Un scenariu ipotetic prin care țara noastră ar putea câștiga Eurovisionul anul viitor a fost discutat la scurt timp după ce ucraineanul Eduard Romanyuta a fost ales să ne reprezinte țara la concursul european de muzică, ceea ce a și fost o premieră pentru Republica Moldova. Internauți au admis că europenii ar putea da dovadă de solidaritate, susțindu-l pe reprezentantul Moldovei originar din Ucraina. Casele de pariuri deocamdată se pare nu îi dau prea mari șanse interpretului, plasându-l la coada topului. Așa ori alfel, concursul a fost tot timpul unul de surprize.
Unde îl putem organiza?
Pregătirile evenimentului încep la câteva săptămâni după victoria țării-gazde în ediția precedentă și după confirmarea de către aceasta că intenționează și este capabilă să găzduiască evenimentul. Sunt alese un oraș-gazdă — de regulă, capitala — și o sală de spectacole potrivită. Mircea Surdu, director Moldova 1, președinte al Comitetului Organizatoric Eurovision Moldova spune că nu este ceva imposibil pentru țara nostră. “Avem suficiente locuri unde am putea organiza. Avem stadionul Zimbru, avem un Manej. Am putea organiza și pe malul Nistrului, la Cetatea Soroca”, spune el.
“Este adevărat că noi nu avem echipament performant pentru un asemenea show, dar asta îl aduc europenii. Cât privește cheltuielile, evident, nu ne putem baza doar pe bugetul Companiei. Despre numărul de locuri pe care le pot aferi cele două locații da, ele sunt mai puține decât ceea ce au oferit alte țări, dar nu cred că am văzut în regulamentul de organizare a Eurovisionului stabilit un număr anume de vizitatori. Nu văd o problemă, putem face și cu câteva mii mai puțini, fiecare țară deja organizează reieșind din capacitățile și potențialul pe care îl are”, continuă acesta.
Arena principală Zimbru are o capacitate de 10 500 de spectatori, cu un sector pentru oaspeți de peste 300 de locuri. Cu excepţia terenului din arena centrală, Complexul sportiv mai dispune alte trei terenuri mai mici. Pe teritoriul bazei clubului funcţionează hotelul „Zimbru”, care dispune de 25 de camere, dintre care 20 sunt pentru 2 persoane, 4 pentru o persoană şi una de lux.
Vlad Costandoi, director Sens Music, companie care a lansat o serie de interpreți cunoscuți din Republica Moldova, dar și a organizat evenimente de talie între care Festivalul de muzică “Gustar”, Festivalul “Familia” sau Concertul Scorpions la Chişinău, spune că nu este un lucru imposibil pentru Republica Moldova. Ceea ce în primul rând lipsește țării noastre pentru organizarea unor asemenea evenimente este infrastructura, declară acesta.
Directorul Sens Music găsește potrivit ca într-un asemenea caz, cel mai recomandat ar fi construirea unei arene noi, speciale, cu o capacitate mare și dotată cu echipament tehnic performant. “Din practica altor țări, nu este tocmai binevenit un loc în aer liber”, spune el. Dacă este vorba de locație, Costandoi spune că doar Chișinăul ar fi capabil să găzduiască evenimentul. “Orheiul Vechi nu poate fi un loc potrivit pentru a construi o arenă, acolo nu avem infrastructură. Totuși capitala este cel mai bun loc”, completează el.
Spațiile pe care le avem la moment nu pot găzdui evenimente cu capacitate mare de oameni, continuă el. Avem Sala Polivalentă- Manej, care maxim are 5 000 de locuri. Centrul expozițional Moldexpo la fel nu poate fi gazda unor asemenea evenimente, capacitate maximă fiind de circa 8 000 de locuri. Constandoi admite totuși că Stadionul Zimbru ar putea fi o locație cât de cât potrivită.
Dacă Zimbru are o capacitate de peste 10 000 de locuri, Manejul are o capacitate de 2361 de locuri fixe, cu scaune aduse ar fi maxim 5-6 mii de locuri. Când se organizează evenimente în picioare – concerte, discoteci, atunci capacitatea maximă a sălii este circa 8 mii de oameni, ne spune Mariana Lungu, directorul Î.S. “Manejul de atletică ușoară”. Sala a găzduit până acum numeroase concerte sau importante evenimente sportive. Este destul de spațioasă, însă nu are flexibilitate.
