Connect with us

Economie

Tinerii și femeile care vor să inițieze afaceri în domeniul agriculturii pot solicita subvenții în avans

Publicat

pe

Din 1 iulie 2018, tinerii și femeile care vor să inițieze afaceri în domeniul agriculturii vor putea solicita subvenții în avans, care vor fi acordate din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural.

Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Liviu Volconovici, a menționat astăzi la o conferință de presă că este pentru prima dată, când Guvernul a decis să acorde subvenții în avans, în special tinerilor și femeilor fermiere ce doresc să își inițieze o afacere în domeniul agroalimentar. În acest  an,  fiind alocate în acest sens 45 milioane de lei.

„Sperăm astfel, să sporim încrederea mai multor tineri de a investi în domeniu, să impulsionăm noi idei de afaceri și să creăm peste 500 de noi locuri de muncă, în special în mediul rural. Subvențiile în avans sunt o oportunitate pentru tinerii care au idei, însă nu dețin sursele financiare necesare”, a spus ministrul Liviu Volconovici.

El a menționat că toți doritorii de a beneficia de plăți în avans, trebuie să elaboreze un plan de afaceri, în baza cărora vor fi selectate proiectele, iar cei care vor convinge autoritățile că au capacități să facă agricultură performantă și că vor deschide cel puțin un loc de muncă în sat, au șanse mari să primească subvenții în avans din partea statului.

Statul va oferi o contribuție de 65% din valoarea totală a proiectului propus, iar alte 35% constituie contribuția proprie. Vor fi acceptate proiecte cu valoare totală ce nu depășește un milion de lei. Există 6 condiții principale pentru a obține suportul financiar: să aibă un plan de afaceri fezabil, investiția să fie amplasată într-o localitate rurală; proiectul ce urmează a fi realizat să nu depășească termenul de 24 de luni; să dețină legal bunul imobil pe care se realizează investiția. Bineînțeles să nu aibă restanțe la achitarea impozitelor şi taxelor faţă de bugetul public național și să nu fie afiliați unui alt producător agricol”, a menționat ministrul Liviu Volconovici.

Conform Regulamentului producătorii vor trebuie să asigure cofinanțarea, chiar din primele două luni de la aprobarea proiectului.

Prevederile Regulament se extind asupra proiectelor start-up ce țin de investițiile pentru producerea legumelor şi a fructelor pe teren protejat (sere, solarii, tuneluri); investiţiile pentru înfiinţarea, modernizarea plantaţiilor multianuale, inclusiv a plantaţiilor viticole şi a plantaţiilor pomicole, pentru utilarea și renovarea tehnologică a fermelor zootehnice, procurarea animalelor de prăsilă și menținerea fondului genetic al acestora, precum și pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare şi procesare.

Directorul Agenției de Intervenții și Plăți în Agricultură, Nicolae Ciubuc, a specificat că sprijinul financiar va fi oferit în două tranşe. Prima parte va constitui 75% din valoarea subvenţiei şi va fi acordată în momentul semnării contractului, iar cea de-a doua tranşă, de 25%, va fi transferată odată cu lansarea afacerii, termen care nu poate depăşi doi ani.

”În următoarele două săptămâni vom desfășura o campanie de informare a potențialilor beneficiari. Vom merge în raioane pentru a vorbi despre dosarul de aplicare pentru proiectele start-up. Din 1 iulie, fiecare beneficiar eligibil poate depune dosarul la oficiul teritorial al Agenției, în raionul unde își are sediul juridic și va realiza proiectul. Perioada de aplicare constituie două luni”, a comunicat Nicolae Ciubuc.

Totodată, directorul AIPA a explicat că după examinarea cererilor de acordare a plăților în avans, de către o Comisia de evaluare și selecție, beneficiarul va fi anunțat despre selectarea dosarului de finanțare și va trebui ca timp de 60 de zile de la prima notificare să prezinte documentele confirmative de capacitate de cofinanțare, în proporție de cel puțin 35%.

