De ani de zile, locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului trăiesc în spații informaționale și comunicaționale total diferite – începând de la faptul că nu au acces la posturile radio și TV de pe celălalt mal, nu primesc la timp corespondența poștală și continuând cu faptul că pentru a vorbi la telefon cu vecinul din satul de peste rău trebuie să achite tarife internaționale. Încă în 2003 legătura telefonică directă între cele două maluri ale Nistrului a fost sistată, iar reluarea acesteia nu s-a făcut nici până în prezent. Problemele țin nu atât de aspecte tehnice, care, spun specialiștii, pot fi soluționate în câteva ore, cât de voință politică – Tiraspolulspune că la mijloc e poziția inflexibilă a Chișinăului, iar autoritățile de la Chișinău spus că administrația transnistreană a blocat de mai multe ori soluționarea acestor probleme, din considerente politice.
Principala problemă dintre cele două maluri care ține de telecomunicații și care afectează direct oamenii este lipsa de conexiune telefonică directă dintre cele două maluri ale Nistrului. Dinu Țurcanu, lector superior la Universitatea Tehnică din Moldova și autor al unui studiu în domeniu lansat recent de IDIS Viitorul, spune că există încă câteva aspecte ce țin de telecomunicații, mai puțin cunoscute publicului larg.
Dinu Ţurcanu: Dacă concluzionăm din studiul pe care l-am elaborat în domeniul tehnologiei informaţionale şi a comunicaţiilor de pe ambele maluri ale Nistrului, putem spune că problemele pot fi identificate în câteva categorii, dar cea mai importantă este statutul juridic al operatorului Interdnestrcom şi al tuturor operatorilor din Transnistria. Din simplul motiv că atât operatorul Interdnestrcom, cât şi ceilalţi operatori care activează acolo nu sunt înregistraţi legal, conform legislaţiei Republicii Moldova și, respectiv, nu au autorizare de funcţionare în domeniul comunicaţiilor electronice eliberată de Republica Moldova. În consecință, ceilalți operatori din Republica Moldova nu se pot interconecta cu operatorii care se află în afara legii.
Lina Grâu: Şi atunci conexiunea telefonică cum se face de facto?
Dinu Ţurcanu: De facto, tehnic se execută o comunicaţie prin intermediul IP telefoniei şi prin intermediul altor tehnologii care conectează într-un fel aceste zone, dar le conectează la tarife exagerate, comparabile cu tarifele internaţionale. Tarifele sunt la fel de mari pentru ambele maluri ale Nistrului. Altceva e că utilizatorii, cetăţenii din Transnistria, încearcă să facă conexiunea prin intermediuloperatorilor de telefonie mobilă. Cei care au acolo acces la serviciile unui operator de telefonie mobilă de la noi, spre exemplu Moldcell sau Orange Moldova, pot suna la rudele sau cunoștințele de aici prin intermediul acestor operatori. Unii locuitori din Transnistria chiar utilizează operatorul Kiev–Star din Ucraina, pentru că tariful pentru unele servicii este mai ieftin.
Lina Grâu: Care este problema cu înregistrarea acestor întreprinderi? Știm căexistă multe întreprinderi din regiunea transnistreană care funcţionează şi sunt înregistrate la Chişinău.
Dinu Ţurcanu: Nu este o problemă de înregistrare a întreprinderii, este o problemă de ordin tehnico-juridic, s-o numesc aşa. De ce? Pentru că dacă operatorul Interdnestrcom automat s-ar înregistra în Republica Moldova şi ar obţine autorizaţie de la Agenţia de reglementare în comunicații electronice şitehnologia informației ar trebui automat să se alinieze la toate cerinţele şi standardele internaţionale și cele ale Republicii Moldova. Acest lucru ar însemnaautomat că toată tehnologia pe care o utilizează va trebui aliniată la cerinţelenoastre și acest lucru este complicat în primul rând din punct de vedere politic, dar și tehnic. Iată de ce nu se dorește înregistrarea acestor companii.
Lina Grâu: Când spuneți tehnic, aveţi în vedere că echipamentele folosite acum în Transnistria sunt învechite?
Dinu Ţurcanu: Am în vedere că echipamentele de acolo funcţionează pe o bandă de frecvenţe care nu este permisă, este ilegală în Republica Moldova. Ei utilizează, de exemplu, o bandă de frecvențe care în Moldova începând cu anul 2015 va fi utilizată la etapa de televiziune digitală. În Transnistria această frecvență este utilizată de operatorul mobil pentru comunicaţii mobile. Și invers: ei utilizează acolo pentru televiziune digitală MMDS – planul de frecvenţe care în restul Republicii Moldova este utilizat de operatorii mobili pentru tehnologia degeneraţia a patra – LTE. Respectiv, interferează benzile de frecvenţă.
