Connect with us

Partidul Liberal

Partidul Liberal, Titanicul politicii moldovenești

Publicat

pe

Scrutinul din 30 octombrie a confirmat încă o dată popularitatea în scădere a Partidului Liberal. 25.490 – atâtea voturi a luat Mihai Ghimpu la alegerile prezidențiale – un partid care are oficial 20.800 de membri.

Citiți mai jos o incursiune în istoria partidului și evoluția performanței în alegeri de-a lungul anilor.

La început a fost…

Partidul Reformei (PR), constituit încă în 1993. PR era o formațiune de centru-dreapta, creștin-democrată, de fapt, prezidată inițial de Anatol Șalaru.

PR a participat la alegerile parlamentare din 1994, 1998 și 2001, însă fără a trece pragul electoral. Mai mult succes a avut la alegerile locale. Totuși, calea spre succes a partidului a început odată cu declinul PPCD, care votează, în 2005, pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte al RM.

Tot atunci, Congresul partidului a decis schimbarea denumirii în Partidul Liberal, menținându-l pe Mihai Ghimpu în funcția de președintele al formațiunii și a început „lupta pentru limba și istoria română, soluționarea problemei transnistrene și pentru independență față de Federația Rusă, etc”.

2007 – Spre popularitate prin Primăria Chișinău

După un rebranding reușit, PL îl înaintează la funcția de primar al Capitalei pe Dorin Chirtoacă, nepotul lui Mihai Ghimpu, care pe atunci făcea parte din echipa de producție a emisiunii românești „Surprize! Surprize!”. Au urmat 3 alegeri locale, rezultatele cărora nu au fost validate din cauza prezenței reduse la vot. Totuși, numărul alegătorilor tânărului liberal a fost mereu în creștere – de la 7,13% în primul tur, la 35,62% în cel de-al treilea.

Următoarele alegeri locale au avut loc abia în 2007, timp în care PL a devenit tot mai popular. Chirtoacă a candidat din nou la funcția de primar, obținând 24,37% din voturi și trecând astfel în turul doi, unde a concurat cu primarul interimar, comunistul Veaceslav Iordan. Partidele rămase în afara cursei electorale, majoritatea anticomuniste, și-au declarat susținerea față de tânărul politician, ceea ce a dus la un succes răsunător pentru Dorin Chirtoacă – acesta a fost ales primar general al municipiului Chișinău cu 61,17% voturi, ceea ce înseamnă 130 de mii de voturi.

2009 – Cum a ajuns PL în Parlament?

Anul 2009 a fost unul de succes pentru PL. Potrivit Barometrului de Opinie Publică (BOP) din martie aceluiași an, Dorin Chirtoacă se bucura de încrederea a 31,5% din respondenți, iar Mihai Ghimpu de încrederea a 12,8%. Totuși, liderii comuniști îi devansau lejer.

La alegerile din 5 aprilie 2009, PL obține 13,13% (15 mandate) cu voturile a 202 de mii cetățeni. Totuși, fiind câștigat de Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM), scrutinul a stârnit proteste de amploare la Chișinău. La 7 aprilie, acestea au degenerat în violențe, soldate cu moartea a cel puțin tânărului Valeriu Boboc, violuri și tineri maltratați.

La alegerile repetate din 29 iulie 2009, PL obține și mai multe voturi (232 de mii), își menține cele 15 mandate și ajunge acolo unde se îndrepta – în Parlament, alături de PLDM, PDM și AMN, cu care au constituit Coaliția de Guvernare „Alianța pentru Integrarea Europeană” (AIE).

În scurt timp, însă, Parlamentul ales în vara lui 2009 a fost dizolvat, pentru că nu a reușit să aleagă un președinte, iar la 28 noiembrie 2010 au avut loc alegeri parlamentare (anticipate). În urma acestui scrutin, PL a obținut 171 de mii de voturi sau 9, 96%. Acest rezultat se explică în mare parte prin creșterea popularității PLDM și liderului acestuia, Vlad Filat, care și-a dublat numărul de voturi față de alegerile din anul precedent.

Pierderea nu a fost extrem de dureroasă pentru PL, or liderului partidului, Mihai Ghimpu, i-a revenit funcția de președinte interimar al RM, în perioada 11 septembrie 2009 – 28 decembrie 2010.

