Precedentul Aland vs legalizarea internaţională a mijloacelor de transport cu numere transnistrene

În ultima perioadă de timp, atât mediatorii în conflictul transnistrean, experți internaționali, cât și mass-media dezvoltă intens premisa admiterii în circulație internațională a mijloacelor de transport cu numere de înmatriculare transnistrene, denumită „recunoașterea numerelor de înmatriculare transnistrene”.

Sub presiunea internațională, Guvernul de la Chișinău, în persoana prim-ministrului Pavel Filip, s-a grăbit să recunoască drept o prioritate în calea reintegrării țării această pseudo-procedură de recunoaștere a unor mijloace de identificare a autoturismelor ce au fost admise ilegal în circulația națională.

Recent, Ambasadorul Uniunii Europene a postat pe pagina sa de Facebook exemplul Insulelor Aland privind circulația cu numere de înmatriculare ale autonomiei respective, exprimându-și astfel, opinia sa în ceea ce ține de lipsa vreunei cauze ilegale asupra recunoașterii numerelor de înmatriculare transnistrene, după principiul dat. Opinia Ambasadorului a fost critică dur de experți în problema transnistreană.

În acest articol, nu vom critica poziția Dlui Pirkka Tapiola, or decizia cu privire la admiterea sau neadmiterea în trafic a mijloacelor de transport din regiune, aparține exclusiv autorităților abilitate de la Chișinău.

Insulele Aland reprezintă o regiune cu autonomie largă în cadrul Finlandei, având o populație de peste 27 mii persoane, majoritatea vorbitori de suedeză. Regiunea are legislativ, executiv și simboluri proprii, fiind completamente demilitarizată. Insulele Aland au politică fiscală proprie, emit timbre proprii, inclusiv au numere de înmatriculare proprii la autoturisme. În speță, nu cunoaștem dacă aceste autoturisme au acces liber pe magistralele europene. Privilegiile pentru minoritățile din Aland, dar și drepturile politice ale băștinașilor contravin în mare parte legislației europene, situație recunoscută încă de la începuturile blocului comunitar.

Este sau nu aplicabil în speță cazul Aland? Pe arhipelag, procesul de înmatriculare a mijloacelor de transport este unul de simbol, totalmente diferit de situația din regiunea transnistreană. Tiraspolul insistă la un proces de recunoaștere internațională prin intermediul mecanismului de admitere în circulație a autovehiculelor cu numere de înmatriculare.

Cel mai probabil, Aland ar fi obținut dreptul de circulație cu numerele sale, doar pentru faptul că nu a insistat la o recunoaștere internațională aspirată de administrația tiraspoleană. În altă ordine de idei, regiunea Aland este una nemilitară în comparație cu regiunea din estul Republicii Moldova, militarizată în proporție de cca 70% din populație.

Evident, în Aland sunt recunoscute și aplicate efectiv mecanismele juridice de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale, în special protecția proprietății. O situație deloc inversă în zona transnistreană, unde majoritatea rapoartelor internaționale arată că libertățile fundamentale sunt afectate.

În Republica Moldova problema admiterii sau neadmiterii în circulație a autoturismelor transnistrene, limitarea accesului lor, acordarea sau neacordarea vreunui statut juridic și/sau recunoașterea permiselor și numerelor transnistrene este una învechită.

Autoritățile au încercat să identifice soluții, însă deocamdată fără rezultate scontate. Problema respectivă a revenit pe agenda negocierilor în formatul 5+2 în ultima vreme cu o tonalitate ultimativă. Deși, se invocă pretenția Tiraspolului, un document clar cu privire la necesitatea admiterii acestor autoturisme cu numere ilegale nici din partea Tiraspolului, nici a Chișinăului, inclusiv a observatorilor internaționali nu sunt publice. Caracterul insistenței respective trezește dubii cu privire la fundamentul negocierilor, observații ce le-au făcut experți notorii.

Încă în 2008 în Studiul „Realizarea dreptului la libera circulație în regiunea de est a Republicii Moldova”, Promo-LEX a atenționat problema circulației automobilelor cu numere de înmatriculare transnistrene pe malul drept și invers problema circulației automobilelor cu numere de înmatriculare moldovenești în regiunea transnistreană. Tot atunci, experții Promo-LEX au formulat anumite recomandări specifice situației din 2008 pe subiectele respective. Cu regret, atenția comunității internaționale a fost una rezervată. Promo-LEX a sesizat continuu autoritățile constituționale și internaționale despre cazurile de sechestrare a mijloacelor de transport, ridicarea bunurilor la posturile de control, ridicarea și distrugerea plăcuțelor de înmatriculare moldovenești, inclusiv a permiselor de conducere, obligarea achitării unor taxe pentru admiterea în circulație, etc.

Spre exemplu, la 14 iunie 1994 în Tighina, miliția transnistreană a ridicat peste 4000 de plăcuțe de înmatriculare moldovenești de la posesorii automobilelor, inclusiv permise de conducere, distrugându-le. Deși, au fost inițiate anchete penale pe aceste fapte, dosarele respective au fost suspendate, pentru „a nu dăuna situației tensionate din zona transnistreană”!. Situația respectivă continuă și în prezent, iar reacțiile mediatorilor și sau comunității internaționale la aceste violări nu sunt vizibile.

Potrivit datelor Registrului de stat al transporturilor, în profil administrativ-teritorial la ziua de 01 august 2016 în teritoriul din partea stângă a Nistrului și mun. Bender erau înmatriculate 5179 mijloace de transport. Numărul autovehiculelor respective este mult mai mare, având în vedere că majoritatea locuitorilor din zona limitrofă își înmatriculează transportul în regiune, pentru a nu avea impedimente în circulație sau pentru costul redus al acestora.

Fiind membră a Convenției asupra circulației rutiere de la Viena, Republica Moldova nu poate permite circulația unor autoturisme cu numere nerecunoscute în spațiul de influență a Convenției. Articolul 35 al tratatului respectiv afirmă că „…pentru a beneficia de dispozițiile Convenției, orice automobil aflat în circulație internațională și orice remorcă, cu excepția unei remorci ușoare, trebuie să fi e înmatriculat de una din Părțile Contractante sau de una din subdiviziunile acesteia, iar conducătorul automobilului trebuie să dețină un certificat valabil, eliberat în scopul atestării acestei înmatriculări, fie de către o autoritate competentă a acestei Părți Contractante sau de una din subdiviziunile sale, fie în numele Părții Contractante sau a subdiviziunii sale, de asociația pe care a însărcinat-o în acest scop. La fel, articolul 37 al convenției presupune că „…orice automobil în circulație internațională trebuie să poarte în spate, în plus față de numărul său de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este el înmatriculat. Așadar, poate fi admis în trafic doar acel autoturism care are semnele distinctive ale Republicii Moldova, reglementate de legislația sa în vigoare.

Este cert că Republica Moldova nu se poate limita doar la prevederile Convenției respective. Ne referim la faptul că până în prezent, autoritățile nu au identificat oportunități cel puțin pentru înmatricularea benevolă a mijloacelor de transport transnistrene, la dorința posesorilor acestora. O procedură privind înmatricularea de stat a autoturismelor cu numere transnistrene nu există. Autoritatea de înmatriculare și cea vamală pasează reciproc responsabilitățile, nefiind admisă vreo soluție. Partea pozitivă a acestei înmatriculări ar fi suplinirea bugetului public, dar și o premisă de a scăpa de un pretins „moft”.

Alexandru Zubco,

Promo-LEX

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.