Acest articol a fost scris de către Dr. Ionaș Aurelian Rus, Profesor de Științe Politice la University of Cincinnati Blue Ash College (SUA). Opinia poate să nu coincidă cu poziția editorială a redacției Moldova.org.

***

Planul de federalizare al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, sprijinit de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, se poate găsi pe website-ul partidului. Din păcate, conținutul acestui plan nu este cunoscut de suficient de mulți oameni. Aproape toată informația de mai jos se poate găsi în planul socialist și în alte surse publice, iar restul informației provine din interceptările occidentale, în special americane, ale comunicărilor interne rusești. Nu este vina autorului acestui articol dacă ceea ce a spus Dodon a fost ințeles greșit de autoritățile rusești.

După cum este tipic în statele federale, legislatura unei potențiale Moldove federale, discutata în articolul 5 al planului socialist, este bicamerală, compusă din Senat și Camera Reprezentanților. Motivul de ce s-au ales numele celor doua camere ale Congresului american este posibil ca să se mărească șansele ca autoritățile americane să fie neutre față de acest plan. Ordinea în care cele doua camere sunt discutate în planul socialist este totuși diferită de cea din constituția americană. Senatul este discutat înaintea Camerei Reprezentanților, deoarece Senatul este considerat mai puternic în “Republica federala moldoveneasca”.

Senatul ar urma să fie compus din 27 de membri, față de 26 de membri în planul Kozak din 2003. Conform planului socialist, “Numărul senatorilor din partea fiecărui subiect al Federaţiei se stabilește reieșind din necesitatea asigurării unei reprezentări cuvenite a acestora în ramura legislativă a puterii în Federaţie, indiferent de mărimea teritoriului subiectului Federaţiei.” Deși nu este scris în plan, si se știe doar din interceptarea comunicărilor interne rusești, Transnistria va avea 10 senatori, iar Găgăuzia 4. În alte cuvinte, cele două regiuni vor avea o majoritate în Senat (14 din 27 de membri). În planul Kozak, cei 9 senatori din Transnistria și cei 4 din Găgăuzia reprezentau exact jumătate din cei 26 de senatori. Deci din acest punct de vedere, planul lui Dodon este mai rău pentru populația majoritară a Republicii Moldova decât Planul Kozak. Senatorii urmează să fie aleși de către legislaturile Moldovei (mici), Transnistriei și Găgăuziei, nu de către populație. Așa fusese și în Statele Unite până în 1913, sau, mai bine zis, până când senatorii au început să fie aleși direct de alegători, o treime în 1914, o treime în 1916 și o treime în 1918. Înainte de această schimbare, când legislaturile statelor îi alegeau pe senatori, sistemul era corupt.
În recensământul separatist transnistrean din 2015, Transnistria avea 475 de mii de locuitori, dintre care 28,5% se auto-identificau ca moldoveni, 29,1% ca rusi și 22,9% ca moldoveni. Probabil nu vor apărea statistici lingvistice, dar majoritatea populației Transnistriei este rusofonă. În Găgăuzia, cu 104,449 de locuitori, 95,3% din populație era minoritară, inclusiv 83,8% găgăuzi conform recensământului moldovenesc din 2014. În restul Republicii Moldova, erau 2,409,034 locuitori la ultimul recensământ. În concluzie, cei 19,38% la suta din locuitorii din Transnistria si Gagauzia vor fi reprezentați de majoritatea Senatului conform planului socialist.

Atât compoziția cabinetulului de miniștri cât și cea a Curtii Supreme și a Curtii Constitutionale, care vor avea imediat o noua compoziție, vor fi propuse de președinte și vor trebui sa fie aprobate de Senat și doar de Senat. Mai mult, aflăm la punctul 8.4 că “Curtea Constituțională Federală urmează să fie creată pe bază de paritate, conform principiului egalității în drepturi a subiecților în apărarea drepturilor lor.” Conform Planului Kozak, din 11 membri ai Curții Constituționale, doar patru urmau sa fie numiți de Sovietul Suprem al Transnistriei și unul de legislatura găgăuză. Deci în planul socialist, regiunile cu tendințe separatiste ar fi favorizate mai mult decât în Planul Kozak. O astfel de Curte Constituțională probabil nu va opri pornirile dictatoriale ale lui Dodon, ci le va aproba.
Nicăieri în plan nu este scris că “limba moldovenească” va folosi alfabetul latin, iar Dodon în fond a promis revenirea la alfabetul chirilic. De fapt, “limba moldovenească” va folosi atât alfabetul latin cât și cel chirilic. Deși nu este scris în plan, limba rusă va deveni a doua limbă oficială, un lucru care nu era prevăzut în Planul Kozak, dar a fost menționat public de Dodon. Nu se scrie nimic despre retragerea trupelor ruse din Transnistria. Se vor menține pentru ceva timp forțele armate transnistrene, care vor include multi soldați, mulți din cadrul armatei ruse.

Deși nu este scris în versiunea publică a planului, Constituția Republicii Moldova va fi anulată și înlocuită cu planul de federalizare al lui Dodon după semnarea unui acord între liderii Republicii Moldova și ai Transnistriei, cu aprobarea Rusiei și neutralitatea SUA, fără UE sau Ucraina dacă acestea se vor opune, și sub garanția Federației Ruse. Desigur, acest lucru va fi posibil doar dacă socialiștii vor obține o majoritate în parlament în 2018, dar această majoritate nu va trebui să fie de trei cincimi sau două treimi, deoarece nu este vorba de amendarea Constituției, ci de înlocuirea ei.

Planul nu indică că populația va avea dreptul să voteze dacă va aproba planul sau nu. Planul Kozak menționa referendumul. Este posibil că va avea loc un referendum pe întreg teritoriul Republicii Moldova, dar acest lucru nu este menționat în plan. În plus, acest recensământ va putea fi falsificat. Comisia Electorală Centrală nu este menționată în planul de federalizare.

Dodon se bazează pe neutralitatea diplomaților occidentali față de astfel de planuri. Este greu de spus dacă are dreptate sau nu. Oricum, planurile federalizatoare ale lui Dodon trebuie combătute masiv, intens și total. Victoria forțelor pro-occidentale sau care se declara pro-occidentale în alegerile parlamentare, adică fără Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și Partidul Nostru, ar garanta evitarea federalizării.

În concluzie, planurile socialiste de federalizare sunt un pericol clar și imediat. Planurile lui Dodon sunt cel puțin tot atât de rele cât Planul Kozak.