Connect with us

Opinii

Planul de federalizare socialist este tot atât de rău cât Planul Kozak

Publicat

pe

Acest articol a fost scris de către Dr. Ionaș Aurelian Rus, Profesor de Științe Politice la University of Cincinnati Blue Ash College (SUA). Opinia poate să nu coincidă cu poziția editorială a redacției Moldova.org.

***

Planul de federalizare al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, sprijinit de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, se poate găsi pe website-ul partidului. Din păcate, conținutul acestui plan nu este cunoscut de suficient de mulți oameni. Aproape toată informația de mai jos se poate găsi în planul socialist și în alte surse publice, iar restul informației provine din interceptările occidentale, în special americane, ale comunicărilor interne rusești. Nu este vina autorului acestui articol dacă ceea ce a spus Dodon a fost ințeles greșit de autoritățile rusești.

După cum este tipic în statele federale, legislatura unei potențiale Moldove federale, discutata în articolul 5 al planului socialist, este bicamerală, compusă din Senat și Camera Reprezentanților. Motivul de ce s-au ales numele celor doua camere ale Congresului american este posibil ca să se mărească șansele ca autoritățile americane să fie neutre față de acest plan. Ordinea în care cele doua camere sunt discutate în planul socialist este totuși diferită de cea din constituția americană. Senatul este discutat înaintea Camerei Reprezentanților, deoarece Senatul este considerat mai puternic în “Republica federala moldoveneasca”.

Senatul ar urma să fie compus din 27 de membri, față de 26 de membri în planul Kozak din 2003. Conform planului socialist, “Numărul senatorilor din partea fiecărui subiect al Federaţiei se stabilește reieșind din necesitatea asigurării unei reprezentări cuvenite a acestora în ramura legislativă a puterii în Federaţie, indiferent de mărimea teritoriului subiectului Federaţiei.” Deși nu este scris în plan, si se știe doar din interceptarea comunicărilor interne rusești, Transnistria va avea 10 senatori, iar Găgăuzia 4. În alte cuvinte, cele două regiuni vor avea o majoritate în Senat (14 din 27 de membri). În planul Kozak, cei 9 senatori din Transnistria și cei 4 din Găgăuzia reprezentau exact jumătate din cei 26 de senatori. Deci din acest punct de vedere, planul lui Dodon este mai rău pentru populația majoritară a Republicii Moldova decât Planul Kozak. Senatorii urmează să fie aleși de către legislaturile Moldovei (mici), Transnistriei și Găgăuziei, nu de către populație. Așa fusese și în Statele Unite până în 1913, sau, mai bine zis, până când senatorii au început să fie aleși direct de alegători, o treime în 1914, o treime în 1916 și o treime în 1918. Înainte de această schimbare, când legislaturile statelor îi alegeau pe senatori, sistemul era corupt.
În recensământul separatist transnistrean din 2015, Transnistria avea 475 de mii de locuitori, dintre care 28,5% se auto-identificau ca moldoveni, 29,1% ca rusi și 22,9% ca moldoveni. Probabil nu vor apărea statistici lingvistice, dar majoritatea populației Transnistriei este rusofonă. În Găgăuzia, cu 104,449 de locuitori, 95,3% din populație era minoritară, inclusiv 83,8% găgăuzi conform recensământului moldovenesc din 2014. În restul Republicii Moldova, erau 2,409,034 locuitori la ultimul recensământ. În concluzie, cei 19,38% la suta din locuitorii din Transnistria si Gagauzia vor fi reprezentați de majoritatea Senatului conform planului socialist.

Atât compoziția cabinetulului de miniștri cât și cea a Curtii Supreme și a Curtii Constitutionale, care vor avea imediat o noua compoziție, vor fi propuse de președinte și vor trebui sa fie aprobate de Senat și doar de Senat. Mai mult, aflăm la punctul 8.4 că “Curtea Constituțională Federală urmează să fie creată pe bază de paritate, conform principiului egalității în drepturi a subiecților în apărarea drepturilor lor.” Conform Planului Kozak, din 11 membri ai Curții Constituționale, doar patru urmau sa fie numiți de Sovietul Suprem al Transnistriei și unul de legislatura găgăuză. Deci în planul socialist, regiunile cu tendințe separatiste ar fi favorizate mai mult decât în Planul Kozak. O astfel de Curte Constituțională probabil nu va opri pornirile dictatoriale ale lui Dodon, ci le va aproba.
Nicăieri în plan nu este scris că “limba moldovenească” va folosi alfabetul latin, iar Dodon în fond a promis revenirea la alfabetul chirilic. De fapt, “limba moldovenească” va folosi atât alfabetul latin cât și cel chirilic. Deși nu este scris în plan, limba rusă va deveni a doua limbă oficială, un lucru care nu era prevăzut în Planul Kozak, dar a fost menționat public de Dodon. Nu se scrie nimic despre retragerea trupelor ruse din Transnistria. Se vor menține pentru ceva timp forțele armate transnistrene, care vor include multi soldați, mulți din cadrul armatei ruse.

