate europene si transatlantice, pe de o parte, si GUUAM, pe de alta.
Conditiile colaborarii
Principalele directii ale cooperarii statelor GUUAM in acest sector de activitate ar trebui sa fie:
· Creara unui sistem de consultatii politice si de coordonare a eforturilor in rezolvarea problemelor comune de securitate.
· Acordarea de ajutor umanitar si tehnico-militar, dezvoltarea colaborarii militare si a cooperarii industrialo-militar.
· Crearea de conditii pentru transformarea misiunilor militare de mentinere a pacii din zonele "inghetate" in misiuni politinesti din sistemul securitatii "usoare".
Va rezolva GUUAM conflictul transnistrean?
Cat priveste Transnistria, trebuie constatat faptul ca Ucraina nu poate accepta o "reaprindere" a conflictului, eventualitate care va duce la aparitia altor si altor amenintari la adresa securitatii nationale, pana acum nebanuite si in fata carora Kievului s-ar putea trezi absolut nepregatit. In plus, trebuie inteles foarte bine ca autoritatile statului sunt obligate sa-i apere pe concetatenii din Transnistria, sa le asigure securitatea si o viata conforma normelor de drept international.
Exista experti care cer ca Ucraina sa refuze rolul de pion in chestiunea transnistreana, sugerand liderilor de la Kiev sa ramana in umbra Bruxellesului si al Washingtonului. In detrimentul intereselor nationale? De mai bine de 10 ani, Kievul a promovat o politica de "asistent" in raport cu politica Rusiei in Transnistria. Ucraina s-a aflat intotdeauna in urma initiativelor rusesti, a sustinut proiectele Moscovei de reglementare a conflictului transnistrean sau le-a sabotat "in tacere". Dar, in toata aceasta perioada, Ucraina a fost figurant in procesul de normalizare a siutatiei de pe Nistru, nu pion.
Lucrurile insa s-au schimbat, conjunctura internationala a devenit net favorabila Kievului, beneficiar al unui sprijin occidental deosebit pentru intarirea rolului Ucrainei in rgiunea ex-sovietica. In acest sens, GUUAM poate jura rol central de provider al intereselor Kievului.
