Connect with us

Diaspora

Stela Stângaci: Moldova este prezentă în Italia cu ce are mai de preţ – oamenii săi / INTERVIU

Publicat

pe

Interviu cu Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Italiană, Stela Stângaci, oferit pentru Moldova.ORG în contextul consemnării a 22 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre R. Moldova şi Italia.

Italia a fost printre destinaţiile cele mai atractive pentru concetăţenii noştri aflaţi în căutarea locurilor de muncă.  Dat fiind faptul că în perioada 2004-2007 aţi fost Consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Repiblica Italiană cunoaşteţi cum a evoluat situaţia moldovenilor în această ţără. Cât de mult s-a schimbat?

În anul 1998 erau doar 15 mii de cetăţeni moldoveni cu şedere legală pe teritoriul Italiei. La moment  numărul lor se ridică uşor la 300 de mii. În această cifră se încadrează şi  cei veniţi în Italia cu paşapoarte româneşti, bulgăreşti sau ale altor state UE. Aceşti cetăţeni se află în condiţii de legalitate, ceea ce le oferă drepturi, garanţii sociale, le permite să-şi reîntregească familiile. Aceasta este marea diferenţă. La început majoritatea moldovenilor aveau un statut ilegal în Italia. Cu actele în regulă, ei s-au unit în zeci de asociaţii, care se află pe întreg teritoriul Italiei. Avem peste 20 de parohii şi preoţi moldoveni. Mai mulţi concetăţeni au fost aleşi consilieri comunali în consiliile pentru străini. Deci, situaţia s-a schimbat mult. A avut loc un proces firesc, pe de o parte, de integrare a moldovenilor în societatea italiană, iar pe de altă parte, de consolidare a diasporei.

Constataţi că diaspora moldovenească din Italia a devenit mai vizibilă, mai activă?

Într-adevăr, diaspora moldovenească a devenit mai vizibilă, mai bine structurată. Asociaţiile moldovenilor din Italia sunt foarte active. Şi nu doar pe dimensiunea cultural-artistică, de promovare a valorilor şi tradiţiilor naţionale. Multe dintre ele sunt implicate activ în voluntariat, în domeniul social şi reprezintă puncte de referinţă importante pentru cetăţenii noştri, mai cu seamă în actuala situaţie de criză, când mulţi au pierdut locurile de muncă. Bunăoară, pe 3 aprilie, la Veneţia, vom organiza cu ministerul italian al muncii şi cu asociaţiile noastre o reuniune cu genericul ”Comunitatea migranţilor moldoveni: integrare, muncă”, unde vom pune în discuţie problemele şi vom căuta împreună soluţii.

E lucru ştiut că toate diasporele sunt în vizorul autorităţilor ţărilor de reşedinţă. De altfel, problemele migranţilor, în unele ţări europene, a devinit temă de dispută între forţele politice. În Italia, care este situaţia în acest context,  cu referire la cetăţenii moldoveni?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii. Moldovenii au o faimă bună în Italia. Se integrează bine. Nu creează probleme. Da, există anumite forţe politice de extremă dreaptă care se pronunţă împotriva imigranţilor, însă ponderea lor este mică. În general, italienii sunt primitori şi deschişi faţă de străini. Poate tocmai pentru că au cunoscut şi ei din plin, de-a lungul istoriei lor, pâinea amară a imigraţiei.

În virtuitea activităţii, aveţi întâlniri cu concetăţenii noştri şi probabil, discutaţi şi despre anumite  probleme de ordin social. Ei reclamă necesitatea semnării unui Acord bilateral de protecție socială între Guvernele Moldovei şi Italiei? Cunosc că demult se discută la nivel oficial despre acest document?  