Deși nu este scris în versiunea publică a planului, Constituția Republicii Moldova va fi anulată și înlocuită cu planul de federalizare al lui Dodon după semnarea unui acord între liderii Republicii Moldova și ai Transnistriei, cu aprobarea Rusiei și neutralitatea SUA, fără UE sau Ucraina dacă acestea se vor opune, și sub garanția Federației Ruse. Desigur, acest lucru va fi posibil doar dacă socialiștii vor obține o majoritate în parlament în 2018, dar această majoritate nu va trebui să fie de trei cincimi sau două treimi, deoarece nu este vorba de amendarea Constituției, ci de înlocuirea ei.

Planul nu indică că populația va avea dreptul să voteze dacă va aproba planul sau nu. Planul Kozak menționa referendumul. Este posibil că va avea loc un referendum pe întreg teritoriul Republicii Moldova, dar acest lucru nu este menționat în plan. În plus, acest recensământ va putea fi falsificat. Comisia Electorală Centrală nu este menționată în planul de federalizare.

Dodon se bazează pe neutralitatea diplomaților occidentali față de astfel de planuri. Este greu de spus dacă are dreptate sau nu. Oricum, planurile federalizatoare ale lui Dodon trebuie combătute masiv, intens și total. Victoria forțelor pro-occidentale sau care se declara pro-occidentale în alegerile parlamentare, adică fără Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și Partidul Nostru, ar garanta evitarea federalizării.

În concluzie, planurile socialiste de federalizare sunt un pericol clar și imediat. Planurile lui Dodon sunt cel puțin tot atât de rele cât Planul Kozak.

Currently studying International Relations at the University of Pécs, Hungary. Study focus: Transnistrian conflict settlement, Moldovan statehood, Moldovan democracy.

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Replica lui Dorin Dusciac la scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Textul de mai jos este o replică pe care o adresez lui Aleksandr Baikalov, în urma publicării unui material semnat de acesta, pe site-ul www.moldova.org . Unele fragmente au apărut în mai multe comentarii pe care le-am scris la diverse postări apărute pe rețelele de socializare. Sunt inserate și unele idei pe care le-am formulat recent într-un schimb de e-mailuri generat de scrierea lui A. Baikalov. Materialul care a generat controversa poate fi accesat la această adresă.

În prima parte a articolului său, sus-numitul autor efectuează o trecere în revistă, destul de hazardată și documentată în mod dubios (unul din link-uri conduce către o petiție de pe facebook, în favoarea redeschiderii Aeroportului Internațional Bălți… sic!) a mai multor aspecte din istoria orașului Bălți. Într-o înșiruire de 6 puncte formulate în mod arbitrar și fără nicio legătură logică între ele, autorul ne vorbește despre prezența autorităților române în Bălți în perioada interbelică, rolul jucat de comunitatea evreiască în dezvoltarea acestui oraș, despre Holocaust, crimele săvârșite de autoritățile sovietice, două călătorii (care ar fi tranzitat orașul Bălți) ale lui Antonescu, niște momente din istoria arhitecturală a urbei, cultura minorității evreiești din România de astăzi, despre unele legi promovate de cartre anumiți oameni politici din România, etc.. Toate acestea, învăluite de o misterioasă „lumină” care străbate în întunericul acestor enumerări, și pe care (deh, așa-i viața…!) – unii o au (generează…?!), alții nu. Vădit ambalat de amploarea constatărilor sale, autorul se revoltă curajos împotriva „încercării de relativizare a Holocaustului la Bălți”, doar că „uită” să ne spună și nouă cine anume, unde și când – a încercat să relativizeze acea pagină neagră a istoriei noastre (?!). Ca un fel de preambul pentru ceea ce va urma, apare și cireașa de pe tort a acestei prime părți – întrebarea, pe care Baikalov o adresează fostului Președinte al României, Traian Băsescu: „Condamnați și Dvs minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?” Ce întrebare! Adresată cu tupeu celui care a instituționalizat în România studierea minuțioasă și condamnarea crimelor săvârșite în trecut de către regimurile totalitare, celui care a deschis și desecretizat arhivele, și astfel a permis manifestarea adevărului, inclusiv despre momentele cele mai dramatice ale istoriei spațiului românesc! Întrebarea respectivă este mai mult decât o simplă provocare: scopul ei este să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează, adică pentru găsirea, condamnarea și executarea „vinovaților”!