Mariana Lungu spune că s-a încercat să se facă unele schimbări, dar deocamdată s-a renunțat la ele. “Noi ne-am gândit la aspectul ăsta și chiar am încercat să facem ceva schimbări. Dar, felul în care este construită arena, e veche, nu ne prea permite. Dacă încerci să scoți vreo carcasă/spiță din acoperiș atunci cade de-a întregul. Aici deja ingineri trebuie să se ocupe de asta și să spună ce se poate de făcut și cum poate fi ea adaptată”, ne-a declarat managerul complexului sportiv.
Să apelăm la vecini
O versiune mai diferită a fost propusă de Costandoi. El spune că, în cazul în care, să zicem, țara nostră nu găsește un spațiu potrivit sau din motive de infrastructură, am putea apela la vecini. “De ce nu? Dacă totuși am admite că Republica Moldova câștigă, atunci am putea să apelăm la vecini. România, spre exemplu, ar putea să ne ajute pentru a organiza un asemenea eveniment. L-am putea face la București, și asta ar fi o premieră în istoria Eurovisionului. Concursul acesta a fost tot timpul unul de surprize, o premieră este și faptul că Republica Moldova va fi reprezentată de un interpret străin. De ce nu, ar putea fi și Kievul unde Republica Moldova ar organiza evenimentul, chiar ar fi ceva interesant”, mai spune Costandoi.
Opțiunea mai simplă – putem renunța
În istoria Eurovisionului au fost cinci cazuri în care țările câștigătoare au refuzat să găzduiască evenimentul, în principal din puntul de vedere al cheltuielilor, dar și a spațiilor de desfășurare. În 1960, evenimentul a fost găzduit de BBC în Londra, după ce Țările de Jos au refuzat din cauza costurilor. Regatul Unit a fost ales să găzduiască evenimentul pentru că s-a clasat pe locul 2 în ediția din 1959. În 1963, la fel a fost organizat în Londra de BBC, după ce Franța a refuzat din același motiv. Deși Regatul Unit ieșise doar pe locul 4 în 1962, Monaco și Luxemburg, care ocupaseră locurile 2 și 3, au refuzat, de asemenea.
În 1972 – organizat de BBC în Edinburgh, fiindcă televiziunea din Monaco nu a reușit să asigure o sală de spectacole. Télé Monte Carlo a invitat BBC să preia organizarea pe baza experiențelor anterioare. 1974 – găzduit de BBC în Brighton, după ce Luxemburgul a refuzat din motive financiare. BBC își câștigase o reputație ca organizator implicit în astfel de cazuri.
În anul 1980, Eurovisionul a fost găzduit de NOS în Haga, când Israelul a refuzat din motive financiare, după ce organizase ediția din 1979 în Ierusalim, și pentru că data aleasă pentru desfășurarea concursului (19 aprilie) concidea cu sărbătorirea Zilei Eroilor în Israel în acel an. Țările de Jos s-au oferit să găzduiască evenimentul, după ce multe alte țări, inclusiv Regatul Unit, au refuzat. Nedorința acestor țări de a organiza competiția se datorează costurilor mari și faptului că o găzduiseră deja recent. Din 1981 până în prezent, fiecare ediție a fost organizată de țara ce a câștigat cu un an înainte.
“Cred că nici într-un caz nu ar trebui să renunțăm la organizarea acestui concurs, dacă am câștiga, pentru că este posibiltate imensă de promovare a țării. Cu siguranță țara noastră nu ar avea multe de câștigat. Ba dincotra, poate chiar am suferi mari pierderi și datorii, dar ceea ce avem de câștigat este imaginea”, crede Vlad Costandoi.
Competiția este considerată o oportunitate unică de a promova țara-gazdă ca destinație turistică, fapt pentru care, în 2005, Ucraina a eliminat necesitatea vizelor pentru vizitatorii din UE, pentru a facilita călătoriile în perioada concursului.
