Connect with us

Diaspora

Stela Brînzeanu: „Romanul „Bessarabian Nights” este un dar țării în care m-am născut”/ INTERVIU

Publicat

pe

stela brinzeanu 1S-a îndrăgostit de țara lui Shakespeare, dar nu a uitat de locul de unde a pornit. Stela Brînzeanu a publicat recent o carte la Londra, care abordează o problemă sensibilă a Republicii Moldova: traficul de ființe umane. Mai multe detalii despre carte, dar și despre viața Stelei în Marea Britanie, urmăriți în interviul acordat pentru Moldova.ORG.

 Dragă Stela, ce te-a determinat să scrii carteaBessarabian Nights” (Nopți basarabene)?

Acest roman este un dar țării în care m-am născut. A fost un impuls lăuntric și o datorie pe care am simțit-o de a-mi explora originea și mediul unde am crescut. Ca subiecte am ales traficul de ființe umane și prietenia între oameni – două aspecte dintre care unul este foarte răspândit (din păcate) și celălalt lasă de dorit (tot din păcate).

Povestea din carte are la bază fapte reale sau de ficțiune?

Deși „Bessarabian Nights” este un roman de ficțiune, la baza lui stau fapte și situații reale. Am încercat să îmbin elemente de fantezie cu cele adevărate (rezultate din cercetări) pentru a reda în formă literară un adevăr dureros despre boala socială care ne bântuie țara.

Cu ce scop ai creat această carte și care este mesajul pe care îl poartă?

Scopurile au fost câteva: de a face Moldova mai cunscută în lume și de a trezi curiozitatea străinilor de a ne vizita și descoperi țara; de a înțelege factorii interni care stau la baza fenomenului de trafic uman și de a da o voce victimelor acestei sclavii moderne.

Cred că mesajul principal al cărții ar fi următorul: atunci când sacrificăm câte ceva din viața noastră pentru cei dragi, nu înseamnă neapărat că ne compromitem viitorul și visele noastre. Sacrificiul în numele unei prietenii nu reprezintă trădarea destinului nostru ci poate chiar însuși crearea lui.

Ce semnifică titlul „Basarabian Nights”?

Este un joc de cuvinte cu antologia de povești „O mie și Una de Nopți” care în engleză este „Arabian Nights”. Eu am numit romanul „Bessarabian Nights” pentru că totuși este o poveste – dar una cât se poate de adevărată.

-Recunosc când am văzut coperta cărții m-au trecut fiorii. Ce reprezintă de fapt această imagine?

Coperta cărții este una simbolică. Brațul marcat cu semnul zimbrului reprezintă Moldova – țara care este recunoscută ca un focar al traficului de ființe umane. Acest „braț” încearcă să scape din capana scalaviei – prin imaginea destrămării plasei în care este prins.

Cum ai caracteriza în câteva cuvinte eroinele cărții?

Larisa: Hotărâtă, intuituvă, amuzantă.

Ksenia: talentată, sensibilă, înțeleaptă, rănită.

Primul tiraj al cărții este scris în limba engleză. Va fi ea editată și în limba română?

– Deocamdată nu m-am gândit la traducerea romanului în limba română, dar dacă va fi interes acasă și suficiente cereri  – atunci sigur și cu mare plăcere.

Lansarea de carte a avut loc în Londra. Cum a fost primită ea de englezi? Sunt ei tentați să citească asemenea cărți?

Până acum cartea a fost primită bine. Recenziile de pe Amazon spun că romanul a plăcut și cititorii par a fi fost atinși de această lectură. Sper ca vestea acestei cărți să ia amploare și să generăm o discuție la nivel internațional despre Moldova și cum am putea contribui la îmbunătățirea situației din țară.

Care a fost drumul tău spre țara lui Shakespeare și de ce ai ales să pleci acolo?

Cred că se datorează doamnei Zinaida Grosu, profesoara mea de limbă engleză din satul natal (Mereșeni) – care mi-a trezit pasiunea pentru tot ce ține de Marea Britanie: limba, literatura și cultura acestei țări.

Cand am venit in Anglia (anul 2000) – imediat simțisem o armonie, o rezonanță între noua lume descoperită și năzuințele cele mai adânci ale sufletul meu.

Cu ce se ocupă Stela Brînzeanu, în afară de scrierea cărților?

Sunt pasionată de fizica cuantică și rolul conștiinței umane asupa lumii din exterior. Devorez pe cât îmi permite timpul informații și cărți ce țin de potențialul naturii umane și spiritualitatea orientală, ceea ce – țin să precizez – nu are de aface cu nici o religie.

Cum sunt tratați imigranții din Marea Britanie? Este sensibil statul englez la problemele lor?

Din propria experiență aș spune că în Marea Britanie imigranții sunt tratați mai bine decât citesc să fie cazul în alte țări. Deși și aici, în pofida unui grad înalt de toleranță a străinilor, se mai întâlnesc unii cărora nu prea le este pe plac această globalizare de amploare în curtea lor.

După părerea ta, cum poate fi diminuat traficul de ființe umane?

