Connect with us

Important

Opt ani de la 7 aprilie: lecția pe care (nu) am învățat-o

Astăzi se împlinesc opt ani de la protestele din 7 aprilie. În fiecare primăvară, ca o rană deschisă, evenimentele de atunci ne amintesc cât de mulți cetățeni și-au dorit ca Republica Moldova să o ia spre Vest și câte dezamăgiri au încăput în anii ce au urmat. La opt ani distanță, noi, redacția Moldova.org, ne-am întrebat: dacă tragem o linie, ce am învățat din 7 aprilie? Cu ce am rămas? Cu o doză de convingere că nimic nu se va schimba, ne-au zis unii. „Ne-am dezamăgit în clasa politică. Până astăzi, niciun polițist nu a fost pedepsit”, au spus cu durere alții. La aceeași întrebare au răspuns și câțiva oameni de cultură din Republica Moldova.

Publicat

pe

Să începem prin a ne aminti cele mai importante momente ce au urmat după protestele din 6-7 aprilie 2009:

Arcadie Suceveanu, poet și eseist

„Vedeți că anumite lucruri se repetă în societate. Nu știu cum se întâmplă să mergem din rău în mai rău. Și răul social se accentuează. Iată că alegerile din toamnă ne-au demonstrat acest lucru. Ceea ce se petrece în Parlament și în viața noastră ne demonstrează că moldovenii nu știu până la capăt să învețe lecțiile istoriei, să extragă învățăminte. Parcă e un fatum, un blestem. Trebuie să se adune o energie, să clocotească, să izbucnească într-un mod necontrolat, așa cum s-a întâmplat și atunci.”

„După protestele din aprilie 2009, am decis să plecăm cât mai urgent din Moldova. Pe 5 aprilie 2010, eram în Canada.” – Oxana Maxim

A fost o revoltă atunci, o explozie. Poate că a fost o ceva planificat – manipulări pe care nu le cunoaștem, din umbră, dar a fost o vrere, a fost o voință. A fost o revoltă, care atunci a avut un efect în societate, dar partidele care au venit ulterior la putere s-au compromis. Ne-au compromis imaginea și idealurile de integrare europeană. Nu am învățat noi lecțiile lui 7 aprilie.

Astăzi, tinerii sunt mai puțin activi decât au fost atunci. S-a văzut și la ultimele alegeri. Tinerii nu mai au dorința ceea de a ieși și de a-și spune cuvântul. Iar forța tinerilor e una foarte importantă. Noi, intelectualii, o mână de oameni, vrem schimbări, dar masa, masa care l-a votat pe Dodon și socialismul, vrea Uniunea Sovietică, iar Uniunea Sovietică nu are cum să mai fie.” 

Coridorul format de protestatari pentru ca forțele de ordine să se retragă din clădirea Parlamentului (Sursa foto: elldor.ifo)

Nicoleta Esinencu, dramaturg

„Problema nu este în proteste, problema noastră e nu am protestat îndeajuns. Ca  avem schimbări, trebuie fim vigilenţi şi ne implicăm civic întotdeauna, nu o dată la 10 ani. Dacă nu erau protestele de la 7 aprilie, am fi trăit acum într-o dictatură absolută, fără presă şi nu am fi ştiut nimic din hoţiile care au loc. Cel mai ironic e Plaha&Co., care au uzurpat puterea în stat după proteste, acum ne zic nu mai protestăm, asta nu schimbă nimic.” – Victoria Ţăranu 

„Din păcate, cred că nu am însușit mare lucru. Poate din motiv că nu am învățat nici din istoria noastră recentă sau mai îndepărtată. Preferăm să ne victimizăm, să luăm părțile frumoase din istorie și să nu analizăm ceea ce se întâmplă sau să nu ne asumăm istoria așa cum este ea.

Până la urmă, nu cred că știe cineva din noi ce s-a întâmplat exact pe 7 aprilie. Accesul la informație este atât de limitat, încât ceea ce vedem astăzi este o consecință a ceea ce a fost 7 aprilie, o veșnică manipulare și propagandă. Trăim într-o epocă a post-adevărului.

Atât timp cât nu știm ce a stat la baza protestelor, mi-e greu să zic ce ar fi trebuit să învățăm. Ar trebui să știm să protestăm. Sunt o sumedenie de lucruri care trec pe lângă noi și ne lasă indiferenți. Lumea nu a reacționat la furtul miliardului, nu reacționează la faptul că 40 la sută din teritoriul Republicii Moldova este dat unei firme americane pentru explorare sau la ceea că va fi construită hidrocentrala care va lăsa țara fără apă. Noi nu știm să protestăm, chiar dacă este dreptul nostru!”