Rechizitoriul nu întârzie să apăra. Chiar în partea a doua, fără nici un fel de introducere prealabilă, fără nici un fel de construcție logică a vreunui context și fără vreo invocare a unor argumente, apare în scenă „marele vinovat”: Partidul Unității Naționale, și „naționaliștii” din conducerea acestei formațiuni politice. În mod voit, Baikalov creează o legătură (absolut inexistentă în realitate) între ororile săvârșite de regimurile totalitare din anii 1930 și 1940, și conducerea de astăzi a Partidului Unității Naționale. Se efectuează, cu bună știință, un transfer de responsabilitate, finalitatea fiind crearea unui amalgam pe care nu ezit să-l calific drept monstruos. Trasarea oricărui tip de paralelă sau asimilare între regimele totalitare din perioada respectivă (legionar, apoi regimul Antonescu, apoi sovietic de ocupație), ororile săvârșite de aceste regimuri (inclusiv lagărele de exterminare a evreilor) – și Partidul Unității Naționale de astăzi – este o escrocherie intelectuală, un impardonabil fault moral. În context, îmi permit să amintesc că anume scurtăturile morale și aproximările ideatice au stat la originea regimurilor totalitare pe care le menționează Baikalov. Pentru a ilustra modul în care se construiesc aceste scurtături, mă văd nevoit să citez direct de la sursă:

“În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi…”

Cum poți să răspunzi la asemenea inepții…? Încerc, deși nu este deloc simplu… În ultimele luni am participat personal la mai multe ședințe, reuniuni, mitinguri, întruniri organizate de Partidul Unității Naționale, inclusiv la mai multe reuniuni publice cu participarea domnului Traian Băsescu, Președinte de onoare al PUN. Niciodată, și în nici un fel de context, la manifestările noastre nu au fost vociferate chemări xenofobe, anti-rusofone, lozinci de tipul celei evocate de autorul articolului, sau orice alt fel de adresări sau invective bazate pe discriminarea pe criterii de etnie, rasă, religie, etc. Nici cei care au luat cuvântul, nici persoanele prezente în audiență la aceste întruniri – nu au manifestat vreo atitudine de genul celei pe care o insinuează A. Baikalov. Mai mult decât atât: la reuniunile noastre publice participă mereu și mulți reprezentanți ai minorităților etnice din Republica Moldova – oameni sinceri și deschiși, cu destulă pregătire intelectuală, conștienți de avantajele Unirii, și gata oricând să voteze pentru reunificarea celor două state românești. Toate acuzele de „sălbăticie”, „isterie”, „distrugere” și altele de acest gen formulate la adresă noastră – sunt niște crase exagerări, niște minciuni și niște invenții răuvoitoare. De altfel, nimic nou sub soare: să ne aducem aminte de faptul, că lozinca invocată de autor în scrierea sa – a fost nimic altceva decât o creație a KGB-ului sovietic, care a strecurat-o la începutul anilor 1990 la mitingurile mișcărilor de eliberare națională din fostele republici unionale, cu scopul de a discredita liderii acestor mișcări, și de a-i învinui ulterior de „naționalism”. Iată că la peste un sfert de secol, nimic nu e de prisos, atunci când scopurile sunt aceleași. Nu-i așa, Aleksandr?

Lucrurile, însă, nu se opresc aici. În următorul punct, tot noi, cei din PUN, suntem învinuiți că „din cauza noastră deja de 26 de ani lucrurile nu se schimbă”, că suntem niște „cadre reciclate”, etc. Iată extrasul la care mă refer:

“Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?”

Toate aceste reproșuri – la adresa unui partid politic care există în această formă de mai puțin de jumătate de an (!!!), și în Biroul Permanent al căruia doar 4 persoane din 18 (!!!) au deținut funcții de demnitate publică (dna Ana Guțu, dl Anatol Șalaru, dl Alexandru Cimbriciuc și umila mea persoană). Până una-alta, aș fi curios să aflu și eu, cine anume dintre membrii PUN a fost „chiar președinte al Republicii Moldova” (sic!).