2010 – Ideea Unirii scoasă din prioritățile PL

Primul decret semnat de Ghimpu în calitatea de președinte interimar a suspendat regimul de vize pentru cetățenii români. Chiar și așa, mandatul de președinte interimar a rămas în istorie datorită altor gesturi ale lui Mihai Ghimpu, acesta insistând să acorde numeroase distincții de stat. Prin numărul decorațiilor oferite timp de un an, Ghimpu l-a întrecut și pe Vladimir Voronin.

Totuși, momentul în care Ghimpu a lovit puternic în propriul electorat a fost în cadrul unei conferințe de presă, atunci când a zis că Unirea Moldovei cu România nu se află printre prerogativele partidului său.

Un alt semn de întrebare asupra președintelui interimar a fost numirea nepotului său, Corneliu Ghimpu, în funcția de vicepreședinte al VictoriaBank, controlată de Vlad Plahotniuc, cel care conducea din umbră Partidul Democrat. În același timp, mama lui Dorin Chirtoacă, Valentina, ocupa funcția de economist la aceiași bancă, iar  soţia liderului PL, Dina Ghimpu, era şefă de direcţie la Ministerul Culturii, condus de PD.

2012 – Ce se întâmpla în Parlament?

După alegerile anticipate din noiembrie 2010, PLDM, PDM şi PL au constituit altă alianță – AIE 2. În pofida declarațiilor inițiale, alianța a fost adeseori marcată de conflicte între cele trei partide, schimburi de replici dure și critici reciproce. După alegerea președintelui țării, Nicolae Timofti, neînțelegerile în interiorul AIE 2 au devenit mai vizibile. PLDM şi PDM luptau pentru influență, iar Mihai Ghimpu îl critica tot mai des pe Vlad Filat.

În decembrie 2012, are loc incidentul de la Pădurea Domnească, atunci când un grup de persoane cu funcții înalte au mușamalizat moartea lui Sorin Paciu în timpul unei vânători. S-a adeverit mai târziu că premierul Vlad Filat, dar și alți lideri politici cunoșteau despre detaliile decesului lui Paciu, dar nu au făcut detalile publice.

Sursa foto: zdg.md

Sursa foto: zdg.md

În iarna anului 2013, scurgerea informațiilor în presă a dus la un șir de demiteri de răsunet, printre care cea a premierului Vlad Filat, Speakerului Marian Lupu și a prim-vicepreședintelui Parlamentului de atunci, Vlad Plahotniuc.

Mihai Ghimpu: Este straniu să denunți acordul, dar să rămâi premier. Pentru prietenii noștri, problema Republicii Moldova nu este lupta cu sărăcia şi corupția, ci este lupta statului să fie un păpușar sau un contrabandist. PL nu susține asemenea politică.

Alianța celor trei partide pro-europene se destramă, iar între cele două partide concurente, PLDM și PD, începe un război de lungă durată cu scurgeri de informații în presă, convorbiri interceptate și, în ultimă instanță, acuzarea și condamnarea lui Vlad Filat.

Partidul Liberal, cea mai mică componentă a fostei Alianțe, este atras în acest război, uneori încercând chiar să ia poziții de mediator, alteori condamnând ambele tabere.

Mihai Ghimpu: Singura ţară care are de câştigat din această criză este Rusia. Asta-i Alianţă? Ăsta-i prim-ministru? Eu nu vreau să fiu complice. Vă foloseşte Voronin ca pe doi ţapi.

2013 – Partidul Liberal, între PLDM și PD

Imediat după demiterea lui Vlad Filat din funcția de premier, care a avut loc pe 5 martie 2013, PLDM îl înaintează din nou pe acesta la funcția de prim-ministru. PL se asociază cu Partidul Democrat și se opun acestei inițiative.

Pe 12 aprilie 2013, 7 deputați din cei 12 ai Partidului Liberal, în frunte cu Ion Hadîrcă, creează o formațiune nouă cu scopul de a vota un Guvern, a scoate țara din impas politic și a reforma Partidul Liberal prin numirea lui Dorin Chirtoacă în funcția de președinte al PL.

Ana Guțu: Este momentul potrivit ca rolul de lider să-i revină lui Dorin Chirtoacă, exponentul schimbării și înnoirii clasei politice din Republica Moldova.

