Analistul politic Vladimir Socor afirma, intr-un editorial publicat in "The Wall Street Journal", ca accesul petrolului caspic in Europa va scoate statele europene din dependenta fata de carburantii din Rusia.
In opinia comentatorului, succesul revolutiei oranj in Ucraina a resuscitat interesul pentru conducta de petrol Odesa-Brodi, care deschide calea petrolului caspic din Kazahstan spre Europa. Pentru asigurarea succesului acestui proiect, insa, este necesara prelungirea conductei pana la orasul-port polonez Gdansk, amplasat pe malul Marii Baltice. Presedintele ucrainean, Victor Iuscenco, a declarat recent ca extinderea conductei reprezinta un obiectiv prioritar pentru Europa in contextul planului de diversificare a surselor de livrare si transportare a carburantilor. Printr-o ironie a sortii, importanta acestui obiectiv, in calitate de alternativa pentru satisfacerea cererii de resurse energetice pentru Europa, a devenit una din cauzele pentru care, pana acum, el nu a fost construit. Initial, conducta a fost proiectata de Ucraina si Polonia, cu sprijinul politic al SUA, tronsonul Odesa-Brodi fiind finisat in anul 2002, iar in anul urmator guvernele celor doua state si Comisia Europeana au decis prelungirea conductei pana la Gdansk. Spre regret, aceste planuri nu au avut sorti de izbanda, datorita barierelor politice si de alt ordin, impuse de Federatia Rusa si companiile petroliere de stat afiliate autoritatilor de la Moscova. In acest sens, Rusia a utilizat toate avantajele monopolului la tranzitarea petrolului pentru a nu permite transportul petrolului din Kazahstan prin conducta Odesa-Brodi. Rusia nu este interesata in facilitarea accesului unui concurent pe piata europeana. Dimpotriva, autoritatile de la Moscova tind sa maximizeze parghiile de influenta, legate de cota proprie pe piata, si sa impiedice realizarea strategiei Uniunii Europene privind diversificarea aprovizionarii cu petrol pentru ca, in final, sa-si satisfaca propriile interese politice, urmarind cresterea dependentei Europei de resursele energetice rusesti. Drept consecinta, lipsita de accesul la petrolul caspic, conducta Odesa-Brodi a stationat, timp doi ani, iar orientarea promoscovita a regimului Kucima a facilitat crearea conditiilor pentru utilizarea conductei la transportarea petrolului in directie opusa. Astfel, petrolul rusesc este pompat spre portul Odesa, iar de aici este transportat cu tancurile petroliere in bazinul Marii Mediterane. Principalul utilizator al conductei in directie opusa este compania ruso-britanica "TNC-BP" (TNC – compania petroliera din Tiumen – n. r.). Acordurile semnate in 2004 prevedeau transportarea, pe parcursul a trei ani, a 9 milioane tone de petrol anual. In realitate, insa, volumul de petrol transportat a fost cu mult sub aceste cifre. In consecinta, exploatarea conductei aduce pierderi semnificative guvernului de la Kiev, care nu are posibilitatea sai recupereze investitiile si nici sa acopere integral cheltuielile de exploatare. Oficialii ucraineni califica idea transportarii petrolului in directie opusa drept motivata politic, avand drept obiectiv zadarnicirea utilizari conductei pentru transportarea petrolului in UE. Petrolistii rusi nu manifesta interes fata de conducta, utilizand-o, in special, doar pentru a bloca accesul petrolului caspic in tarile europene. In cadrul recentului for al oamenilor de afaceri, desfasurat la Kiev, specialistii din Ucraina, Polonia si cei ai Comisiei Europene au reluat tratativele privind prelungirea conductei. In acest sens, UE a deschis o linie de credit pentru finantarea elaborarii proiectului. Constructia noului segment va dura, potrivit estimarilor preliminare, 3 ani si va costa 450-500 milioane euro.
Guvernul ucrainean incearca sa obtina consimtamantul furnizorilor pentru livrarea continua a 10 milioane tone de petrol anual. Ofertele oamenilor de afaceri ucraineni si polonezi au la baza majorarea, de la 50 milioane tone, pana la 100 milioane tone a extragerilor de petrol pana in anul 2010. Majorarea volumului extragerilor este legata si de existenta cailor de transportare, urmand a fi evaluata pana la finele anului curent, dar numai dupa ce Polonia si Ucraina vor initia tratativele privind fondarea unui consortiu, in vederea extinderii conductei, cu sprijinul UE, pana la Gdansk. Victor Iuscenko si premierul Iulia Timosenko propun utilizarea surselor de petrol din Tenghiz, exploatate de corporatia "Chevron Texaco". In prezent, zacamintele din Tenghiz sunt pompate spre Novorosiysk prin conducta consortiului "Caspian Pipeline Consortium", dominat de corporatia "Exxon Mobil". Ucraina intentioneaza sa inceapa negocierile cu exploratorii si transportatorii petrolului kazah, precum si cu guvernul de la Astana si monopolistul rus "Transneft", in vederea transportarii petrolului din Novorosiysk spre Odesa. In calitate de alternativa, se preconizeaza transportarea petrolului cu tancuri pe o ruta transcaspica in Azerbaidjan, dupa care aceasta va fi pompata, prin conducta, spre portul georgian Supsa, iar de aici, din nou cu tancurile, spre Odesa si, in consecinta, spre Polonia. Proiectul a fost discutat la Kiev de catre Iuscenko si ministrii de Externe german si polonez (Joschka Fischer si Adam Rotfeld). Discutia a fost urmata de cateva intrevederi, iar, la finele lunii martie, presedintele polonez, Aleksander Kwasniewski, si cel ucrainean au discutat modalitatea de finantare a proiectului. Totodata, Kwasniewski si presedintele azer, Iliham Aliev, au studiat variantele tranzitarii petrolului spre Odesa, iar, recent, presedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, si cel al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, au negociat posibilitatile transportarii petrolului, prin Azerbaidjan si Supsa, spre Odesa. In aceste conditii, este foarte important sprijinul politic al SUA. In anul 2003, vicepresedintele american, Dick Cheney, l-a convins pe fostul premier, Victor Ianukovici, sa amane decizia privind utilizarea conductei in sens opus. Regimul Kucima-Ianukovici, insa, a ignorat aceasta propunere si a acceptat transportarea petrolului rusesc.
De aceasta data, nu este exclus ca Moscova va realiza ca presiunea conjugata din partea Washingtonului si companiilor petroliere americane din Kazahstan si din statele prin care va fi transportat petrolul, precum si a statelor consumatoare de petrol, este foarte mare pentru a i se putea opune. In final, succesul proiectului va permite stoparea alunecarii ingrijoratoare a statelor europene catre o dependenta exagerata fata de resursele energetice din Rusia, conchide Vladimir Socor.