Această confirmare va servi drept bază pentru semnarea contractului de acordare a sprijinului financiar. În caz contrar, proiectul ar putea fi  respins.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe

Economie

Avem șanse să mâncăm ecologic pur?

Publicat

pe

De către

Fiecare acțiune a fiecărui om, chiar și cea mai neînsemnată, are un impact asupra naturii. Acest impact a început să fie măsurat abia 26 de ani. La începutul anilor ’90, ecologistul William Rees a introdus termenul de „amprentă ecologică”, pentru a defini impactul tuturor acțiunilor umane asupra mediului înconjurător. Acest indicator se măsoară în „hectare globale” (hg) – unități de teritoriu necesar pentru asigurarea necesităților și utilizarea deșeurilor noastre. Dacă împărțim amprenta umanității la biocapacitatea planetei, putem afla care este viteza de epuizare a resurselor ei. La momentul actual acest raport este egal cu 1,7, adică noi consumăm de 1,7 ori mai multe resurse, decât Pământul reușește să se restabilească. Adică pentru asigurarea echilibrului în lume, omenirea are nevoie de 1,7 planete ca a noastră.

În mediu, amprenta ecologică se schimbă de la țară la țară: spre exemplu în Quatar acest indicator este mai sus de 10hg per om, în Australia este egal cu 9,3hg, în SUA – 8,2hg, în Afganistan și Pachistan este doar 0,79hg.

Republica Moldova se află pe locul 129, conform epuizării resurselor, indicatorul fiind de doar 1,78hg. Cu toate acestea, ne aflăm și noi în lista celor care consumă mai multe resurse decât Pământul poate restabili.

Unul din componentele de bază ale amprentei ecologice (aproximativ 60 -70%) este amprenta de carbon – totalitatea emisiilor gazelor de seră, carese acumulează în atmosferă, în rezultatul activității noastre și care duc la încălzirea globală. Acest indicator se măsoară în echivalent de CO2 (o unitate reprezintă efectul gazelor de seră care se produce la emisia unui kg de bioxid de carbon în atmosferă), și poate măsura mai multe procese, spre exemplu impactul gazelor de eșapament de la automobile, emisia de gaz metan de la fermele de animale, dar și defrișarea pădurilor.

Un alt component important este amprenta de apă. Ecologiștii i-au oferit 3 gradații: apă „verde”, „albastră” și „gri”. Apa „gri” este apa pe care o poluăm (de la spălatul mâinilor cu detergent până la apa reziduală de la fabrici), apa „albastră” este ce pe care o folosim din lacuri, râuri și izvoare subterane și cea „verde” este apa care se acumulează în sol și hrănește plantele.

Enlarge

Eko-sled-1-1024x1024
Belșug alimentar

Dacă ar fi să ne închipuim amprenta ecologică individuală ca o plăcintă, atunci gunoiul ar fi, surprinzător, doar o mică parte. Cele mai mari bucăți ar fi reprezentate de transport, alimentație și locul unde locuim – aproape o treime. Despre această bucată vom vorbi în acest articol.

Oile, vacile și gazul metan

Automobilele sunt nefirești: produc zgomot, lovesc trecătorii pe drumuri iar dacă stați într-un garaj cu un automobil cu motorul pornit, riscați să nu mai ieșiți la aer liber. Carnea pare să fie firească: este mâncată de oameni și pisici și dacă râmâi în aceeași cameră cu o bucată de carne, poți să te simți neplăcut, dar nu mori de la asta. Cu toate acestea, unii experți consideră că dacă vom reduce consumul de carne de vită și ovină,impactul poate fi mai mare decât dacă trecem de la automobile la biciclete.

