Că manipulările autorizate de Dodon și tirajate pe toate canalele lui Plahotniuc și-au făcut efectul binișor și că aceste alegeri au fost fraudate, nu mai are nimeni nicio îndoială. Totuși, disperarea de care au dat dovadă candidatul socialist și toți care au muncit la oficial sau la negru pentru el în această campanie și în ziua scrutinului este pur și simplu demnă de milă și compasiune.
Oare cum e să adormi în fiecare seară cu siguranța că dacă nu inventezi minciuni despre oponentul tău, vei pierde alegerile? Oare cum e să înțelegi că, până și după o lună de alimentat fricile unui popor, tu oricum nu ai șanse să câștigi postul de președinte și să fii nevoit să organizezi rapid fraudarea alegerilor? Oare cum e să vezi că nu doar diaspora din vest nu te vrea, ci și celor rămași acasă le provoci doar silă? Atâta frică s-a adunat în oasele dodoniste, încât omul susținut de ditamai Kremlinul s-a făcut mic și neajutorat. Atât de mic, încât CEC-ul a inversat voturile luate de Maia cu cele ale socialistului.
Mi-e milă de Igor Dodon și de orgoliul lui de mare bărbat, despre care, desigur, se poate pronunța doar soția acestuia. Acum, nu doar majoritatea cetățenilor RM au aflat cât de mișelește și-a câștigat scaunul de președinte. Astăzi o lume întreagă știe că, în Republica Moldova, un politician eșuat, un creștin și familist prefăcut, un misogin și homofob declarat poate câștiga alegerile doar fraudându-le.
