„În regiunea transnistreană, jurnaliștii, reporterii foto, bloggerii – nimeni nu se simte protejat”, afirmă Luiza Dorosenco, directorul Centrului Media din Tiraspol, amintindu-și cazul jurnalistului și activistului Serghei Ilcenko, arestat de către forțele de ordine din Transnistria în martie 2015. Ilcenko a fost reținut pentru „extremismul” din postările sale pe rețelele de socializare și forumuri. Acesta a fost eliberat peste patru luni, în iulie 2015.
Lipsa presei independente, auto-cenzurarea și dependența editorială sunt fenomenele ce descriu starea presei din Transnistria. Acestea sunt concluziile raportului „Indicatorul durabilității presei 2016” (Media Sustainability Index 2016), emis de către Bordul Internațional de Research și Exchange (IREX) în colaborare cu Agenția americană pentru dezvoltare internațională (USAID).
Legislația din regiunea transnistreană garantează dreptul la libera exprimare, dar acest drept este deseori încălcat de către autorități, iar presa de opoziție este supusă presiunilor din partea autorităților. Raportul privind libertatea în lume în 2016, realizat de către Freedom House arată că puținele ziare independente din Transnistria au tiraj foarte mic. În 2015, ziarele independente „Chelovek i yego prava” și „Grazhdanskoye obshchestvo” și-au încetat apariția din cauza lipsei de fonduri.
Deși pe teritoriul Transnistriei există toate tipurile de media, iar accesul la internet nu este limitat, anumite anumite site-uri care critică autoritățile transnistrene nu pot fi accesate. Începând cu anul 2012, 16 site-uri și forumuri au fost blocate pe teritoriul transnistrean. Conform raportului IREX, unele grupuri de Facebook au fost sparte. De exemplu, grupul de Facebook „Transnistria fără Șevciuk” s-a transformat peste noapte în „Transnistria pentru Șevciuk”.
Știrile despre relațiile dintre Chișinău și Tiraspol au, de regulă, o singură sursă – cea oficială. „Aceeași practică poate fi remarcată și în cazul unor alte subiecte. Asta se întâmplă din mai multe motive: dificultățile de acces al informației, instruirile insuficiente pentru jurnaliști și numărul mic de experți independenți”, continuă experta.
Locuitorii Transnistriei nu primesc informații pe marginea mai multor subiecte importante.
„Subiectul integrării europene este reflectat într-un context negativ, activitățile organizațiilor neguvernamentale nu sunt mediatizate, iar investițiile europene sau internaționale – ignorate”, afirmă directorul Centrului Media.
Auto-cenzurarea este un alt fenomen foarte frecvent în Transnistria. Potrivit raportului, dacă un jurnalist exprimă păreri diferite de cele ale editorului sau ale patronului, acesta riscă să fie concediat. Din cauza pieței mici și a economiei precare, jurnaliștii își găsesc cu greu un nou loc de muncă. Luiza Dorosenco susține că majoritatea instituțiilor media aparține autorităților. Fondatorii acestora sunt fie liderul transnistrean, fie compania Sheriff.
În Transnistria, există un Sindicat și o Uniune a Jurnaliștilor la care pot adera profesioniștii media. „Cu toate acestea, niciuna dintre instituții nu face nimic pentru a proteja drepturile jurnaliștilor. Uniunea Jurnaliștilor nu cooperează cu asociații similare din străinătate. Atât Sindicatul, cât și Uniunea dețin relații apropiate cu autoritățile transnistrene, pe care le susțin”, conchide Dorosenco.
Unul dintre ONG-urile active din Transnistria este Centrul Media din Tiraspol. Acesta protejează interesele jurnaliștilor și colaborează cu organizațiile internaționale. „În Transnistria, nu există restricții privind înregistrarea și operarea ONG-urilor, dar sunt amenințări. Momentan, un proiect de lege privind organizațiile necomerciale este revizuit de către Consiliul Suprem. Potrivit proiectului, ONG-urile care obțin finanțări din străinătate vor avea statutul de agenți străini, cu toate consecințele de rigoare”, afirmă Luiza Dorosenco.
Într-o sinteză realizată de platforma online Balkan Media, Transnistria este văzută ca un teritoriu unde media independente sunt reprimate într-o manieră sovietică. „Teritoriul este profund polarizat politic și economic, de aceea jurnaliștii se află într-un mediu de lucru relativ nesigur”, se menționează în articol. Organizația Freedom House trece regiunea transnistreană la categoria teritoriilor contestate, cu statutul „not free” (nu este liberă).
Per general, libertatea presei din Moldova înregistrează valori medii. Cea mai recentă clasificare a țărilor în funcție de libertatea presei (Reporteri fără frontiere, 2016) situează Moldova pe poziția 76 din cele 180 de țări luate în considerare.
