Astăzi se împlinesc șapte ani de la așa-numita “revoluție Twitter” de la Chișinău, declanșată după ce a fost anunțată victoria Partidului Comuniștilor în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009.
Protestele de la Chișinău au început în seara de 6 aprilie 2009, după ce au fost anunțate rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare. Vestea despre demonstrație s-a răspândit rapid prin mesaje text și pe Internet, prin intermediul serviciilor de mesagerie și a rețelelor sociale, adunând în centrul capitalei mii de participanți.
Astfel, pe 7 aprilie câteva zeci de mii de tineri s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pentru a protesta față de fraudarea alegerilor, dar în scurt timp manifestația pașnică a degenerat în violențe.
O parte din participanți au luat cu asalt sediile Președinției și Parlamentului și i-au atacat pe polițiști cu pietre. Provocatorii din rândurile manifestanților au reușit să pătrundă în interiorul clădirilor și au devastat aproape în totalitate sediul Parlamentului.
În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.
Structurile de ordine au intervenit în forță noaptea, când în centrul Chișinăului mai erau câteva zeci de persoane. Atunci și-a pierdut viața Valeriu Bococ, un protestatar a cărui moarte a fost recunoscută de autorități. De-a lungul timpului însă au existat suspiciuni că numărul celor decedați a fost mai mare. Sute de tineri au fost reținuți și duși în comisariatele de poliție unde au fost torturați.
Pe 8 aprilie, liderii opoziției s-au desolidarizat de actele de vandalism și distrugere din Chișinău, considerând că provocările au fost implementate și organizate de comuniști pentru a deturna atenția de la fraudarea scrutinului electoral.
Deși au trecut șapte ani de la acele evenimente, opinia publică nu știe încă cine a provocat violențele. Sute de tineri au declarat că au fost torturați de polițiști, doar nouă angajați ai forțelor de ordine au fost condamnați până acum, cu suspendare, iar alți cinci cu executarea pedepsei.
Astfel, fostul ministru de Interne de atunci, Gheorghe Papuc, precum și polițistul Ion Perju, acuzat de uciderea lui Valeriu Boboc, au fost condamnați la privare de libertate dar niciunul dintre ei nu stau după gratii.
Generalul Papuc, după ce a fost condamnat la 4 ani de detenție, s-a ascuns timp de câteva luni în Rusia, iar ulterior a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție de la Chișinău, iar Ion Perju, condamnat la 10 ani, a părăsit Republica Moldova chiar din sala de judecată, fiind dat în căutare generală.
După protestele din aprilie, comuniștii care deşi dețineau 60 de mandate din totalul celor 101, nu au reușit alegerea președintelui țării, ceea ce a dus la alegeri anticipate și venirea partidelor pro-europene la putere.