Deci, armonizarea în acest domeniu ar însemna că operatorii din regiunea transnistreană ar trebui să se alinieze benzilor de frecvenţe din Republica Moldova, ceea ce înseamnă că, începând cu echipamentul şi tot ceea ce au ei acolo, ar trebui să le alinieze la standardele noastre naţionale.
Lina Grâu: Acum câţiva ani a existat un conflict destul de mare legat de vânzarea unei frecvenţe pentru telefonia mobilă pe piaţa Republicii Moldova către unoperator din Transnistria, contra sumei de un milion de euro. Până la urmă, licențaa fost retrasă, banii nu au fost restituiţi. Cum vedeţi Dvs. această situație – existăvinovat în această problemă?
Dinu Ţurcanu: Din punctul de vedere al legislaţiei Republicii Moldova şi allegislaţiei internaţionale, probleme nu au existat şi nu este vinovată Republica Moldova. Chișinăul i-a spus atunci Transnistriei să-şi înregistreze o companie-fiică a Interdnestrcom-ului în Republica Moldova la Camera înregistrării de stat, de unde i-a și fost eliberat un extras provizoriu. Ulterior, a existat o hotărâre de Guvern cu parafă secretă, care a obligat Ministerul de atunci al tehnologiilor informaţionale şi Agenţia de reglementări să elibereze spectrul de frecvenţe necesar pentru a activa în cadrul legal.
Pentru lucrul acesta s-a luat o sumă de bani pentru licenţă. Suma de un milion de dolari era mult mai mică decât ce plătiseră pentru licență ceilalţi operatori de la noi– Orange şi Moldcell, care au achitat câte opt milioane dolari. Diferenţa era extrem de mare, ceea ce a și făcut Consiliul de securitate să se adreseze șefului statului pentru a interzice această tranzacție. Șeful statului s-a adresat la Curtea Constituţională şi, respectiv, licenţa a fost retrasă.
Transnistrenii s-au adresat la CEDO. În 2012, CEDO s-a pronunțat clar. În primul rând, în legislaţia Republicii Moldova scria clar că banii pentru licenţă nu sunt returnabili și acest lucru era din start știut de operatorul din Transnistria, deci el amers la risc. În al doilea rând, cererea a fost întoarsă înapoi, din simplul motiv că adresarea s-a făcut cu întârziere. Licența le-a fost retrasă în noiembrie 2004, iar adresarea la CEDO a fost făcută în decembrie 2006. Iar termenul de prescripţie este de şase luni.
Lina Grâu: Atunci, la moment, s-a vorbit foarte mult despre faptul că cineva a pus în buzunar aceşti bani. Credeţi că a existat vreun element de corupţie în această tranzacţie?
Dinu Ţurcanu: Nu pot să mă refer clar la lucrul acesta. Pot doar să spun că totuls-a făcut legal din punctul de vedere al legislaţiei Republicii Moldova. S-a încălcat doar faptul că a fost obligată Agenţia să imită o licenţă cu preţ minim. Aici încălcarea constă în faptul că autoritatea dată trebuie să fie independentă şi să imitălicenţe doar în bază de concurs, nu în baza unor hotărâri de Guvern. Autoritatea trebuia să elibereze licența doar printr-un concurs public la care să fi participat și Interdnestrcom.
Dar cred că a fost și un interes politic, cel de a îmbuna cumva ambele maluri ale Nistrului. Partea economică nu este clară. Din start, m-a mirat foarte mult că s-a diminuat extrem de mult preţul, ceea ce înseamnă, din start, că s-au dus nişte tratative până la tranzacție şi s-au ajuns la unele înţelegeri.
Lina Grâu: În ce măsură există fenomenul bruierii reciproce sau a interceptării convorbirilor telefonice între cele două maluri ale Nistrului?
Dinu Ţurcanu: Iniţial, acest fenomen a existat, conflictul cel mai mare a fost când a fost sistată legătura telefonică fixă în 2003. Banda de frecvenţe de 800 MHz era utilizată pentru comunicaţii mobile în Transnistria, iar la noi – pentru televiziunea digitală. Respectiv, când au început testările televiziunii digitale în Moldova,practic toţi utilizatorii Interdnestrcom-ului nu aveau servicii acolo. Interdnestrcom, din acest punct de vedere, a început bruierea specială a operatorilor mobili, şi, respectiv, utilizatorii din Republica Moldova nu aveau acces la serviciile Orange Moldova (Voxtel pe atunci) şi Moldcell. Din aceste considerente a avut loc şisistarea telefoniei fixe dintre ambele maluri ale Nistrului.