Unele sugestii ar fi:

să se furnizeze cât mai multe informații necesare tinerilor, mai ales celor din spațiul rural; să se organizeze training-uri relevante pentru a-i avertiza despre riscurile plecării peste hotare;

implementarea de programe sociale pentru îmbunătățirea încrederii și imaginii față de sine a oamenilor în general;

desfășurarea mai multor campanii de sensibilzare a opiniei publice, a măsurilor de prevenire pentru grupurile de risc precum și desfășurarea programelor de reintegrare a victimelor traficului de ființe umane.

Binânțeles că aceasta nu este o listă epuizată.

Care sunt planurile tale de viitor? Lucrezi la un nou volum sau vei face o pauză?

În viitorul apropiat doresc să revin cu o a doua carte. În cel îndepărtat visez să pot investi în potențialul uman din Republica Moldova – mai ales în capacitățile și talentul copiilor, pentru că ei sunt cei care ne vor crea noile perspective.

Mulțumesc mult!

Interviu realizat de Irina Titica

Citește mai departe

Diaspora

Fotografia săptămânii / „Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă prin lume?”

Publicat

pe

De către

Serafima este o bătrână din satul Brânzenii Vechi. Acum câteva zile, ea a emigrat din Republica Moldova. A plecat la fiica ei, în Milano, pentru că aici, acasă îi este greu să lupte singură cu problemele de sănătate.

Bătrâna a încărcat o valiză mare cu vreo cinci kilograme de carne și vreo patru kilograme de brânză de oi și abia de-a reușit să-și ticsească hainele și lucrurile personale. Ce mai rămâne pe-acasă, urmează să fie luat de fiica ei, la următoarea vizită.

În dimineața dinaintea plecării, Serafima se oprea periodic din aranjarea bagajelor și plângea:

„Cui las eu casa? De ce omul e nevoit să-și lase rădăcinile și să se ducă pe lume?”

Femeia și-a lăsat casa în grija unei vecine. A încetat să mai crească animale sau fructe și legume. Știa de ceva timp că va părăsi țara sa de baștină.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Serafima și povestea ei, urmăriți reportaje.Moldova.org, în curând vom publica un reportaj la acest subiect.

Foto de Dan Guțu

Citește mai departe

Cetățenie română

Ai cetățenie română? Iată ce trebuie să știi despre referendumul pentru redefinirea familiei în Constituția românească

Publicat

pe

De către

Referendumul pentru revizuirea Constituției românești va avea loc, cel mai probabil, în zilele 7 și 8 octombrie, iar suma care va fi alocată pentru organizare va fi de 163,712 milioane de lei. Inițiat de o coaliție numită „pentru familie”, referendumul de revizuire a Constituției statului român își propune să înlocuiască cuvântul „soți” din art. 48 cu sintagma „un bărbat și o femeie”. Acum art. 48, alineatul 1 spune că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Pentru ca rezultatele referendumului să fie validate, rata de participare trebuie să fie de cel puțin 30% dintre alegătorii înscriși pe listele electorale, adică 5,67 milioane de oameni, și cel puțin un sfert dintre alegătorii înscriși pe listele electorale (4,72 milioane) să își exprime valid votul (adică să voteze „da” sau „nu”).

Vedeți și reportajul de la Congresul Mondial al Familiilor ce a avut loc la Chișinău

Astfel, dacă majoritatea participanților la referendum va vota pozitiv, noul articol din Constituție va stipula că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”.  Este important de accentuat că această modificare nu va produce efecte juridice, întrucât, chiar și cu textul actual, căsătoria între persoane de același sex nu este permisă, existând deja un articol clar în Codul Civil, care spune că „prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie”.

Sunt doar șase țări europene unde nu sunt recunoscute legal relațiile între persoane de același sex – Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Polonia și România.

Citește mai departe

Diaspora

Respinsă la Chișinău din cauza înălțimii, a devenit polițistă în SUA! INTERVIU cu Irina Celpan

Publicat

pe

De către

Povestea Irinei pare ruptă din filmele despre „American dream”. A mers pentru prima dată în SUA, în statul Delaware, pentru câteva luni, pentru a munci și strânge bani pentru anul universitar de la Chișinău, iar ce a găsit acolo a ambiționat-o să își urmeze visul – cel de a deveni polițistă. A fost o cale deloc ușoară, mărturisește chiar ea, însă dragostea pentru munca pe care o face zilnic nu-i lasă loc de regrete. Irina Celpan a povestit pentru Moldova.org despre provocările pe care le-a avut ultimii ani, viața peste ocean și frumusețea meseriei de polițist. 

A plecat pentru prima dată în SUA în urmă cu șase ani prin intermediul programului Work and Travel, fiind studentă la Academia de Studii Economice din Chișinău. Spera că va reuși să adune suficienți bani pentru a-și recupera banii investiți în bilete, să-și cumpere un laptop şi un telefon și să viziteze cât mai multe destinații turistice americane. Realitatea găsită a fost mult mai dureroasă decât se aştepta. Nu cunoştea engleza, iar varietatea job-urilor pe care le putea lua fără a fi fluentă în engleză nu era prea mare. A acceptat orice ofertă de muncă şi s-a trezit prinsă între două job-uri – casier la o benzinărie si vânzătoare de înghețată pe plajă. “Am avut doar două zile libere pe tot parcursul verii, dintre care una am dedicat-o obținerii codului social”, spune Irina. Totuşi, este recunoscătoare pentru acea primă experiență pentru că ajutat-o să exerseze limba engleză, dar si a învățat „valoarea muncii şi responsabilității”.

