Plan Pentru Solutionarea Crizei Transnistrene

Adrian SEVERIN // Saptamana trecuta, la doar cateva ore diferenta, la Bucuresti si Moscova, Institutul "Ovidiu sincai" si, respectiv, Centrul de Strategii Politice al Universitatii Bertrand Russel au dat publicitatii doua planuri privind o posibila solutie pentru criza transnistreana. La scurta vreme, autoritatile ruse au tinut sa precizeze ca planul Centrului de Strategii Politice nu exprima punctul de vedere oficial. In Romania, planul nu a fost asumat (inca) nici de Guvern nici de opozitie.

Noul plan "rusesc" – combinatie intre planurile Primakov si Iuscenko – preconizeaza o uniune statala formata din Republica Moldova (cisnistreana) si Transnistria – un fel de alta Uniune Serbia-Muntenegru – cu demilitarizarea completa a tarii, prerogative largi acordate subiectilor unionali, institutii democratice supranationale si garantii internationale.

Planul "romanesc" porneste de la ideea – implicita, dar evidenta – ca salvarea caracterului unitar al statului moldav, astfel cum s-a autodeterminat el in 1991, este practic imposibila in conditiile raportului de forte din regiune si din lume, in timp ce o federatie moldo-transnistreana are mai multe perspective sa permanentizeze criza, impingand spre un viitor divort violent, decat sa dea nastere unei entitati statale viabile. In consecinta se propune decuplarea temporara a Transnistriei de Republica Moldova – evident, cu acordul acesteia si cu sustinerea comunitatii internationale – urmand ca teritoriile din stanga Nistrului sa intre intr-un regim de democratizare, decriminalizare si demilitarizare sub protectorat international, iar teritoriile din dreapta Nistrului sa fie incluse intr-un program special vizand integrarea in UE. Ulterior, negocierile privind statutul final al Transnistriei ar trebui reluate intr-un context nou si neindoielnic mai favorabil care ar include o Transnistrie democrata si o Moldova membra a UE. Atunci, numarul de optiuni realiste si acceptabile de catre toti cei interesati, privind viitorul Transnistriei, ar fi mai mare; deci, sansele unui compromis superioare.

Mai putin obisnuiti cu formularea de propuneri proprii decat cu critica ideilor avansate de altii, multi analisti romani s-au grabit sa identifice doar slabiciunile acestei prime schite de solutie romaneasca. Mai bine ar fi sa o dezbatem cu calm, sa o amelioram si, eventual, sa o operationalizam.

Fara a epuiza subiectul, semnalam aici ca trei par a fi rezervele principale. Prima: ca Occidentul nu ar dori rezolvarea problemei transnistrene ori, cel putin, implicarea in proces. A doua: ca interesul national al Romaniei este de a evita tot ceea ce ar conduce la independenta Transnistriei. A treia: ca "retetele" aplicate in Kosovo sau Cipru si la care face trimitere "planul romanesc", sunt in realitate esecuri pe care nimeni nu vrea sa le repete.

A spune ca singura care urmareste solutionarea crizei este Moscova si ca, intrucat formula rusa nu este convenabila Occidentului, iar acesta nu stie cum sa o contracareze, democratiile euro-atlantice prefera sa inghete criza, inseamna a acuza Occidentul de o ipocrizie, miopie si impotenta care par excesive. Dimpotriva, este de presupus ca UE si SUA sunt interesate in depasirea crizei, dar ca nu au gasit, inca, cea mai buna baza de negocieri. Rusiei nu i s-a oferit un compromis acceptabil, iar Moldova este pusa in fata unei non-alternative a carei evitare amana deznodamantul, dar agraveaza impasul. Iata de ce, tocmai o initiativa cu adevarat noua care sa ofere o alta baza de discutii este cu atat mai necesara cu cat pare mai "fantezista". Majoritatea marilor solutii realiste de azi sunt demersurile fanteziste de ieri.

Mai ciudata pare "axioma" potrivit careia Romania ar avea interesul vital ca Transnistria sa ramana parte a Republicii Moldova. Este posibil ca aceasta din urma sa aiba un astfel de interes. De principiu legitim, el ramane de demonstrat. Daca este asa, Romania ar putea spijini Moldova. Este indoielnic, insa, ca romanii – asezati la granita NATO si UE – ar fi interesati ca la est sa aiba o confederatie moldo-transnistreana instabila si probabil aflata sub controlul Rusiei, dupa ce la vest simt deja efectele instabilitatii constitutionale a Uniunii Serbia-Muntenegru. Interesul national al Romaniei este mai degraba integrarea europeana a Moldovei, deplasarea granitei UE spre est, democratizarea si decriminalizarea Transnistriei cu garantii internationale (mai ales rusesti si ucrainene) adecvate.

Cat priveste solutia kosovara, cipriota, monegasca etc., acestea sunt simple referinte orientative iar nu pledoarii pentru transferul unor formule nu totdeauna reusite intr-un context foarte diferit.

Unii sustin ca si guvernul roman ar avea o "strategie transnistreana" pe care ar promova-o, insa, cu discretie. Aceasta nu exclude dezbaterea publica a unor planuri "romanesti" alternative si totodata impune informarea opozitiei. Altminteri demersul guvernamental s-ar putea intemeia pe o gresita intelegere a interesului national si ar risca sa ramana, in perspectiva, tocmai fara suport politic si popular romanesc. // Ziua

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.