Conform studiilor efectuare de organizația ecologistă Environmental Working Group (EWG) în SUA, un kilogram de carne de ovină, pe tot parcursul ciclului de producție, emite în atmosferă 39kg de CO2 (echivalentul emisiei de gaze a unui automobil nou după parcurgerea a 130 -140km). Un kilogram de carne de vită emite în atmosferă 27kg de CO2. În acelaș timp, carnea de porc sau de pasăre „va costa” natura doar cu 12kg și 7kg de CO2.

Acelaș lucru îl putem spune și despre amprenta de apă: producerea unui kilogram de carne de vită necesită 15 000 litri de apă iar pentru carne de porc sau găină e necesar de 2,5 și 3,5 mai puțin.

Enlarge

foodprints
Amprenta ecologica a alimentelor

Cifrele pot fi diferite, în dependență de țară, dar corelația rămâne aceeași: carnea de vită și ovină sunt în fruntea listei, după amprenta ecologică. Dar hai să aflăm de ce?

„De vină” este fiziologia animalelor ierbivore. În condițiile naturale ele se alimentează preponderent cu iarnă, adică celuloză rigidă, pe care multe alte animale nu sunt în stare să le digere. Digestia este asigurată de microorganismele simbionte, care trăiesc în stomacul lor cu patru camere, în special este vorba de archaea, bacterii metanogene, care în procesul de chemosinteză elimină gazul metan. Acest gas este eliminat din organismul bovinei sau ovinei prin eructație și meteorism.

Conform unor calcule, o vită elimină pe parcursul zilei între 100 și 500 de litri de metan, o oaie elimină până la 30 litri de gaz. În lume se numără aproximativ 1,5 mlrd de vite, alte ierbivore mai mici ajung până la 1 mlrd. Gazul metan este unul din cele mai periculoase gaze care produc efectul de seră (de 23 ori mai periculos decât CO2). Este clar de ce emisiile produse în urma creșterii vitelor formează aproximativ 9,5% din volumul mondial al emisiilor de gaze de seră și de ce FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU a hotărât să  numească creșterea industrială a animalelor – unul din principalii factori de distrugere a mediului înconjurător.

Enlarge

personalcarbonbudgets
Amprenta de carbon conform https://reneweconomy.com.au

Astăzi în mai multe țări se lansează programe care au ca scop scăderea volumului emisiilor de gaze de seră. Aceste programe vizează în primul rând creșterea animalelor ierbivore. Spre exemplu, în cadrul Universității Aarhus din Danemarca se lucrează la crearea unei ierbi modificate genetic care ar scădea producerea de gaz metan. Din păcate, aceste studii sunt de lungă durată, așa că situația în scurt timp nu se va schimba.

Metanul nu este singura problemă. Alimentația animalelor ierbivore este cea mai puțin eficientă comparativ cu tot restul animalelor care sunt prezente în meniul nostru – porc, pește și pasăre.

Coeficientul de conversie a hranei pentru specia de pește Pangasius și a insectelor comestibile este mai mic de 2: la 1,7 -1,8 kg de hrană ei cresc cu un kilogram în masă. La găini acest indicator este de 2, la porc de 3,5 dar la vită de obicei nu este mai mic de 6 sau chiar 8, adică pentru ca vițelul să crească cu un kilogram, trebuie să mănânce 6 sau chiar 8kg de hrană. Astfel crește și aprenta de apă a producerii cărnii de vită și oaie.

„Carnea etică, adică obținută de la animalele care au crescut pe pășuni deschise, tot nu este o soluție. Volumul emisiilor de gaze de seră în acest caz crește pentru că alimentarea cu iarbă este mai puțin energetică iar vitele și oile elimină mai mult metan. Iar pentru fermele „etice” este nevoie de un teritoriu mai mare iar creșterea industrială a animalelor deja ocupă până la 30% din totalul solului accesibil pentru prelucrare de pe glob.

Cumperi „Bio”?

