Peste 100 de atribuții va avea așa numitul minister al securității transnistrene (MGB). Un decret în acest sens a fost semnat de liderul tiraspolean Vadim Krasnoselischii la 9 ianuarie 2017.

Comitetul securității de stat (KGB) a fost redenumit în ministerul securității de stat. De fapt, s-a revenit la vechea denumire a acestei structuri, instituită pentru supravegherea și asigurarea securității în regiunea transnistreană.

Amintim, că MGB-ul a fost creat de echipa condusă de alias Antiufeev Vladimir, cunoscut sub numele de Șevțov sau Alexandrov, inclusiv, ca actor al acțiunilor subversive și de destabilizare, cum ar fi în Letonia, regiunile estice ale Ucrainei.

Sub pretextul protecției securității transnistrene, care, de altfel are multe percepții în diferite norme locale, reprezentanții organelor de forță, prin acțiunile lor de urmărire și persecutare, au băgat spaima în locuitorii regiunii, organizații neguvernamentale și persoane juridice.

Pentru prima dată, această instituție are un regulament, pentru că anterior, aceasta activa în baza legii cu privire la securitate, paza frontierei, extremism, combaterea terorismului  și a unui statut cu privire la componența sa.

Aceste norme delegau împuterniciri exprese, fără a fi prevăzute drepturile și obligațiile, inclusiv responsabilitățile structurii securiste. Practic, aceștia puteau face orice, acțiunile lor fiind justificate prin necesitatea asigurării securității în zonă.

Așadar, rolul organelor de securitate din Transnistria se relevă la competențe destul de largi, cum ar fi:

  • Asigurarea securității Transnistriei;
  • Combaterea terorismului;
  • Apărarea și protecția frontierei de stat;
  • Asigurarea securității informaționale în Transnistria;
  • Realizarea direcțiilor de activitate ale organelor de securitate.

În activitatea lui, MGB-ul se ghidează de reglementările constituției regionale, normelor locale, principiilor unanim recunoscute și dreptului internațional, aplicate în Transnistria, precum și tratatelor internaționale cu Transnistria, inclusiv regulamentului vizat.

Prevederile privind recunoașterea principiilor internaționale în practica serviciului de securitate în regiune sunt mai mult declarative, având în vedere că normele internaționale nu se aplică în regiune, atât pe motivul lipsei unor mecanisme în acest sens, cât și din alte obiective.

Regulamentul afirmă că MGB-ul ar trebui să aplice principiile umanismului, legității, dar și a respectării drepturilor omului și intereselor cetățeanului, etc. Totodată, statutul respectiv nu prevede mecanisme de garantare a obligațiilor sus-menționate, cum ar fi atragerea la răspundere sau dreptul la contestarea actelor și acțiunilor securiștilor.

De asemenea, nu există mecanisme de garantare a respectării vieții private în procesul de asigurare a securității, cât și dreptul cetățeanului la acces la informație privind activitatea MGB-ului, ceea ce arată că acest serviciu nu vine să protejeze locuitorii regiunii ci interesele manifestate de administrația de facto.

MGB-ul își poate crea structuri în armata transnistreană, organele de frontieră, organe cu destinație specială, organe de cercetare a informațiilor externe și alte oricare organe necesare pentru organizarea securității regiunii. Componența și atribuțiile acestora urmează a fi stabilite prin regulamente interne speciale.

MGB-ului îi revin atribuții de apărare a ordinii constituționale, de prevenire a activităților de spionaj și a acțiunilor organelor de securitate străine, organizațiilor internaționale sau persoanelor fizice îndreptate spre atentarea la securitatea tinerei republici.

La fel, MGB-ul are prerogative de exercitare a urmăririi penale și administrative pe fapte ce țin de atentarea la securitatea regiunii; de combatere a criminalității organizate, corupției, contrabandei, spălării banilor, migrației ilegale, traficului de arme și droguri, prevenirea organizării formațiunilor paramilitare, bandelor armate, persecutarea acțiunilor organizațiilor neguvernamentale, care au scop de rebeliune armată, schimbarea violentă a orânduirii locale, preluarea puterii; combaterea terorismului și acțiunilor subversive, cercetare, inclusiv în afara regiunii; paza frontierei regionale; asigurarea securității informaționale, inclusiv criptografice, criptate, clasificate și alte tipuri de comunicare specială în regiune și în afara acesteia, asigură protecția secretelor de stat, asigură securitatea în structurile militare, de cazaci, organele vamale, fiscale, interne, de executare a pedepselor, obiectivelor energetice, transport, științifice și altor obiective de interes local, etc.

Alte atribuții țin de asigurarea ordinii în timpul întrunirilor publice și activității organizațiilor neguvernamentale și religioase, ceea ce presupune că reprezentanții MGB vor putea asista, participa, interzice, urmări și ulterior persecuta participanții la activitățile sus-numite.

Tot MGB-ul este în drept să asiste la lucrările organizațiilor internaționale în regiune pentru a veghea dacă nu cumva sunt efectuate acțiuni menite să afecteze interesele de securitate.

Securiștii pot interveni în politica redacțională a mass-mediei locale, redacta texte și comunicatele instituționale.

De fapt, jurnaliștii locali menționau că comunicatele în mass-media urmează a fi avizate de ex-KGB, doar că din acest moment, aceasta va deveni o regulă. Interferența în media presupune nu doar controlul informațional și împiedicarea libertății de exprimare, dar și dirijarea comunicării externe. În majoritatea comunicatelor, se observă lipsa unor statistici cu privire la efectele problemei relatate, știrile sunt cu caracter pozitiv și cu o abordare negativă, în special ce țin de relațiile cu Chișinăul.

Despre afecțiunile la adresa securității regiunii, MGB-ul doar informează liderul regiunii, șeful executivului și șeful sovietului suprem. Această entitate poate decide de una singură cum să acționeze în stare de urgență, situații de conflict, fără să se consulte cu un organ ierarhic superior.

Conducătorul MGB-ului se supune expres liderului regiunii nerecunoscute, care îl numește și destituie din funcție. Nu se observă în textul regulamentului ce instituție ar exercita controlul activității MGB-ului, care sunt principiile și criteriile de numire și demitere în/din funcție a șefului acestuia, care sunt măsurile de responsabilizare pentru încălcarea drepturilor și abuzurilor reprezentanților organelor de forță și mecanismul de reparare a prejudiciilor cauzate prin acțiunile acestora.

La fel, nu este clar dacă așa numitul ministru se supune sau nu șefului executivului sau chiar șefului și sau / sovietului suprem, or poate ignora prescripțiile acestora.

Rolul executivului a fost lăsat doar în aspectele ce ține de asigurarea interconexiunii între minister și organele publice.

Astfel, reprezentanții organelor de securitate ar putea deveni un mecanism de presiune și control direct din partea liderului regiunii asupra oricăror persoane, organizații din regiune și afara acesteia, ceea ce reprezintă un precedent destul de periculos.

Tacit, Krasnoselischii și-a extins direct atribuțiile în domeniul securității regiunii transnistrene, ocolind interferența sovietului suprem asupra acestei instituții, organ care, la fel, are împuterniciri în adoptarea normelor și politicilor de securitate.

Deși, sovietul suprem are o comisie de securitate, rolul acesteia nu este stipulat în statutul MGB-ului, ceea ce poate conduce la anumite conflicte de interese și competențe.