De ce este necesară lichidarea băncilor devalizate, care sunt şansele că după „jaful secolului” vor veni în Moldova investitori bancari şi de câte bănci are nevoie Moldova – într-un interviu cu Stanislav Madan, şeful Departamentului studii de piaţă şi cercetări de la Business Intelligent Services.
Lichidarea celor trei bănci-zombie, BEM, Banca Socială şi Unibank, cum le-a numit guvernatorul BNM Dorin Drăguţanu, ţine cap de afiş de mai bine de o săptămână. În contextul dat apare întrebarea cetăţeanului de rând: de ce este necesară lichidarea acestor bănci?
Răspunsul este foarte simplu: aceste 3 bănci s-au transformat din centre de venituri în centre de costuri, fapt contrar logicii economice. Această stare de lucruri este deja explicată printr-o serie de factori arhicunoscuţi: structura obscură a acţionariatului şi managementul defectuos, ce au acţionat concertat şi premeditat pentru devalizarea băncilor. Evident, Jaful Secolului nu ar fi fost posibil şi fără de largul concurs al instituţiilor abilitate ale statului (BNM, CNA, gestionarii acţiunilor statului la BEM), care fie prin inacţiune şi complicitate, fie prin iresponsabilitate şi incompetenţă, au făcut posibil acest furt.
Autorităţile au tergiversat foarte mult timp lichidarea băncilor date, care nu a făcut decît să crească nota de plată. Însuşi guvernatorul BNM a recunoscut că motive de a institui administrare specială la aceste 3 bănci erau încă din ianuarie 2014, iar scuza BNM cu lipsa garanţiilor de la Guvern este sub orice critică. Probabil dacă Banca Centrală acţiona prompt şi judicios mai înainte, costurile de lichidare a acestor instituţii ar fi fost mult mai redus.
Nu trebuie să uităm că decizia de lichidare anume acum poate fi pusă şi în contextul necesităţii stringente a Guvernului de a avansa în relaţia cu FMI şi a debloca finanţările externe fără de care bugetul public s-a dezechilibrat semnificativ.
.Lichidarea BEM-ului, considerată până nu demult drept o bancă de sistem, va avea consecinţe asupra sistemului bancar?
Sincer, eu până recent credeam că Banca de Economii poate fi salvată, fiindcă BEM este un brand care administrat adecvat poate fi resuscitat, iar exemple din trecut pot veni în suportul afirmaţiei.
Doar că guvernanţa corporativă dezastruoasă a ultimilor ani a transformat această bancă într-o epavă, doar numărul de angajaţi şi reţeaua extinsă de filiale şi agenţii fiind lucrurile care au mai rămas de amploare sistemică.
Spre exemplu, conform ultimilor informaţii disponibile, BEM deţinea o cotă de doar 3.1% din portofoliul de credite din sector şi circa 6% din depozitele populaţiei. Sigur, BEM mai este interesantă încă şi prin faptul că pe aici trec fluxul de bani publici, dar acestea vor fi reorientate către alte bănci/bancă, procesul de tranziţie nefiind aşa de îndelungat. La fel, din discuţii cu cunoscuţi din unele bănci am înţeles că există intenţii ca o parte din reţeaua BEM să fie preluată de alte bănci, iar asta va face inclusiv ca o parte din angajaţi să îşi poată păstra locurile de muncă.
Dacă este să judecăm în funcţie de impact, trebuie menţionat că lichidarea BEM va oferi posibilitatea de a scuti statul şi respectiv contribuabilii de noi obligaţii imprevizibile ce pot apărea. Or, gaura reală creată la această bancă rămîne încă o necunoscută.
După ce a fost anunţat că Posta Moldovei urmează să preia de la BEM o parte din plata privind prestaţiile sociale, mai mulţi responsabili de la oficiile poştale se întrebau dacă cumva Posta Moldovei se transformă într-un fel de bancă?
Acest fenomen de a “invada” Poşta Moldovei cu prestaţii sociale este unul temporar. În timp lucrurile se vor regla, iar unele categorii de client mai specifici precum pensionarii vor conştientiza că există şi alte bănci în afară de Banca de Economii. Apropo, pentru mine lichidarea BEM a devenit sută la sută evidentă cu vreo 2 luni în urmă, cînd am văzut la mai multe bănci mari lansarea de produse bancare orientate către pensionari şi deservirea prestaţiilor sociale.