Termenul „agricultură organică” a fost inventat în 1940, dar popularitatea produselor „bio” a început să fie simțită la sfârșitul secolului trecut. Către anul 2016, volumul pieții pentru aceste produse a depășit în Europa suma de 33 mlrd euro. Mulți cumpărători sunt gata să plătească pentru „linte bio”, „castraveți bio” sau       roșii bio” cu 20% sau chiar 100% mai mult decât pentru legumele care nu sunt „bio”. De vină în mare parte este publicitatea: ei sunt siguri că astfel vor salva planeta. Ne grăbim să-i dezamăgim.

Dacă e să ne orientăm după calitățile dietice ale produselor bio, atunci totul este clar, ele nu au urme de pesticide. În acelaș timp, nu încetează disputele cu privire la folosul fermelor organice pentru mediul ambiant. Adepții culturii bio aduc drept argument, folosirea scăzută a ierbicidelor, pesticidelor și îngrășămintele de azot, care formează zone moarte pe coastele mărilor și deltele râurilor. Oponenții lor îi contrazic: fermele bio folosesc cu mult mai mult teren și dacă am dori să hrănim toți oamenii cu aceste produse, ar trebui să defrișăm o suprafață de păduri de 1,5 mai mult decât este acum.

Enlarge

Eko-sled-5-1024x1024
Imagine simbol

Transportul produce o treime din totalul emisiilor gazelor de seră. Cu cât mai des ne deplasăm, cu atât este mai înaltă presiunea asupra naturii. Nu ar fi logic să transpunem acest principiu și asupra alimentației și să presupunem că anume transportul produselor este cauza principală a amprentei lor de carbon, care este imensă. Prin urmare importul de banane din America Latină, a cărnii din Australia și a portocalelor din Africa este cauza tuturor relelor?

Așa consideră mulți, prin urmare sfatul „alimentează-te cu ceea ce găsești local pentru a ajuta naturii” se poate întâlni nu doar pe paginile despre ecologie dar și pe cele cu rețete culinare. Hrana locală se transformă în problemă de etică: ai cumpărat roșii din Turcia – ai comis un păcat împotriva Naturii, le-ai obținut din sera vecinului, ai ajutat planeta.

Continuarea articolului o puteți găsi aici.

Citește mai departe

Economie

Fabrica de cablaje din Căușeni va deschide 600 de posturi noi

Publicat

pe

De către

În prezent, la fabrica „Coroplast Harness Technology”, din subzona ZEL Bălți, orașul Căușeni, specializată în producerea cablajelor auto, activează 410 angajați. Numărul acestora va crește până la 1000 de persoane, odată cu darea în folosință a noii hale de producție. În acest scop, vor fi investite circa 20 milioane de dolari.

Reprezentanții Coroplast au decis să-și extindă afacerile în Republica Moldova la sfârșitul anului 2016. Ulterior, aceștia au închiriat o hală nouă de producție. Volumul vânzărilor companiei este de 15,6 milioane de euro anual, iar producția este orientată 100 % spre export.

Citește mai departe

Diaspora

Fotografia săptămânii / „Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă prin lume?”

Publicat

pe

De către

Serafima este o bătrână din satul Brânzenii Vechi. Acum câteva zile, ea a emigrat din Republica Moldova. A plecat la fiica ei, în Milano, pentru că aici, acasă îi este greu să lupte singură cu problemele de sănătate.

Bătrâna a încărcat o valiză mare cu vreo cinci kilograme de carne și vreo patru kilograme de brânză de oi și abia de-a reușit să-și ticsească hainele și lucrurile personale. Ce mai rămâne pe-acasă, urmează să fie luat de fiica ei, la următoarea vizită.

În dimineața dinaintea plecării, Serafima se oprea periodic din aranjarea bagajelor și plângea:

„Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă pe lume?”

Femeia și-a lăsat casa în grija unei vecine. A încetat să mai crească animale sau fructe și legume. Știa de ceva timp că va părăsi țara sa de baștină.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Serafima și povestea ei, urmăriți reportaje.Moldova.org, în curând vom publica un reportaj la acest subiect.

Foto de Dan Guțu

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com