Ultima parte a articolului (intitulată, cu multă modestie „ROMÂNIA ȘI EU”… ?!), este o veritabilă apoteoză. După ce povestește mai multe aspecte din biografia sa și a familiei sale, și după ce nu uită să ne mai dea o dată din deget („naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă”…!), autorul își rămâne fidel propriului său stil și nu ezită să-i înghesuiască în aceeași frază și pe fostul președinte al Germaniei Horst Köhler, și pe autorul Regulamentului Organic Kisseleff, și pe aviatoarea româncă de origine rusă, Nadia Russo.

De prolog nu vă mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri motivele, pentru care Lech Walesa și Urho Kekkonen își dispută, în minunata lume nouă a lui Baikalov, întâietatea morală în procesul de înfăptuire a Unirii.

Cred că este momentul, să fac o precizare importantă. Mă pronunț cu toată fermitatea împotriva oricărui tip de cenzură. Libertatea de conștiință și de exprimare este garantată într-o democrație. Sunt un adept convins al libertății cvantului, și nu am întreprins niciodată (nici în viața privată, și nici în exercitarea responsabilităților publice care mi-au revenit) nici un fel de măsuri care ar limita cuiva acest drept fundamental.

Există, însă, o mare diferență între dreptul la liberă exprimare – și calomnie, recurgerea la generalizări și scurtături, atac la persoană, formularea prin insinuări a unor amalgamuri periculoase, exagerarea și propagarea unor minciuni crase. Anume aceste instrumente, folosite în mod extensiv de către Aleksandr Baikalov în scrierea sa (și care sunt îndreptate împotrivă multor persoane, inclusiv a mea) – mi-au trezit indignarea, și au constituit motivul pentru care scriu aceste rânduri. O astfel de scriere ca a sa – nu mai este „un simplu punct de vedere”, ci devine un instrument de luptă politică, bazat pe manipulare. Consider, că materialul scris de Baikalov – nu se încadrează în limitele deontologice, și îmi exprim regretul că a apărut pe site-ul www.moldova.org . Așa cum spuneam și într-unul din comentariile exprimate pe facebook – alegerea anume a acestui portal internet nu este deloc întâmplătoare, cunoscută fiind sensibilitatea autorităților americane (portalul www.moldova.org a fost înființat cu mai mulți ani în urmă grație organizației Moldova Foundation din Washington, DC) pentru orice chestiune legată de crime împotriva umanității (tragedia prin care a trecut comunitatea evreiască din Sud-Estul Europei în anii 1930 și 1940 fiind un exemplu de astfel de crime abominabile). Nu cred că exagerez zicând, că astfel de scrieri au menirea să discrediteze acele forțe din Basarabia, care luptă pentru democrație și pentru orientarea pro-vestică a spațiului dintre Prut și Nistru. Este o tactică mai rafinată, de a te pretinde „unionist” și a băga zarvă între adepții acestui curent. Singurii care se bucură atunci când în spațiul public apar astfel de materiale – sunt românofobii, cei cu reminiscențe ale gândirii sovietice, care azi doresc întoarcerea noastră în noaptea totalitară.

Voi încheia această replică printr-o remarcă de ordin personal. La Paris sunt mai multe grupuri de români (originari de pe ambele maluri ale Prutului), care promovează în mod activ Unirea. Unele dintre aceste grupuri sunt politizate, altele se definesc apolitice, etc. Acestea organizează în fiecare an zeci de manifestări unioniste, practic nu trece o lună sau o săptămâna fără că o astfel de manifestare să aibă loc în capitală Franței. În calitatea mea de participant (mai des) și organizator (uneori) al unor astfel de manifestări – nu prea am avut ocazia să-l văd pe Aleksandr activ și implicat. Nu este un reproș, este o constatare. Unionismul de canapea o fi el mai dulce și mai ușor de realizat, dar un lucru rămâne valabil: acesta nu va conduce la nicio revoluție. Nici măcar la una de catifea.

Dorin Dușciac

Doctor în fizică, inginer, Vicepreședinte PUN

Paris, Franța

Nota redacției: Nu considerăm relevantă legătura trasată de autor între conținutul articolului semnat de Alexandr Baikalov și faptul că portalul a fost lansat în 1997 la Washington. Moldova.org este un portal independent, iar articolul a parvenit în urma apelurilor repetate lansate de redacția noastră către membrii diasporei în care îi încurajăm să ne ofere texte spre publicare. 