2013 – Un nou Guvern, fără PL

La 30 mai 2013, șase luni după scandalul Pădurea Domnească, PLDM propune un nou Guvern în frunte cu Iurie Leancă, Guvern votat de PLDM+PD+PLR. Cei cinci deputați PL s-au abținut de la vot și rămân în afara Guvernării, nemulțumiți de destrămarea partidului.

Începând cu 2013, cei doi lideri ai Partidului Liberal au continuat să coboare în topurile încrederii populației. Dorin Chirtoacă – din cauza scandalurilor de corupție din Capitală, iar Mihai Ghimpu – din cauza a tot mai multe indicii despre o înțelegere ascunsă cu Partidul Democrat, respectiv cu Vlad Plahotniuc.

Sursa foto: Europa Liberă

Sursa foto: Europa Liberă

2014 – 5 ani de Guvernare pro-europeană

Scandalurile de corupție și mușamalizările au lovit în popularitatea partidelor pro-europene. La alegerile din 30 noiembrie 2014 Partidul Liberal  acumulează 9,67% sau 154 de mii de voturi, cu 17 mii mai puține față de alegerile din 2010. Dacă în 2010, rezultatul mai slab al PL se explica prin creșterea popularității PLDM, în 2014 atât PLDM, cât și PL pierd cantități însemnate de alegători.

Aripa plecată a Partidului Liberal – Partidul Liberal Reformator – nu reușește să treacă pragul electoral. Marele învingător în aceste alegeri, însă, este Partidul Socialiștilor, formațiune anti-europeană, condus de ex-comunistul Igor Dodon care acumulează 327 de mii de voturi.

După alegeri se formează o Alianță minoritară dintre PLDM și PD care a investit în februarie 2015, cu ajutorul comuniștilor, Guvernul condus de Chiril Gaburici. Partidul Liberal rămâne, din nou, în afara Guvernării.

2015 – Furtul miliardului și revenirea la Guvernare

La 15 octombrie 2015, lui Vlad Filat îi este retrasă imunitatea parlamentară, în urma „autodenunțului” făcut de Ilan Shor precum că liderul PLDM ar fi implicat în furtul de la Banca de Economii.

Mihai Ghimpu îl învinovățește pe Vlad Filat de „furtul secolului”. În urma reținerii și condamnării lui Vlad Filat, PLDM dispare treptat de pe scena politică. Pe de altă parte, în presă apar dezvăluiri despre averile Guvernatorului BNM, Dorin Drăguțanu, numit în funcție de Partidul Liberal.

După încă un Guvern interimar condus de Valeriu Streleț și respingerea candidaturii lui Plahotniuc la funcția de premier, PL votează la 20 ianuarie 2016 Guvernul Filip, împreună cu PD și deputații fugari din PCRM și PLDM.

„Iuda”

Unul din ultimii pași în prăpastie a PL-ul a fost făcut în iunie 2015, când Ghimpu organizează contramiting-ul împotriva protestului organizat de, pe atunci, Platforma DA. Astfel, votarea Guvernului Filip la miez de noapte de Coaliția minoritară PL+PD, suspiciunile de corupție care planau asupra lui Vlad Plahotniuc și asocierea PL-ului cu acesta, cât și zvonurile despre cumpărarea voturilor lipsă au generat proteste în masă. În timpul acestora, Mihai Ghimpu a fost atacat și numit cu calificativul de „Iuda”.

Acest calificativ l-a avut anterior liderul unui alt partid unionist, PPCD-ul condus de Iurie Roșca, care a votat, în 2005, pentru Partidul Comunist.

Ca și în cazul Partidului Liberal, popularitatea lui Iurie Roșca a scăzut vertiginos în urma asocierii cu o Guvernare asupra căreia planează suspiciuni de corupție și lipsă de transparență.

Alegeri 2016 – revenirea la Unionism

După răstunările de situație din politica Republicii Moldova, PL decide să revină la mesajul unionist în campania pentru alegerile prezidențiale din 30 octombrie.

Întâlnirile cu alegătorii devin tot mai tensionate, iar Mihai Ghimpu este tot mai des huiduit.