Evident că reclamă. Şi sunt absolut în drept să o facă. Despre acest Acord, într-adevăr, se discută de mai mult timp. De fapt, e o problemă sensibilă pentru italieni. Este un Acord care îi angajează la cheltuieli bugetare. Ori de câte ori am avut ocazia, am solicitat părţii italiene să purcedem la negocieri. Recent am avut o reuniune la Ministerul italian al muncii şi politicilor sociale şi  am reiterat necesitatea încheierii unui astfel de acord. În final, am avut acceptul părţii italiene de a organiza în scurt timp consultări moldo-italiene la acest subiect.

Susţinerea migranţilor este printre preocupările  Guvernului de la Chişinău, astfel a lansat mai multe proiecte de susţinere în acest scop. Un exemplu ar fi “Pare 1+1”, dar şi altele finanţate de UE. Având  singuranţa unui loc de muncă bine plătit, garanţia unei vieţi decente în Moldova, consdieraţi că concetăţenii noştri din Italia, ar dori să revină acasă?

Indiscutabil,  astfel de programe sunt binevenite. Cunosc mai mulţi moldoveni din Italia care şi-au deschis afaceri în Moldova datorită programului Pare 1+1. Referitor la fondurile europene, spre regret, cetăţenii noştri încă nu prea cunosc cum să le valorice, cum să întocmească corect un proiect. La acest capitol mai avem de muncit.

În ceea ce priveşte decizia de a reveni acasă, cred că moldovenilor nu le trebuie prea mult ca să se lase convinşi. Un loc de muncă care le-ar  asigura  un trai decent ar fi cel mai puternic argument.

Relaţiile diplomatice dintre Republica Moldova şi Italia au fost stabilite acum 22 de ani, cooperarea bilaterală dezvoltându-se în baza unui cadru juridic format din 34 de acorduri bilaterale. Ţara noastră  cu ce este prezentă mai mult în Italia?

Moldova este prezentă în Italia cu ce are mai de preţ – oamenii săi, harnici şi cumsecade. Mi-ar place să fim mult mai prezenţi cu valorile noastre culturale, dar şi cu produsele şi mărfurile noastre. Ne vom dedica cu prisosinţă acestui obiectiv.

Acest lucru ar fi posibil odată cu inaugurarea Consulatului General al Republicii Moldova la Milano, Ambasada de la Roma axându-se mai mult pe alte aspecte, decât cel consular?

Deschiderea Consulatului la Milano, într-adevăr, va reduce din presiunea consulară asupra Ambasadei. Astfel, ne vom putea dedica mai mult activităţii diplomatice propriu-zise, promovării cooperării politice, economice, culturii, dezvoltării relaţiilor de înfrăţire şi a parteneriatelor la nivel local.

Citește mai departe

Diaspora

Fotografia săptămânii / „Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă prin lume?”

Publicat

pe

De către

Serafima este o bătrână din satul Brânzenii Vechi. Acum câteva zile, ea a emigrat din Republica Moldova. A plecat la fiica ei, în Milano, pentru că aici, acasă îi este greu să lupte singură cu problemele de sănătate.

Bătrâna a încărcat o valiză mare cu vreo cinci kilograme de carne și vreo patru kilograme de brânză de oi și abia de-a reușit să-și ticsească hainele și lucrurile personale. Ce mai rămâne pe-acasă, urmează să fie luat de fiica ei, la următoarea vizită.

În dimineața dinaintea plecării, Serafima se oprea periodic din aranjarea bagajelor și plângea:

„Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă pe lume?”

Femeia și-a lăsat casa în grija unei vecine. A încetat să mai crească animale sau fructe și legume. Știa de ceva timp că va părăsi țara sa de baștină.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Serafima și povestea ei, urmăriți reportaje.Moldova.org, în curând vom publica un reportaj la acest subiect.