Respinsă la Chișinău din cauza înălțimii, dar apreciată în SUA pentru curaj și ambiție

Irina spune că după absolvirea liceului Mihail Berezovschi din Chişinău a mers să depună dosarul pentru Academia de Poliție, aşa cum visase dintotdeauna. „Am fost discriminată si mi s-a zis în față: Unde te-ai pornit fetițo? şi au făcut glume pe seama înălțimii mele. În acel moment m-am simțit umilită şi trădată de sistemul corupt şi incompetent din țara noastră”, mărturiseşte Irina.

Irina spune că apreciază cel mai mult în SUA că nu există atât de multă discriminare – „Aici nu există standarde dictate de societate precum că ofițerul trebuie să fie de genul masculin, înalt si puternic”. Această motivație a determinat-o să urmeze facultatea în SUA. Zâmbeşte şi spune că în toți anii de universitate a stat în prima bancă, în fața profesorului – „aşa am crescut noi, cu ideea ca cei mai buni elevi stau exact în acest loc”. A decis să urmeze un semestru doar de cursuri de limbă engleză avansată, deşi la momentul admiterii era deja fluentă în engleză. „Stiam că în cariera mea vor urma multe rapoarte de scris, iar pentru aceasta aveam nevoie să cunosc limba engleză la un nivel superior”, adaugă Irina.

Tânăra povesteşte că deşi au fost doi ani de stres, oboseală, nopți nedormite, efortul a fost răsplătit pe măsură – a absolvit facultatea cu 10 pe linie, a primit numeroase diplome, burse, iar la ceremonia de absolvire a primit titlul de „Studentul anului 2017”.

Academia de poliție – puține ore de somn şi mult antrenament

După absolvirea facultății a fost angajată în Poliția americană de stat şi tot de atunci a început Academia de Poliție.

„Academia mi-a schimbat viața şi modul de gândire. Acolo am învățat cum să supraviețuiesc în patrulare. Am învățat că dacă eşti lovită, nu e sfârşitul lumii. Am învățat că sportul îmi este frate, iar lenevia – cel mai mare duşman. Am fost curentată, stropită cu spray lacrimogen, aruncată în apă, aruncată în ring să lupt cu băieți de d0uă ori mai voluminoși ca mine. Am învățat să conduc cu viteză, să folosesc pistolul şi mitraliera şi, cel mai important, am învățat să îmi cunosc valoarea şi să nu-mi fie frică de nimic”, mărturiseşte tânăra polițistă.

A obținut cetățenia americană după primul an de facultate (condiție crucială pentru a fi angajată în sistemul legislativ american) şi a aplicat la job chiar a doua zi după ce a primit paşaportul. A fost unul dintre cei 30 de cadeți selectați din 3000 de aplicanți. Pentru că vorbeşte rusa şi româna a preluat o parte din responsabilitățile Poliției legate de studenții din Europa de Est care vin să muncească sezonier pe plajă.

„Ajung acasă istovită, dar fericită pentru că îmi iubesc job-ul!”

Irina munceşte două săptămâni în tura de zi,  celelalte două în tura de noapte, iar ziua ei de muncă înseamnă 12 ore.

„Dacă lucrez în program de zi atunci eu mă trezesc la 3 dimineața și mă asigur că maşina de patrulare este pornită, ca mai apoi să accesez toate programele din laptop. Mă îmbrac în uniformă şi, uitându-mă în oglindă, îmi promit că ma voi întoarce acasă sănătoasă”, spune ea.

Povesteşte că cea mai mare provocare la serviciu a fost comunicarea prin coduri audio, însă s-a obisnuit rapid.

„Nu cunosc de dimineață cu ce cazuri voi interacționa, dar, în parte parte, avem un flux de furturi, accidente, alarme, transportarea  persoanelor cu dizabilități mentale. În prima mea săptămână de lucru, de exemplu, am fost trimisă la o sinucidere. Vă imaginați cât de şocată eram, mai ales că eram primul ofițer care a ajuns la locul faptei. Am încercat să las emoțiile la o parte si, în timp ce colegii mei nici nu au dorit să intre in cameră, eu am ajutat medicul legislativ să ridice corpul. Colegii mei au glumit atunci că am sânge rece, exact ca ruşii”, adaugă râzând Irina.

Deşi e la mii de km de casă, comunică zilnic cu părinții din Chişinău – „ei cunosc intensitatea job-ului meu şi mereu vor să se asigure că sunt bine”.

„Îmi este dor de sarmalele mamei şi zeama din carne de găină de casă. Abia aștept să revin în Moldova şi să-mi revăd întreaga familie”, a încheiat Irina discuția pe o notă optimistă.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com