În urma alegerilor, candidatul PL obține 25.490 de voturi, ceea ce înseamnă de 9 ori mai puțin față de rezultatul pe care îl obținea partidul în 2009 (232.108 voturi). Aceasta în contextul în care Partidul Liberal numără oficial peste 20 mii de membri.

rezultatpl

Numărul de voturi obținut de PL la ultimele 4 alegeri parlamentare și una prezidențială

Cu o lună înainte de alegeri, era publicat BOP-ul, unde 76,6% din respondenți au declarat că nu au deloc încredere în Mihai Ghimpu. Doar 0,7% au spus că și-ar dori să-l vadă președinte. Totuși, astăzi, Mihai Ghimpu spune că nu este dezamăgit de rezultatul de sub 2%, justificându-l prin faptul că ceilalți candidați au mințit cetățenii și așa au ajuns în turul 2.

Ana Gherciu, Oxana Greadcenco

Alegeri

Electorala 2018 // Situația partidelor unioniste. Unionismul suicidal (I)

Publicat

pe

De către

O incursiune în istoria alegerilor locale generale. Cazul Chirtoacă

Poziția partidelor unioniste e clară. Atât Partidul Liberal, cât și Partidul Unității Naționale, mizează pe alegătorii fostului primar Chirtoacă. Problema e că aceștia abordează acest electorat ca pe unul exclusiv unionist. Ceea ce nu este tocmai adevărat.

tricolorul și panglica Sf.Gheorghe, sursa:flux.md

În cadrul alegerilor din 2007, Dorin Chirtoacă câștigase alegerile cu un slogan care încă nu făcea trimitere la Unire. „Un primar tânăr, o echipă liberală — o capitală europeană!”, anunțau bilboard-urile. Chirtoacă prezenta pentru mulți antiteza perfectă pentru climatul politic de atunci – PCRM era încă la guvernare și în plină forță, Serafim Urecheanu devenise deputat, iar PPCD dezamăgise pe toți prin alianța cu PCRM. Dorin Chirtoacă era un politician tânăr, în care alegătorii Chișinăului investiseră speranțe. Era perceput ca o întruchipare a renașterii politicului autohton. Chiar dacă PL era cunoscut pentru simpatiile sale față de cauza Unirii, acesta încă nu se manifesta ca un partid exclusiv unionist.

În 2011, liberalul câștigase încă un mandat. Sloganul de atunci al acestuia era „Împreună cu Dorin Chirtoacă pentru Chişinău!”. Numele lui era deja bine cunoscut. Acesta era perceput de toți ca un primar care nu a putut să se manifeste la potențialul maxim din cauza guvernării comuniste, care îi crea tot felul de impedimente. Un primar care a fost de partea protestatarilor pe 7 aprilie. Alegătorii i-au mai oferit o șansă. În acea perioadă PL, la fel, încă nu miza pe slogane unioniste. A fost chiar și un episod când Chirtoacă a purtat de 9 mai, două panglici – tricolorul și panglica Sf.Gheorghe.

În 2015, Dorin Chirtoacă lua al treilea mandat. Se întâmpla în contextul în care PD și PLDM aveau imaginea pătată din cauza miliardului furat, iar PL era încă în relații bune cu Platforma (pe atunci) Civică „Demnitate și Adevăr”, care încă mai avea puteri să adune oameni la proteste. Ce a urmat a însemnat declinul Partidului Liberal.

Mihai Ghimpu agresat de protestatari, sursa: realitatea.md

PL a intrat în conflict cu Platforma DA, iar în ianuarie 2016 a votat investirea guvernului Filip. Apoi, la alegerile prezidențiale de anul trecut, în loc să-și reabiliteze imaginea, liberalii au participat la alegeri, iar Mihai Ghimpu a acumulat doar 25 de mii de voturi. Apropo, au fost primele alegeri când PL a folosit slogane exclusiv unioniste „Moldova are viitor în România!”, „Uniţi pentru Unire!”. PL, cu alte cuvinte, în vremurile sale de criză, s-a transformat într-un soi de PNL al Vitaliei Pavlicenco.