Cine totuşi ar putea prelua activele celor trei bănci?
După cum am menţionat mai sus, activele bune cu un grad redus de risc vor fi preluate de alte bănci din sistem. Acest lucru ar putea contribui la întoarcerea către stat a unor sume de bani. Totuşi, este de menţionat că ponderea activelor toxice la aceste bănci este imensă. Grăitoare în acest sens sunt unele cifre prin care cele 3 bănci deţin circa 40 la sută din creditele neperformante din sector şi circa 45% din activele ponderate la risc.
Ce părerea aveţi despre opinia unor experţi în domeniu, potrivit cărora Moldova nu are nevoie de 14 bănci, ci de două ori mai puţine?
Este o percepţie destul de subiectivă. Oricum de-a lungul timpului se observă un proces de diminuare a numărului de instituţii financiare, întrucît băncile mici nu rezistă concurenţei impuse de instituţiile cu o cotă de piaţă mai mare. Numărul de bănci optim depinde mult şi de gradul de extensie teritorială a acestora. Un număr de 7 bănci ar fi rezonabil doar în contextul în care nici unul din jucători nu ar deţine o poziţie dominantă pe piaţă ce ar fi în detrimentul concurenţei. Şi încă o condiţie esenţială este asigurarea unei transparenţe reale în structura acţionariatului şi a guvernanţei corporative pentru a nu permite acţiuni concertate între bănci care să afecteze concurenţa liberă.
Cum credeţi după scandalul „jaful secolului” sunt şanse ca în Moldova să vină investitori străini în sectorul bancar?
Depinde mult de care va fi finalitatea acestei anchete, de capacitatea instituţiilor noastre de a se reforma. Şi aici problema nu se referă doar la instituţiile din sectorul financiar, ci în primul rînd la sistemul judecătoresc care la moment este unul ticălos. Or, dacă investitorii au nesiguranţa simţului proprietăţii este exclusă o venire a acestora. La momentul actual noi avem o prezenţă în piaţă a cîtorva investitori străini de renume în sectorul bancar (Veneto Banca, Societe Gemerale, Pro Credit). Probabil noi investitori cu nume dacă ar veni ar dori să preia pachetul de acţiuni majoritar de la o bancă ferindu-se de parteneriate cu structuri obscure şi imprevizibile. În acelaşi context, dacă BERD ar reuşi pînă la urmă preluarea majorităţii acţiunilor de la Victoriabank ar fi un semnal pozitiv şi cu siguranţă venirea mai multor investitori străini non-offshore ar fi o dovadă de mai multă siguranţă şi stabilitate pentru sectorul bancar autohton.
Şi în final, cum credeţi, vor fi întorşi banii de la cele trei bănci devalizate?
O parte din aceşti bani probabil s-au întors în ţară, dar în alte buzunare. Eu de principiu nu cred că cu aceeaşi oameni care au permis jaful se poate de întors banii înapoi. Noi cu toţii am fost pe rînd martorii unui tupeu incredibil manifestat de conducerea Procuraturii şi CNA faţă de Raportul Kroll: beletristică, noi am ştiut dinainte şi mai multe etc Şi ultimele intervenţii ale Guvernatorului nu inspiră optimism. Eu nu am răspuns la o întrebare elementară: DE CE se tergiversează atîta cu a doua parte a investigaţiei Furtului… Iar acum cînd BNM în sfîrşit a anunţat concursul de selectare a companiilor pentru următoarea fază a investigaţiei vedem din nou o lipsă de transparenţă, care ar putea descuraja participarea celor mai relevante entităţi ce ar putea obţine rezultate concludente urmare a cercetărilor cazului.
Probabil o parte din bani vor fi recuperaţi, însă acest proces nu e deloc simplu, fiind implicate o grămadă de jurisdicţii din zone off-shore, iar succesul va depinde mult de presiunea pusă de partenerii externi, dar mai ales de presiunea populară pe intern.