Foto de Dan Guțu

Citește mai departe

Cetățenie română

Ai cetățenie română? Iată ce trebuie să știi despre referendumul pentru redefinirea familiei în Constituția românească

Publicat

pe

De către

Referendumul pentru revizuirea Constituției românești va avea loc, cel mai probabil, în zilele 7 și 8 octombrie, iar suma care va fi alocată pentru organizare va fi de 163,712 milioane de lei. Inițiat de o coaliție numită „pentru familie”, referendumul de revizuire a Constituției statului român își propune să înlocuiască cuvântul „soți” din art. 48 cu sintagma „un bărbat și o femeie”. Acum art. 48, alineatul 1 spune că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Pentru ca rezultatele referendumului să fie validate, rata de participare trebuie să fie de cel puțin 30% dintre alegătorii înscriși pe listele electorale, adică 5,67 milioane de oameni, și cel puțin un sfert dintre alegătorii înscriși pe listele electorale (4,72 milioane) să își exprime valid votul (adică să voteze „da” sau „nu”).

Vedeți și reportajul de la Congresul Mondial al Familiilor ce a avut loc la Chișinău

Astfel, dacă majoritatea participanților la referendum va vota pozitiv, noul articol din Constituție va stipula că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”.  Este important de accentuat că această modificare nu va produce efecte juridice, întrucât, chiar și cu textul actual, căsătoria între persoane de același sex nu este permisă, existând deja un articol clar în Codul Civil, care spune că „prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie”.

Sunt doar șase țări europene unde nu sunt recunoscute legal relațiile între persoane de același sex – Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Polonia și România.

Citește mai departe

Diaspora

Respinsă la Chișinău din cauza înălțimii, a devenit polițistă în SUA! INTERVIU cu Irina Celpan

Publicat

pe

De către

Povestea Irinei pare ruptă din filmele despre „American dream”. A mers pentru prima dată în SUA, în statul Delaware, pentru câteva luni, pentru a munci și strânge bani pentru anul universitar de la Chișinău, iar ce a găsit acolo a ambiționat-o să își urmeze visul – cel de a deveni polițistă. A fost o cale deloc ușoară, mărturisește chiar ea, însă dragostea pentru munca pe care o face zilnic nu-i lasă loc de regrete. Irina Celpan a povestit pentru Moldova.org despre provocările pe care le-a avut ultimii ani, viața peste ocean și frumusețea meseriei de polițist. 

A plecat pentru prima dată în SUA în urmă cu șase ani prin intermediul programului Work and Travel, fiind studentă la Academia de Studii Economice din Chișinău. Spera că va reuși să adune suficienți bani pentru a-și recupera banii investiți în bilete, să-și cumpere un laptop şi un telefon și să viziteze cât mai multe destinații turistice americane. Realitatea găsită a fost mult mai dureroasă decât se aştepta. Nu cunoştea engleza, iar varietatea job-urilor pe care le putea lua fără a fi fluentă în engleză nu era prea mare. A acceptat orice ofertă de muncă şi s-a trezit prinsă între două job-uri – casier la o benzinărie si vânzătoare de înghețată pe plajă. “Am avut doar două zile libere pe tot parcursul verii, dintre care una am dedicat-o obținerii codului social”, spune Irina. Totuşi, este recunoscătoare pentru acea primă experiență pentru că ajutat-o să exerseze limba engleză, dar si a învățat „valoarea muncii şi responsabilității”.

Respinsă la Chișinău din cauza înălțimii, dar apreciată în SUA pentru curaj și ambiție

Irina spune că după absolvirea liceului Mihail Berezovschi din Chişinău a mers să depună dosarul pentru Academia de Poliție, aşa cum visase dintotdeauna. „Am fost discriminată si mi s-a zis în față: Unde te-ai pornit fetițo? şi au făcut glume pe seama înălțimii mele. În acel moment m-am simțit umilită şi trădată de sistemul corupt şi incompetent din țara noastră”, mărturiseşte Irina.