„Să refuzi să îl organizezi nu mi se pare cel mai comod lucru, să zici că n-ai bani sau că nu ai găsit o arenă potrivită. Trebuie puse mințile în mișcare, soluții tot timpul se găsesc. Și da, în mod normal aceasta ar fi o pată pentru țara participantă la acest concurs”, spune Mircea Surdu în același context.
Din practica altor țări
Cele mai mari săli în care a avut loc competiția au fost stadionul Parken, în Copenhaga, cu aproximativ 38 000 de spectatori în 2001 și Arena Esprit – Düsseldorf, cu 36 500 de spectatori în 2011. Cea mai mică localitate-gazdă a fost Millstreet, Irlanda (1993). Satul avea o populație de 1 500 de locuitori, deși Green Glens Arena are o capacitate de 8 000 de persoane.
Stadionul Parken, Copenhaga
Facilitățile de cazare și presă din vecinătate sunt mereu de luat în considerare în alegerea unui oraș și a unei săli. În 2005, la Kiev, nu au existat suficiente camere de hotel, de aceea, organizatorii concursului au cerut guvernului ucrainean să împiedice rezervările pe care EBU (European Broadcasting Union) nu le putea controla prin delegațiile oficiale, lucru ce a dus la anularea mai multor rezervări deja făcute.
Potrivit ultimelor date ale Biroului Național de Statistică din republica Moldova, municipiul Chișinău poate oferi la moment un număt total de locuri în structurile de cazare de circa 9 500, cu un număr total de 4 250 de camere. În total, hoteluri și structuri similare în Republica Moldova sunt 119, arată statisticile BNS la începutul lui 2014.
Cheltuielile de concurs sunt colosale. Cea mai mare parte a costurilor de organizare sunt acoperite de sponsori comerciali și de contribuții aduse de alte țări. În 2009, Rusia a organizat evenimentul pe Stadionul Olimpic din Moscova, cu o capacitate de peste 16 000 de locuri. Bugetul concursului a fost format din 5 surse: bugetul federal, bugetul Moscovei, mijloacele financiare ale EBU, Pervâi Canal și sponsori. În total, fără a fi luate în calcul fondurile de la sponsori și postul de televiziune, cheltuielile au fost estimate la circa 42 mln de dolari. Cele mai mari cheltuieli au fost cele ce țin de arenă și dotare tehnică.
Solicitați de Moldova.ORG să estimeze capacitatea Republicii Moldova la acest capitol, analiști economici s-au abținut, declarând că este un lucru care nu poate fi discutat ipotetic, deocamdată, Republica Moldova neavând asemenea experiențe cu evenimente de anvergură, mai ales reieșind și din situația economică dificilă pe care o traversează țara.
Eduard Romanyuta – ucraineanul în care Moldova “pune speranțe” anul acesta
Anul acesta, Ucraina a renunțat participarea la Eurovision, invocând costurile de participare ridicate şi conflictele armate care au destabilizat în ultimele luni regiunile din estul acestei ţări, iar țara noastră, în premieră, a admis la selecția națională să participe și interpreți din afara țării. Astfel, pe lângă concurenții autohtoni, au fost și trei artiști de peste hotarele țării – din Ucraina, Marea Britanie și Italia. Eduard Romanyuta, din Ucraina, cu piesa “I want your love”, câștigă selecția națională și merge să ne reprezinte țara în mai, la Viena.
Datorită Conchitei Wurst, travestitul cu barbă care a făcut senzaţie câştigând ediția din 2014 cu piesa “Rise like a Phoenix”, Austria a obţinut dreptul de a organiza evenimentul de anul următor. Cele două semifinale vor avea loc pe 19 și 21 mai, iar finala pe 23. Ţara noastră va evolua în prima parte a primei semifinale.
Republica Moldova a debutat la Eurovision în 2005, fiind reprezentată de trupa Zdob și Zdub și de bunica acestora cu melodia “Boonika bate doba”. Aceștia au reușit să se claseze pe locul pe locul 6 cu 148 de puncte, cel mai bun loc de până acum obținut de Republicii Moldova în finală. Anul trecut, Cristina Scarlat, cu piesa “Wild Soul”, nu a reușit să treacă de semifinale, acolo obținând locul 16 cu 13 puncte, cel mai prost rezultat pentru Republica Moldova până acum.