Sursa: publika.md

Igor Buzurniuc, chitarist, coordonator al proiectului POT Music

„În opinia mea, noi, societatea, nu am învăţat lecţia din 7 aprilie şi asta o zic cu certitudine! Până în prezent nu cred ştim cum protestăm în mod civilizat şi nici nu prea obişnuim  protestăm. În pofida tuturor problemelor din țarăatât pe plan politic, cât şi social, noi încă mai stăm bine-merci acasă şi navigăm pe internet, privim televizorul, ambele pline de noutăți false sau care sustrag societatea de la problemele reale.

„Am învăţat nimic nu s-a schimbat. Tinerii au fost bătuţi şi puşi după gratii, iar cei vinovaţi tot stau confortabil pe scaunele lor. Moldovenii s-au dat bătuţi! Eu am fost pe 7 aprilie în PMAN, iar tatăl meu pe atunci era poliţist. Mi-a povestit unde au fost duşi oamenii la interogare, de la cine a venit ordinul – el mai este în căutareţapul ispăşitor Papuc. Întradevăr, au fost foarte mulţi poliţişti în civil, etc. Studenţii de la Academie au fost puşi pe linie – vărul meu era prezent acolo, iar tatăl, slavă Domnului!, nu era de gardă în ziua aia şi nici nu a fost chemat la acţiuni.” – Alexandra Dolgov, Anglia

Curajul ne lipseşte în mod evident şi, probabil, dezbinarea societăţii le este pe placul celor care ne conduc. Tot ei toarnă gaz pe foc pentru a păstra această dezbinare activăDacă vorbim despre cultură, pot afirma cu încredere  tinerii de astăzi nu sunt obişnuiţi zică lucrurile pe faţă în lucrările lor şi tare rar putem vedea sau auzi o tentă de protest într-o piesă de teatru sau una muzicalăArtiştii care o fac sunt foarte puţini şi deobicei sunt neobservaţi de către autorităţi sau societate.
Aici menţiona, ca exemplu, Teatrul Spălătorie, care au nişte spectacole de toată lauda şi sunt unii dintre puţinii care tratează teme sociale cu o abordare profesionistă. Mai sunt şi alţi regizori de teatru, precum este Mihai Fusu, un regizor care ştie protesteze prin artă şi asta trebuie încurajat atât de către noi, cât şi de către autorităţi. Noi, în cadrul Proiectului POT Music, încercăm abordăm teme sociale cu tinerii muzicieni şi -i implicăm în diverse proiecte, unde ei sunt încurajaţi scrie muzică şi textul într-o formă mai mult sau mai puţin de protest.
O societate sănătoasă, cultă se educă acasă, în şcoli, licee, universităţi. Aici, din păcate, acest lucru este neglijat.”

Sursa: odip.md

Victoria Mahu, cântăreață

Lecţia s-a dat laolaltă cu trauma, de altfel, pentru nu ştiu a câta oară. Cel mai grav, însă, e nu ne facem temele pentru acasă.” – Elena Roset

„Evenimentele tragice din 7 aprilie ne-au marcat profund pe toţi. Revolta tinerilor, pornită iniţial din aspiraţii pure pentru a avea justiţie, alegeri nefraudate, de a avea o viaţă decentă la ei în ţară, a fost, până la urmă, instrumentată în favoarea altor interese. Decepţia profundă şi pierderea speranţei s-au soldat cu plecarea continuă a unei mari părţi populaţiei în alte ţări. Nimeni nu a răspuns pentru crimele comise. A fost detronat partidul comunist, pentru a fi instaurat un model de guvernare oligarhic mult mai accentuat, care este ca un cancer pentru Moldova. Ultimele alegeri prezidenţiale dovedesc faptul oamenii de la noi, din păcate, nu au învăţat nimic în urma evenimentelor.”

Material de Victoria Colesnic și Ana Gherciu

Important

Moldova, câștigătoare într-o competiție de start-up-uri la Berlin

Publicat

pe

De către

Echipa startupului autohton Zeroqode a câștigat votingul Wildcard, ca cel mai bun startup al zilei, la competiția TechCrunch Disrupt, care a avut loc săptămâna trecută la Berlin. TechCrunch Disrupt este o competiție mondială foarte populară și o platformă mediatică influentă în domeniul antreprenoriatului. Startupurile care câștigă orice nominalizare, expoziție sau competiție sunt intervievate de TechCrunch sau devin subiecte ale articolelor publicate pe această platformă, ceea ce le conferă multă vizibilitate la nivel internațional.