Irina spune că apreciază cel mai mult în SUA că nu există atât de multă discriminare – „Aici nu există standarde dictate de societate precum că ofițerul trebuie să fie de genul masculin, înalt si puternic”. Această motivație a determinat-o să urmeze facultatea în SUA. Zâmbeşte şi spune că în toți anii de universitate a stat în prima bancă, în fața profesorului – „aşa am crescut noi, cu ideea ca cei mai buni elevi stau exact în acest loc”. A decis să urmeze un semestru doar de cursuri de limbă engleză avansată, deşi la momentul admiterii era deja fluentă în engleză. „Stiam că în cariera mea vor urma multe rapoarte de scris, iar pentru aceasta aveam nevoie să cunosc limba engleză la un nivel superior”, adaugă Irina.

Tânăra povesteşte că deşi au fost doi ani de stres, oboseală, nopți nedormite, efortul a fost răsplătit pe măsură – a absolvit facultatea cu 10 pe linie, a primit numeroase diplome, burse, iar la ceremonia de absolvire a primit titlul de „Studentul anului 2017”.

Academia de poliție – puține ore de somn şi mult antrenament

După absolvirea facultății a fost angajată în Poliția americană de stat şi tot de atunci a început Academia de Poliție.

„Academia mi-a schimbat viața şi modul de gândire. Acolo am învățat cum să supraviețuiesc în patrulare. Am învățat că dacă eşti lovită, nu e sfârşitul lumii. Am învățat că sportul îmi este frate, iar lenevia – cel mai mare duşman. Am fost curentată, stropită cu spray lacrimogen, aruncată în apă, aruncată în ring să lupt cu băieți de d0uă ori mai voluminoși ca mine. Am învățat să conduc cu viteză, să folosesc pistolul şi mitraliera şi, cel mai important, am învățat să îmi cunosc valoarea şi să nu-mi fie frică de nimic”, mărturiseşte tânăra polițistă.

A obținut cetățenia americană după primul an de facultate (condiție crucială pentru a fi angajată în sistemul legislativ american) şi a aplicat la job chiar a doua zi după ce a primit paşaportul. A fost unul dintre cei 30 de cadeți selectați din 3000 de aplicanți. Pentru că vorbeşte rusa şi româna a preluat o parte din responsabilitățile Poliției legate de studenții din Europa de Est care vin să muncească sezonier pe plajă.

„Ajung acasă istovită, dar fericită pentru că îmi iubesc job-ul!”

Irina munceşte două săptămâni în tura de zi,  celelalte două în tura de noapte, iar ziua ei de muncă înseamnă 12 ore.

„Dacă lucrez în program de zi atunci eu mă trezesc la 3 dimineața și mă asigur că maşina de patrulare este pornită, ca mai apoi să accesez toate programele din laptop. Mă îmbrac în uniformă şi, uitându-mă în oglindă, îmi promit că ma voi întoarce acasă sănătoasă”, spune ea.

Povesteşte că cea mai mare provocare la serviciu a fost comunicarea prin coduri audio, însă s-a obisnuit rapid.

„Nu cunosc de dimineață cu ce cazuri voi interacționa, dar, în parte parte, avem un flux de furturi, accidente, alarme, transportarea  persoanelor cu dizabilități mentale. În prima mea săptămână de lucru, de exemplu, am fost trimisă la o sinucidere. Vă imaginați cât de şocată eram, mai ales că eram primul ofițer care a ajuns la locul faptei. Am încercat să las emoțiile la o parte si, în timp ce colegii mei nici nu au dorit să intre in cameră, eu am ajutat medicul legislativ să ridice corpul. Colegii mei au glumit atunci că am sânge rece, exact ca ruşii”, adaugă râzând Irina.

Deşi e la mii de km de casă, comunică zilnic cu părinții din Chişinău – „ei cunosc intensitatea job-ului meu şi mereu vor să se asigure că sunt bine”.

„Îmi este dor de sarmalele mamei şi zeama din carne de găină de casă. Abia aștept să revin în Moldova şi să-mi revăd întreaga familie”, a încheiat Irina discuția pe o notă optimistă.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com