OPINIE: Planul Filip 2017 – din păcate irealizabil

La 4 februarie, premierul moldovean, Pavel Filip la prima întrevedere cu președintele în exercițiu al OSCE, Sebastian Kurz a evidențiat, printre altele, prioritățile executivului în reglementarea transnistreană. Nu sunt cunoscute discuțiile unilaterale între cei doi oficiali, toate informațiile disponibile publicului au fost lansate în cadrul unei conferințe și plasate pe site-ul guvernamental. Respectiv, vom reflecta anumite comentarii în baza comunicatului de presă al executivului.

Pentru început, premierul a afirmat că ar fi discutat cu dl Kurz despre progresele înregistrate în procesul de reglementare. Fi-ți atenți despre progrese și nu regrese, obstacole, impedimente, etc. Despre faptul că  reglementarea transnistreană este în impas s-au expus un șir de experți locali, cât și internaționali. Totuși, în lumina unor circumstanțe pe alocuri înțelese, s-a insuflat o mediatizare pozitivă a negocierilor, decât prezentarea eșecului acestui efort. În fine, poate nu e chiar un eșec, odată ce discuții se poartă mai bine de 10 ani. Focuri nu-s, respectiv suntem bine.

Procesul de negocieri, cu excepția unor întruniri formale nu a produs, și probabil nici nu va înregistra presupusele progrese. De ce? E simplu, mandatul acestui format se relevă la reglementarea politică a diferendului și anume prin acordarea unui statut special raioanelor din estul țării, așa cum o prevede art.113 a Constituției R. Moldova. O altă abordare cu privire la reglementare, nu ar trebui să existe, or acestea ar fi anticonstituționale, chiar în pofida unor multiple declarații politice la acest subiect sensibil.

Odată plasat în negocieri pe aceeași balanță, Tiraspolul și-a reafirmat neîncetat poziția sa cu privire la teritoriul controlat. Poziția acestuia, este una fermă, presupusa (in) dependență cu alinierea la Federația Rusă. Abordarea vreunui statut nu este suportat de Tiraspol la aceste negocieri sau oricare alte formate. Insistența actorilor internaționali, dar și aspirația premierului par să fie sortite eșecului.

În opinia noastră, înainte de lansarea unor declarații ferme, este bine de revizuit agenda și procesele verbale ale negocierilor, apropo, care nu sunt publice. Premierul ar trebui să recunoască dificultatea acestui proces și să exprime publicului adevăratul aspect al presupuselor negocieri. O abordare realistă a acestui subiect va încuraja și alți actori nu doar să perceapă direcțiile executivului, dar și să identifice soluții în reglementare. Este cert că conflictul trebuie soluționat, însă pașii întreprinși trebuie să fie cât se poate de transparenți și conformi prevederilor constituționale și/sau normelor internaționale.

Statutul politic al regiunii la moment nu poate fi inclus în agenda negocierilor. Chișinăul nu are o strategie clară cu privire la reglementarea post-conflict, nu are un buget prevăzut pentru reintegrarea țării (apropo nu ne referim la acele câteva milioane alocate pentru executarea unui plan anual), nu are mecanisme și nici instituții pregătite pentru asimilarea acestui proces durabil. Să nu uităm despre o stigmatizare a populației de pe ambele maluri de Nistru cu privire la „fenomenul transnistrean”.

Ultimele sondaje arătau că problema transnistreană nu este în topul priorităților cetățenilor din dreapta Nistrului, iar dacă ne referim la opțiunile soluționării acestuia sau la preferințele locuitorilor din stânga malului de Nistru, situația e și mai dezastruoasă. Reiterez, băștinașii nu suportă reformele spontane din mai multe aspecte. Atât pentru că duc lipsa unei culturi democratice, cât și faptul că nu acceptă schimbările radicale. Și aici, amintesc exemplul integrării europene, efectele cărora nu au fost percepute de majoritatea populației.

Realizarea unui referendum cu privire la statutul regiunii ar avea consecințe dezastruoase pentru integritatea țării, odată ce cu populația nu se lucrează la acest aspect. Cei care promovează premisele consultării cetățenilor – ar trebui să analizeze inițial afirmațiile sus-menționate.

Mai departe, dl Filip a exclamat cu satisfacție că „după o pauză de doi ani, încrederea între părți a crescut, s-au semnat documente și că sunt premise favorabile…”. Din fraza respectivă just este că într-adevăr, negocierile au fost reluate după o pauză și că în anul 2016 au fost semnate careva documente. Doar atât. Dacă premierul a avut în vedere că încrederea între Chișinău și Tiraspol a crescut doar pentru că au fost semnate careva documente, nu avem decât să notăm că primul stă prost cu aprecierea criteriilor unor relații de încredere. Nu este necesar să fii permanent cu ochii închiși ca să-ți dai seama că încrederea între părțile de conflict nu a progresat la nici un aspect.

Ba din contra,  situația a fost una destul de tensionată și dificilă. Chișinăul permanent a fost în poziții de apărare. Și în 2016 a fost nevoit să facă cesiuni și concesii de dragul menținerii unui dialog inutil. Aceste cedări au rupt din integritatea țării, bugetul acestuia și a extins cu mult corupția, traficul de influență, etc. Mai mulți experți în relații economice au explicat că dialogul dintre cele două administrații se menține doar pentru a consolida necesitățile economice ale unui pseudo regim (aici reiterez: cazul Energocapital, etc). Chișinăul a semnat și va semna zeci de documente cu sau fără dialogul în formatele de negocieri, în special ce țin de procurarea energiei electrice, transportul feroviar, etc.

Dependența față de furnizorul serviciilor respectiv exercită o oarecare formă de presiune asupra Chișinăului. Respectiv, pe această undă de idei, menținerea unui dialog este primordială pentru autorități.

Intensificarea relațiilor bilaterale și mai ales de încredere sunt indiscutabile. Doar că ambele părți au viziuni diferite asupra reglementării. Acestea împiedică aspirațiile actorilor implicați în procesul de reglementare. Mai degrabă vom asista la un proces de status quo valabil pentru situații de genul respectiv, fără evoluții, în special pe segmentul lansării „coșului III”.

Articol realizat de

Centrul pentru studierea consecințelor conflictului transnistrean

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.