Protest inedit! Un georgian locuiește în cort de 22 de zile după ce a fost expulzat de administrația de la Tiraspol

serghei georgianMai bine de 22 zile, cetățeanul republicii Belarus, georgian de naționalitate, Sergo Vardiasvili, se adăpostește într-un cort pe malul râului Nistru, în regiunea Hidrocentralei.

Acesta a fost expulzat de la domiciliul său din orașul Dubăsari de administrația separatistă pentru că ar fi încălcat regulile locale de ședere. A fost trezit din somn noaptea de reprezentanții miliției orășenești și somat să părăsească regiunea pe malul drept al Nistrului. Milițienii i-au prezentat copia unei încheieri a instanței de la Dubăsari privind expulzarea sa pe un termen de 6 luni. Georgianul a contestat această decizie, ca fiind vădit ilegală și contrară normelor fundamentale. Ieri acesta a fost telefonat de o grefă a judecătoriei supreme de la Tiraspol, care i-a comunicat despre menținerea deciziei cu privire la expulzare.

Normele locale transnistrene privind expulzarea străinilor

Portalul Moldova.ORG și-a propus să efectueze o analiză succintă a normelor locale, cât și internaționale cu privire la expulzarea străinilor, garanții și remedii efective.

Așadar, în 2014 în Transnistria a fost adoptat un nou cod administrativ. Actul prevede o nouă formă de pedeapsă – expulzarea administrativă în afara regiunii transnistrene. Prin urmare, un străin (persoana fizică ce nu are pașaport transnistrean) poate fi expulzat pe un termen de până la 3 ani, dacă repetat a admis următoarele forme de încălcări:

  1. A locuit fără acte de ședere;
  2. Domicilierea în baza unor acte false;
  3. Nerespectarea ordinii stabilite cu privire la înregistrare;
  4. Nerespectarea ordinii luării în evidență la domiciliu;
  5. Circularea sau alegerea locului de domiciliu;
  6. Eschivarea de la ieșirea din regiune, după expirarea termenului de ședere;
  7. Nerespectarea regulilor cu privire la tranzit.

Aceste reguli nu se aplică în cazul în care străinul este victimă a traficului de ființe umane. Garanția respectivă pare mai mult declarativă pentru că organele de forță din regiune nu au posibilitatea să verifice datele unui străin, mai ales, dacă acesta este vizat în vreo cauză penală în alt stat, regiune.

Regula generală presupune că străinii au dreptul la ședere în regiune pe un termen de 90 zile. La intrarea în regiune, aceștia primesc o fișă de migrație unde este indicat numele, prenumele, datele din actul de identitate, precum și perioadă intrării în regiune. Ulterior, străinii sunt obligați să fie puși în evidență la secțiile de migrație de la domiciliul gazdei. Această obligație se răsfrânge și asupra gazdei, cât și a organizației primitoare. Nerespectarea regulilor respective atrage răspundere administrativă.

Expulzării sunt supuși atât maturii, cât și minorii. Legislația regională oferă și careva garanții persoanelor acuzate de încălcarea regulilor de ședere. Aceștia au dreptul să asiste la procesul de judecată, să ridice o copie a procesului verbal, să facă cunoștință cu materialele cauzei, să depună explicații, să prezinte probe și recuzări, inclusiv să solicite avocat din regiune. Persoana are dreptul să conteste decizia în termen de 10 zile. La depunerea recursului, persoana urmează să achite individual o taxă de stat, simbolică de cca 4-5 dolari SUA. În lipsa acestei plăți, cererea nu va lua curs. Problema constă în faptul că după pronunțarea deciziei persoana este supusă expulzării în afara regiunii, având interdicția de a intra. Respectiv, recursul poate să nu fie acceptat din motivul neachitării taxei.  Norma administrativă nu oferă dreptul la vreun interpret, traducător, iar cetățenii care nu cunosc limba rusă sunt privați de dreptul de a înțelege procesul de judecată.

Executarea expulzării are loc în mod OFICIAL prin transmiterea expulzatului autorităților competente ale statului străin primitor. Autoritățile care transmit persoana au obligația să INFORMEZE statul primitor despre expulzarea unei persoane pe teritoriul primului. Acest lucru se realizează pentru că din momentul intrării străinului pe teritoriului statului primitor, acesta își asumă răspunderea pozitivă asupra expulzatului.

Totodată, administrația ce expulzează are obligația de a supraveghea și controla modalitatea de executare a prescripției. Menționăm că administrația de la Tiraspol nu are semnate careva acorduri „internaționale” cu privire la subiectul vizat. Prin urmare, actul respectiv de expulzare poate fi interpretat drept un act de iresponsabilitate.

Sancțiunea normei cu privire la expulzare prevede expulzarea una excepțională pentru că inițial persoana ar putea fi supusă la o amendă. Georgianului însă i-a fost aplicată măsura cea mai drastică de pedeapsă.

Autoritatea (instanța) care a decis expulzarea trebuie să decidă asupra formei și metodei de expulzare, cărei instituții îi revine sarcina de executării, cum are loc executarea de facto, este încătușată persoana sau nu, cum are loc transmiterea acesteia peste o anumită frontieră, când are loc executare, ce bunuri persoana își poate lua cu sine, care sunt garanțiile de siguranță personală. La fel, autoritatea responsabilă urmează să analizeze dacă sancțiunea expulzării este NECESARĂ. Or, rolul sancțiunii nu constă în agravarea situației acuzatului, mai degrabă în corijarea acestuia prin mecanisme alternative. Toate aceste aspecte urmează a fi soluționate de instanță sau organul emitent.

Practica internațională versus legea locală

Practica internațională susține drept abuzivă expulzarea unei persoane de la locul membrilor familiei acestuia, or acest act ar putea fi considerat ca încălcare a dreptului la viața privată. Despărțirea pentru o perioadă îndelungată de familie, mai ales că sancțiunea respectivă poate fi substituită cu una mai blândă este o ingerință în viața privată, de familie a persoanei.

Legea supremă locală susține că doar cetățenii rmn au dreptul la locuință. Iar cetățean al rmn poate deveni persoana care a locuit neîntrerupt o perioadă de cel puțin 5 ani. Respectiv, este alogică sancționarea străinului pentru lipsa locuinței, vizei de reședință și/sau încălcării perioadei de ședere, atât timp cât normele inferioare, practic, îngreunează sau interzic străinilor obținerea statutului solicitat.

Cazul Vardiasvili atrage atenție nu este unul singular și atrage atenție asupra situației tuturor străinilor ce locuiesc în regiune în lipsa pașaportului rmn. Aceștia vor fi șantajați cu obținerea presupusei cetățenii sau expulzarea. În lipsa vreunui mecanism de protecție situația persoanelor străine din regiune este destul de gravă.

Părerea juristului

Juristul Promo-LEX, Alexandru Zubco, care se ocupă de monitorizarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană, susține că deocamdată autoritățile constituționale nu sunt capabile să ofere sprijin și protecție victimelor abuzurilor regimului de la Tiraspol pentru că lipsește un mecanism național de protecție.

Pe lângă inițierea unor anchete penale, autoritățile trebuie să protejeze persoana care pretinde a fi victimă în spațiul necontrolat de Chișinău. Aceasta implică atât cazare, alimentare, perfectarea actelor, angajarea în câmpul muncii, reabilitare și remedierea situației victimei. În lipsa unui mecanism de protecție, locuitorii regiunii sunt victimizați dublu, respectiv, nevoiți să-și soluționeze pe cont propriu consecințele în loc să beneficieze de drepturile garantate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Subiecte similare