În timp ce Guvernul de la Chișinău negociază de ani buni cu Gazprom un acord prin care să fie rezolvată problema datoriilor la gaze (745 de milioane de dolari), firma Gater Assets Ltd din Insulele Virgine Britanice (BVI) – implicată şi în scandalul #PanamaPapers – a obținut într-o instanţă din New York (SUA) o decizie executorie prin care ţara noastră și Moldovagaz sunt obligate să achite o datorie veche de 20 de ani a unei întreprinderi dispărute, se arată într-o investigaţie RISE Moldova, publicată vineri,3 ianuarie.
Instanţa din New York a decis, pe 26 ianuarie, că Republica Moldova este obligată să plătească, alături de întreprinderea Moldovagaz, o datorie de peste 27,4 milioane de dolari companii offshore Gater Assets Ltd.
Judecătorii americani au pornit şi contorul datoriei. Aceasta creşte zilnic cu peste patru mii de dolari (aproximativ 93.100 de lei). Astfel, într-un an, la datoria totală se vor mai adăuga 1,69 milioane de dolari.
Ecoul anilor ‘90
Documentele obținute de RISE Moldova arată că datoria este rezultatul unor tranzacții de import de gaze rusești, derulate acum două decenii. Pe 30 decembrie 1996, compania mixtă moldo-rusă Gazsnabtranzit (fondată în 1995 de Gazprom – 50%, Moldova-gaz – 27%, Moldovatransgaz -12% şi Tiraspoltransgaz – 11%) şi gigantul rus Gazprom au încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale la preţul de 58 de dolari pentru o mie de metri cubi.
Documentul conținea o clauză, prin care părțile au stabilit că orice litigiu care reiese din sau în legătură cu acest contract urma să fie soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse (Curtea de Arbitraj).
În același timp, Gazprom a încheiat şi un contract de asigurare împotriva unor riscuri comerciale cu compania de asigurări Sogaz, care la rândul ei era reasigurată de Anglo-Russkaia Strahovaia Kompania, iar aceasta la rândul ei, de Lloyd’s Underwriters din Marea Britanie, în calitate de reasigurător.
În primul trimestru al anului 1997, Gazsnabtranzit a achiziționat de la Gazprom aproape 1,3 miliarde de metri cubi de gaze, în loc de 1,1 miliarde de metri cubi de gaze cât era specificat în contract. Supraconsumul, de 197 de milioane metri cubi, a fost estimat la 11,4 milioane de dolari și a fost achitat doar parţial de compania moldovenească. Gazprom s-a adresat companiei de asigurări Sogaz care a plătit diferenţa, iar ulterior aceasta a obţinut banii de la reasigurător.
O clauză inaplicabilă
Pentru a-și recupera dauna, reasigurătoul Lloyd’s Underwriters s-a adresat Curții de Arbitraj de la Moscova care a decis, pe 12 noiembrie 1998, că Gazsnabtranzit ar urma să achite petiționarului 8,51 milioane de dolari. Asta, chiar dacă în decizia Curţii de Arbitraj se menţionează faptul că întreprinderile Moldovatransgaz şi Tiraspoltransgaz au prezentat instanței informaţii potrivit cărora ar fi achitat gazele direct Gazprom. Instanța a considerat, însă, că cele două companii sunt entități juridice separate şi nu răspund pentru angajamentele Gazsnabtranzit, chiar dacă erau fondatori.
Juristul Sorin Dolea a explicat acum pentru RISE Moldova că acea clauză arbitrală invocată în proces nu era aplicabilă, pentru că între reasiguratorul Loyds şi debitorul Gazsnabtranzit nu exista un raport contractual.
Între timp, în 1998 autoritățile de la Chişinău au decis reorganizarea Moldovagaz şi comasarea acesteia cu Gazsnabtranzit.
Activele şi angajamentele vechii întreprinderi au fost incluse în nou-creata întreprindere moldo-rusă Moldovagaz (unde Gazprom deţine 50%, Guvernul – 35,3%, iar administraţia de la Tiraspol -12,44%).
Procesul trece oceanul
Pe 12 iulie 2000, la solicitarea Lloyd’s Underwriters şi în conformitate cu Convenţia de la New York privind recunoașterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine din 10 iunie 1958 (Convenţia de la New York), judecătoarea Lorreta A. Preska a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale, fiind încuviințată încasarea, în solidar, din contul Moldovagaz şi a Guvernului Republicii Moldova, a sumei de 9.832.712 dolari.
După 12 ani, pe 6 august 2012, avocații Lloyd’s Underwriters au notificat instanţa că toate creanțele societății au fost cesionate firmei Gater Assets Limited din BVI.
Decizia nu a fost executată. Dar, potrivit juriștilor, astfel de hotărâri expiră sau se prescriu doar după 20 de ani. În perioada cuprinsă între 10 şi 20 de ani de la decizie, reclamantul poate să ceară curţii să o reconfirme. Asta a făcut și compania offshore care, acum, a obţinut reconfirmarea deciziei.
Textul integral al investigaţiei poate fi citit AICI.