Câștigătorii nominalizării Wildcard sunt desemnați prin votul vizitatorilor și al juriului competiției în prima zi a evenimentului, în decursul a patru ore. Echipa Zeroqode a reușit ușor să se diferențieze printre cele aproape 500 de startupuri și să convingă publicul că merită interesul și simpatia sa. ”Am fost norocoși și pentru că eram bine poziționați în pavilion, la răscrucea Startup Alley (Aleea startupurilor), chiar în fața standului Google. Așa că foarte multă lume a trecut pe lângă noi, intrigată de mesajul “NO. MORE. CODE.” (Gata cu codurile). Noi le povesteam cine suntem și că propunem soluții pentru aplicații web și mobile, create fără a scrie măcar un rând de cod. Și lumea e foarte interesată de acest subiect”, spune Levon Terteryan, membru al echipei Zeroqode.

Pe lângă faptul că au fost intervievați de platforma TechCrunch după ce au câștigat concursul „simpatia publicului”, echipa Zeroqode a stabilit legături cu câteva companii interesate să-și externalizeze serviciile de dezvoltare a aplicațiilor web și să le încredințeze startupului din Moldova. Startupul a identificat și câțiva potențiali parteneri gata să le promoveze serviciile și produsele. Interviul video acordat de Zeroqode organizatorilor va fi publicat curând pe platforma TechCrunch.

Lista celorlalte nouă startupuri, cu care Republica Moldova a participat pe 4-5 decembrie la TechCrunch Disrupt, poate fi găsită aici. Un scurt material video, cu imagii generice de la eveniment poate fi vizionat aici.

Participarea echipei Moldovei la TechCrunch Disrupt a fost posibilă datorită suportului Proiectului „Dezvoltarea Centrului de Excelență în Domeniul TIC Tekwill”, finanțat din sursele USAID și ale Guvernului Suediei, în parteneriat cu Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO).

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Important

Echipa Moldova.org, printre câștigătorii Laboratului de Inovații Media din Kiev

Publicat

pe

De către

Echipa Moldova.org este una dintre cele 3 echipe câștigătoare ale Laboratului de Inovații Media “Gamification și implicarea publicului”care a avut loc în acest weekend la Kiev.

Ideea echipei, din care fac parte reporterele Ana Gherciu și Victoria Colesnic și programatorul Alex Gogu, a fost aleasă spre finanțare și va fi dezvoltată în perioada următoare. Aceasta presupune realizarea unui plug-in WordPress care va crește interacțiunea dintre cititori și conținut. Instrumentul va fi implementat, în prima etapă, pe Moldova.org, iar ulterior va putea fi folosit și de alte instituții media.

Menționăm că nouă echipe din Ucraina, Georgia și Moldova au participat la Laboratorul de Inovații din Kiev. Evenimentul a reunit reprezentanții redacțiilor din cele trei țări pentru a dezvolta împreună modele și instrumente care să permită instituțiilor media să utilizeze mai eficient conținutul multimedia și să sporească implicarea publicului online.

Cele mai convingătoare trei idei de proiecte au primit granturi a câte 2.000 de dolari, câte unul pentru fiecare țară.

Citește mai departe

Ultimele Știri

Politică5 ore în urmă

Igor Dodon despre decizia CC: Voi face tot posibilul să nu se ajungă la adoptarea acesteia în Parlament

Preşedintele Igor Dodon a criticat dur avizul pozitiv dat astăzi de Curtea Constituţională privind introducerea obiectivului de integrare europeană în...

Social6 ore în urmă

RTEC a informat Primăria că are nevoie de 400 de anvelope, pentru care sunt necesare 4 milioane lei

Primarul general interimar al capitalei, Silvia Radu, a solicitat conducerii Regiei Transport Electric Chişinău să asigure, în regim de urgenţă,...

Social6 ore în urmă

Republica Moldova va achiziționa complexe radiologice mobile din Belarus

Republica Moldova este interesată de achiziționarea complexelor radiologice mobile din Republica Belarus. Un memorandum de intenție în acest sens a...

Economie6 ore în urmă

Peste 120 de antreprenori din Moldova și Belarus s-au reunit la Minsk

Peste 120 de agenți economici din Republica Moldova și Republica Belarus au participat la Forumul de afaceri moldo-belarus, care s-a...

Economie7 ore în urmă

Octavian Calmîc la Buenos Aires: ”Comerțul electronic este deja o realitate pentru toate economiile lumii”

Comerțul electronic ar putea reprezenta o nouă eră pentru Organizația Mondială a Comerțului și pași inteligenți pentru dezvoltarea politicilor comerciale...

Cultură8 ore în urmă

Alexandru Arşinel, supus unei intervenţii în urma unui infarct

Alexandru Arşinel a fost supus, luni, unei intervenţii, după ce a suferit infarct, iar, potrivit declaraţiilor medicilor Spitalului Universitar din...

Social8 ore în urmă

Un şofer din Călăraşi, depistat în stare de ebrietate a treia oară în acest an. Ce le-a spus poliţiştilor //VIDEO

Un şofer din Călăraşi a fost depistat ieri, 10 decembrie, în jurul orei 16:00, în stare de ebrietate lângă Spitalul...

Advertisement

Opinii