Rigiditatea politicului autohton

Marșul Centenar, martie 2018. sursa: pl.md

Imaginația liderilor noștri politici este extrem de limitată, rigidă, deci lipsită de flexibilitate. Adică exact contrariul a ceea ce presupune implicarea în jocurile politice. Partidele noastre  nu mai știu cum să obțină capital politic. Toate mizele lor se rezumă la același format vechi Est/Vest, Pro Europa/Pro Rusia. Acest format a fost epuizat la extreme și nu mai poate genera noi voturi. Opoziția dată este mult prea bine conturată pentru a permite, de exemplu, unui alegător PSRM să voteze un candidat proeuropean sau invers. Și cum în fruntea orașului s-a aflat mai mereu un candidat cu viziuni „pro-occidentale”, anume acest segment are cel mai mult de pierdut. Susținătorii așa-ziselor partide de stânga, în lipsa altor alternative decât Vest/Est, sunt mult mai motivați să iasă la vot. Câștigarea alegerilor locale înca mai prezintă un deziderat nerealizat. Aceștia încă nu au apucat să trăiască experiența regretului pentru votul acordat.

După Marșul Centenarului de pe 25 martie, cum era de așteptat, cei care se întitulează stataliști și ceilalți care se prezintă drept unioniști s-au angajat într-o discuție, nu atât tâmpită, cât reprezentativă pentru modul în care se discută și se practică politica la noi în țară. Asemenea adolescenților, aceștia s-au angajat în dezbateri despre numărul celor prezenți la manifestare – o luptă pentru niște abstracțiuni de valoare, poate doar în contextul în care aceasta s-ar fi desfășurat într-o grădiniță sau în clasele primare. Nu și în politică.

Nu poți obține un avantaj politic ignorând cifrele, un lucru pe care ambele tabere refuză să-l facă, mizând pe succesul de scurtă durată pe care această ignoranța le-ar oferi-o. Partidele unioniste refuză să îmbrățișeze realitatea. Nu mă refer la idealurile invocate de ei, ci la cum aceștia luptă pentru putere, pentru realizarea acestora.

Ceea ce lipsește curentului unionist este o bază materialistă. Refuzul de a se adapta la realitatea schimbătoare e în dauna acestei mișcări, ce încă mai prezintă un mare potențial de a aduna oameni. O caracterstică esențială pentru un grup care își propune schimbări revoluționare. Însă unionismul pierde teren. Pierde din cauza propriilor gafe.

Partidele Unioniste la ora actuală

Un bun analist unionist și-ar fi început pledoaria în modul următor:

„De ce au fost atât de puțini oameni în Piața Marii Adunări Naționale? De ce au participat, preponderent, doar persoane de vârstă medie sau înaintată? Care sunt cauzele reale a unei prezențe atât de mici?” Însă acest bun analist unionist întârzie să apară.

În climatul politic actual, unionismul nu mai este o prioritate. Tinerii care susțin unirea, nu sunt neapărat adepți ai partidelor unioniste, iar majoritatea din ei sunt plecați peste hotare.

Ce comportament manifestă partidele unioniste? Poziția PUN e clară. Principalele sale avantaje politice sunt Băsescu și imaginea șifonată a PL. Aceștia mizează pe pasivitate și pe acțiunile autocompromițătoare ale partidului. O poziție destul de rațională în contextul în care PL, în mare parte, cam cu asta se și ocupă. Candidatura lui Munteanu nu face decât să confirme și mai mult statutul de partid aflat în cădere liberă a PL. Valeriu Munteanu nu are nici imaginea și nici capacitățile necesare pentru a acumula capital politic. Munteanu s-a aflat mereu sub tutela lui Ghimpu. Acesta s-ar putea aștepta, cel mult, la un transfer de imagine din partea lui. Un lucru care nu-l avantajează în niciun fel. Cea mai rațională mișcare politică ar fi fost să nu participe la alegeri, speculând pe lipsa de onestitate și legalitate a acestora, făcând, totodată, apel la demiterea prematură a lui Chirtoacă. La justiția selectivă din Republica Moldova. Acest lucru le-ar fi oferit o perioadă de reabilitare necesară pentru a-și spăla imaginea și a identifica un nou lider. Totodată, aceștia ar fi putut folosi această perioadă pentru o analiză adecvată a PUN. Ba mai mult, lăsându-i să se compromită în cadrul alegerilor, și-ar fi confirmat statutul de prima preferință a simpatizanților Unirii.