Dar subiectul bruierii este discutat în grupul de lucru pe telecomunicații şi după 2012 în cadrul întâlnirilor s-a discutat să nu se mai utilizeze echipamente specifice informaţionale pentru bruiere, atât şi dintr-o parte, cât şi din altă parte. S-a convenit să se ajungă la un compromis oarecare, pentru că bruierea aduce efecte negative economice operatorilor mobili.
Lina Grâu: Ați abordat în studiu și subiectul care ține de utilizarea internetului şi una dintre concluzii era că Transnistria riscă să devină o zonă izolată.
Dinu Ţurcanu: Izolată nu din punct de vedere informaţional pe internet, pentru că acces la internet ei au, la aceeaşi reţea publică de internet la care avem şi noi. Mă refeream la faptul că, atâta timp cât ei nu se aliniază la standardele internaţionale,ei riscă să rămână izolați în regiunea lor. Standardele internaţionale conduc la faptul că reţelele se pot interconecta fără probleme între ele şi astfel reţeaua naţională se interconectează cu altele la nivel internaţional. Deci, dacă nu te aliniezi la aceste standarde, rişti să fii izolat doar în regiunea ta. Mă refeream la planul de numerotare, cât la telefonie mobilă, atât și la cea fixă, dar și la televiziunea digitală.
Dacă vor continua pe aceeaşi notă, Transnistria riscă să devină izolatăinformaţional. Pentru că, după o anumită perioadă de timp, după implementarea tuturor tehnologiilor, va fi foarte greu să se alinieze la cerinţele internaţionale.Tiraspolul trebuie să facă acum aceste schimbări, să adopte compromisuri în cadrul grupurilor de lucru pentru a găsi modalități de a utiliza în comun, legal spaţiulinformațional al Republicii Moldova.
Lina Grâu: Dincolo de soluţiile individuale la care apelează fiecare om în parte ca să-şi rezolve problema comunicării – cumpără o cartelă de telefonie mobilă de pe malul drept, sună prin Skype sau prin alte modalităţi – se poate ajunge la o zonă de compromis între Chişinău şi Tiraspol pentru a normaliza această comunicare între două maluri ale Nistrului?
Dinu Ţurcanu: Pentru problema restabilirii telefoniei fixe se poate ajunge la un numitor comun într-un termen foarte strâns, fiindcă problema este doar de ordin politic şi tehnico-juridic. Adică trebuie să existe dorință la nivel politic șiInterdnestrcom trebuie să se legalizeze. Tehnic, atât baza materială a Moldtelecom–ului, cât şi cea a Interdnestrcom-ului este conservată, doar trebuie restabilită şi asta se face în termeni extrem de restrânşi. Restabilirea telefoniei fixe va aduce totuși niște tarife acceptabile pentru cetăţeni.
În ceea ce ține de telefonia mobilă și retransmisiunea posturilor TV, lucrurile suntun pic mai complexe deoarece operatorii de acolo ar trebui să se alinieze la standardele internaţionale şi naţionale. Deci, este un pic mai complicat, dar cred că prin intermediul grupurilor de lucru s-ar putea ajunge la un compromis.
Lina Grâu: În ce măsură este flexibil Chişinăul în a face cedări pe acest segment al telecomunicațiilor, având în vedere şi prioritățile de securitate a statului, zonainformaţională fiind destul de sensibilă din acest punct de vedere?
Dinu Ţurcanu: Din punctul meu de vedere, Chişinăul, Republica Moldova, este extrem de flexibil la acest capitol fiindcă foarte multe compromisuri s-au făcut în cadrul grupului de lucru pentru a ajunge, totuşi, la un numitor comun. Chiar să luăm şi ultima întâlnire – practic, trebuia să se semneze un protocol în care încercau să retransmită posturile TV – postul public transnistrean TV PMR în Republica Moldova şi posturile TV Moldova 1 şi Publika TV în Transnistria. Însă Transnistria a venit cu unele modificări formale la înţelegerea care deja exista şi, respectiv, la întâlnire nu s-a semnat acest act. Părerea mea, problema este în, să nu numim lipsă de comunicare, dar să-i spunem într-o formulă mai lucrativă și maieficientă a grupurilor de lucru. Ar trebui, după părerea mea, la întâlnirea grupurilor de lucru să existe abordări mai mult tehnice, ca lumea să plece acasă şi să-și facătema de acasă din punct de vedere tehnic. După care să se ajungă la chestiunipolitico-juridice.
Acum, problemele sunt doar de ordin politic. Dacă ne referim la cel mai simplu aspect – restabilirea telefoniei fixe – vedem că din punct de vedere tehnic totul este pregătit, dar problema este numai una politică.
Interviul a fost realizat de jurnalista Lina Grâu în cadrul programului “Asistență tehnică pentru Biroul de Reintegrare al Republicii Moldova”, finanțat de Uniunea Europeană.