Pe această cale reiterăm deschiderea redacției noastre de a publica puncte de vedere din diasporă și nu numai vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Citește mai departe

Opinii

Creșterea remitențelor completează pușculița BNM

Publicat

pe

De către

Ultimele date ale Băncii Naționale a Moldovei arată că moldovenii care muncesc în străinătate au trimis acasă echivalentul a 116 milioane USD în luna octombrie cu 19% mai mult față de aceiași lună a anului precedent, iar de la începutul anului 2017 suma totală a transferurilor a însumat echivalentul a 988 milioane USD.

Acest lucru ar putea favoriza majorarea rezervelor valutare ale BNM, care în prezent se ridică la 2,7 miliarde USD. Este opinia exprimată de către jurnalistul Victor Ursu în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic„.

Deși remiterile cresc, observăm  că volumul tranzacţiilor cu valută în casele de schimb valutar din Moldova s-a redus, în luna octombrie curent, faţă de luna precedentă, cu 9,4 la sută – pana la 341,6 mil USD. Potrivit Băncii Naţionale, volumul achiziţiilor valutei străine în cadrul CSV contra MDL s-a redus cu 12,3 la sută – pana la 245,9 mil USD în echivalent, iar volumul vânzărilor s-a redus cu 1%, la 95,7 mil USD.

În octombrie în raport cu luna precedentă, s-a redus atât oferta netă de valută de la persoanele fizice, cât și cererea netă de valută din partea agenților economici, cu 34.9 mil. USD (17.9 la sută) și cu 34.4 mil. USD (24.2 la sută), respectiv. O cerere și o ofertă redusă a dus la aprecierea dolarului cu 1,5% până la 17,43 lei.

Or, majorarea ofertei de la valută străină se va accentua în luna decembrie ca urmare a sărbătorilor de iarnă când o parte din moldovenii care muncesc în străinătate vor reveni acasă și vor face cumpărături schimbând valută. Pe de altă parte cererea de valută se va majora și din partea furnizorilor de resurse energetice în condițiile în care aceștia vor cumpăra valută pentru a plăti importurile de gaze și curent electric.

Deși în piață se atestă o reducere a ofertei cât și a cererii de valută străină BNM în luna octombrie a cumpărat din piață 80 milioane USD, iar rezervele au atins cota de 2,69 miliarde USD, în luna noiembrie banca centrală a mai cumpărata din piață 20 milioane USD, iar rezervele valutare au atins nivelul de 2,7 miliarde USD majorându-se cu 29 milioane USD. Cumpărările din piața a valutei străine au loc ca urmare a prevenirii aprecierii excesive a leului moldovenesc față de dolar si euro.

Dacă BNM va continua intervențiile pe piața valutară prin cumpărările de valută rezervele valutare ar putea depăși maximul istoric 2,8 miliarde din anul 2014. În prezent, rezervele valutare sunt suficiente pentru a absorbi eventuale șocuri valutare. Suma totală a acestora acoperă peste șase luni de importuri.

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Ultimele Știri

Social1 oră în urmă

Un nou deces la Penitenciarul nr.16-Pruncul

La penitenciarul de tip spital din Pruncul a fost constatată moartea biologica a unui pacient, fără semne de violență. Bărbatul,...

Social3 ore în urmă

Cele mai importante momente și fotografii din viața regelui Mihai I

Justiție3 ore în urmă

La Otaci, doi şoferi luau câte 10 lei de la pasageri pentru a urgenta controlul vamal. Cum funcţiona schema ilegală

Un inspector superior al Biroului vamal Briceni, unul din cadrul Unităţii de control al Frontierei al SPF Otaci, precum şi...

Social3 ore în urmă

Centrul pentru Protectia Datelor cu Caracter Personal a somat universităţile să renunţe la camerele video din sălile de studii

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a somat în scris instituțiile de învățământ să renunțe la instalarea mijloacelor...

Diverse3 ore în urmă

Candu anunță că au fost îndeplinite toate condițiile pentru asistența macrofinanciară din partea UE

Autoritățile moldovenești au îndeplinit aproape toate condițiile pentru a beneficia de asistența macrofinanciară din partea UE, în valoare de 100...

Externe5 ore în urmă

Studentul român care în 2015 și-a înjunghiat doi colegi, printre care un moldovean, condamnat pe viaţă

Studentul care în 2015 şi-a înjunghiat doi colegi într-o cameră de cămin a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” a fost condamnat...

Externe5 ore în urmă

Cutremur cu magnitudinea 3,5 în judeţul Vrancea

Un cutremur cu magnitudinea de 3,5 grade pe scara Richter s-a produs vineri dimineaţa în zona seismică Vrancea, judeţul Vrancea,...

Advertisement

Opinii