Nici poziția PUN nu e una destul de promițătoare. Riscul e mare, iar dacă două partide unioniste nu vor obține un scor bun, atunci acest curent cu greu își va restabili dezirabilitatea. Liderii de opinie unioniști ca Petru Bogatu, care îndeamnă electoratul unionist să voteze candidatul PUN, își dau prea bine seama că mulți simpatizanți PL nu vor accepta un asemenea gest. Aceștia fac nimic altceva decât jocul Partidului Democrat de a șlefui calea Silviei Radu, candidatul neoficial al lui Plahotniuc, spre turul II. Iar cel din urmă, cu regret, este singurul lider politic care ține cont de dinamismul conjuncturii politice.

Situația electoratului unionist este una delicată, dar nu fatală. Uneori, trebuie să faci un pas înapoi pentru a vedea mai bine lucrurile, dintr-un unghi mai mare. Nu trebuie de renunțat la Unire. Nu-i acesta mesajul pe care încerc să-l transmit. Ceea ce ar trebui să facă electoratul unionist, după părerea mea, e să nu renunțe la Unirea prin integrare europeană. Ceea ce ar presupune și anumite schimbări de rang social. Schimbări palpabile inclusiv pentru locuitorii Chișinăului. Pentru a menține un asemenea curs e nevoie de oameni. Puterea se obține prin votul oamenilor, dar aceștia au nevoie de condiții materiale adecvate. Ideile izolate ce nu pot fi puse în practică sunt inutile. Capitala are nevoie, în primul rând, de un bun administrator cu un program electoral bine definit. Unul care va ști să-și instrumentalizeze activitatea în folosul tuturor cetățenilor. Un candidat care va crea acele condiții necesare pentru ca cetățenii să-și dorească să trăiască în continuare în acest oraș.

Citește mai departe

Partidul Liberal

Timofti a decis. Șalaru rămâne ministru al Apărării

Publicat

pe

De către

Președintele Nicolae Timofti a respins cererea premierului Filip privind demiterea lui Anatol Şalaru.

„În cerere nu este indicat niciun argument, ci doar se solicită demiterea dlui Șalaru. Astfel, domnul preşedinte nu a avut suficiente argumente pentru a demite un ministru care, în opinia domniei sale, este proeuropean, pro-NATO şi care a făcut mai multe acţiuni concrete în activitatea sa. De aceea, Nicolae Timofti a cerut premierului să vină cu argumente suplimentare în cazul solicitării sale”, a declarat Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei, pentru Deschide.md.

Șalaru nu a întârziat să-șu arate recunoștința pentru respectiva decizie. „Mulțumesc Președintelui Timofti pentru aprecierea dată activitații mele în calitate de ministru al Apărării”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.

Anatol Șalaru, ministrul Apărării și prim-vicepreședintele Partidului Liberal și-a depus demisia din funcția de prim-vicepreședinte al PL pe 17 decembrie, cerându-i lui MIhai Ghimpu să facă același lucru.

Citește mai departe

Partidul Liberal

Anatol Șalaru: Marea mea vină este că am cerut schimbarea conducerii PL

Publicat

pe

De către

Ministrul apărării, Anatol Şalaru, şi-a prezentat demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal. Anunţul a fost făcut de Şalaru, sâmbătă, după ce a părăsit şedinţa Consiliului republican al PL, transmite IPN.

„Bineînţeles că aceasta înseamnă că voi fi scos şi din celelalte funcţii – membru al Consiliului, membru al Biroului şi am făcut un apel şi către Mihai Ghimpu să demisioneze şi el dacă vrea ca partidul în 2018 să mai fie în preferinţele alegătorilor”, a spus Anatol Şalaru.

„Partidul are nevoie de o altă locomotivă. Degeaba schimbăm vagoane noi, dacă locomotiva este veche şi nu trage”, a adăugat ministrul.

Anatol Şalaru şi-ar dori să rămână membru de partid. În acelaşi timp, spune că nu contează dacă mai este susţinut de alţi membri de partid, „contează ca, atunci când partidul are o perioadă mai grea şi şi-a pierdut perspectiva, să existe cineva care să spună adevărul şi să-i trezească pe ceilalţi membri să ia o decizie”.

Referitor la funcţia de ministru, Anatol Şalaru a menţionat că, probabil, zilele acestea va fi emis un decret de demitere semnat de preşedintele Nicolae Timofti, pe care premierul Pavel Filip nu va avea cum să îl respingă.

Sursa: IPN

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com