O dată plecați la muncă peste hotare, unii părinți acordă o mai mică atenție copiilor rămași acasă. Satisfacerea nevoilor fizice nu presupune și satisfacerea celor emoţionale, spun specialiștii. Este important ca părintele să înțeleagă că nici un obiect sau haină nu va putea să înlocuiască legătura emoțională a copilului cu părinții lui. Dacă tot au decis să plece, unul dintre aspectele importante peste care ar fi bine să nu treacă este comunicarea cu cei mici.
Nicoleta îşi strânge cărţile şi se grăbeşte să iasă din clasă. Este o zi ploioasă. Îşi uită umbrela în dulap şi revine să o ia. Învățătoarea o întreabă când revin părinții. „Au spus că vin la primăvară”, răspunde copila…
Nicoleta are 10 ani. Împreună cu sora ei care are patru ani, locuiesc la o rudă apropiată. Părinţii sunt plecaţi la muncă în Cehia. Despre ei îşi aminteşte că au plecat iarna şi i-au promis că se vor întoarce la primăvară. ,,Când erau acasă, se ocupau de mine”, spune Nicoleta fiind întrebată care era ocupaţia părinţilor înainte de a pleca. ,,Ei nu aveau de lucru, dar mă ajutau. Ei vin, şed oleacă, ne văd, apoi iar pleacă. Acum trăiesc cu o nană. Casa ei e aproape de şcoală şi vin pe jos la lecţii. Nana are copii, dar sunt căsătoriţi”, povesteşte Nicoleta.
Cu toate că se întâlnesc cam o dată la trei luni, Nicoleta spune că vorbeşte cu părinții aproape zilnic, pe skype. „Vorbim în fiecare zi la calculator. Le-am spus că vreau să-mi aducă rechizite şcolare”, adaugă fata.
Nicoleta învaţă într-o clasă cu 24 de elevi. Majoritatea dintre ei au câte un părinte peste hotare, iar fiecare al patrulea – pe ambii. ,,Am avut mai mulţi copii cu părinţii plecaţi, acum au mai revenit. La cei care au câte un părinte departe, nu se simte lipsa atât de mult”, spune Svetlana, învăţătoarea Nicoletei.
Printre copiii lăsaţi în grija rudelor este şi Sergiu. El vine la şcoală dintr-un alt sat. Locuieşte cu sora lui mai mare, care are 11 ani şi cu bunica lor. Părinţii sunt plecaţi la muncă de cel puţin doi ani. Mama este la Moscova, iar tatăl la Kiev. Nici nu-şi mai aminteşte când a vorbit ultima dată cu ei. Îl mai aude din când în când pe tata la telefon, dar despre mama îşi aminteşte cu greu. ,,Nu ţin minte când am vorbit cu mama, dar vreau să vină acasă. Nu avem nici numărul ei de telefon”, explică copilul.
Învăţătoarea spune că Sergiu vine la ore nepregătit şi deseori are hainele neîngrijite. ,,De la începutul anului vine fără costum sportiv. Am încercat noi să-i facem rost de nişte încălţăminte, dar asta nu rezolvă problema. Nu ştiu la ce se gândesc părinţii. Măcar când vin să mai treacă pe la şcoală să vadă pe a cui mâini sunt copiii lor. În doi ani au venit o singură dată şi atunci pentru că eu am insistat. Nu ştiu cum pot să fie atât de indiferenţi” spune învăţătoarea.
„Aceşti copii se manifestă cum pot. Bineînţeles că suferă. Se simte lipsa părinţilor. Uneori avem lecţii la care confecţionăm obiecte împreună cu părinţii, iar unii dintre ei vin cu nimic. Sunt şi situaţii diferite. Noi lucrăm cu toţi la fel, dar dacă nu are cine să se ocupe de ei, clar că vin nepregătiţi. Când este nevoie, invit la şcoală persoanele care au grijă de ei şi le spun lor ce am de spus”, adaugă Svetlana.
Chiar dacă se află la depărtate este bine ca părinţii să menţină legătura cu copiii şi să comunice cât mai des posibil, recomandată specialiștii. ,,Rolul părintelui este în primul rând de a răspunde nevoilor fundamentale ale copilului, atât fizice, cât şi emoţionale”, spune psihologul Lucia Maxim. „Adesea, părinţii au grija de a le satisface nevoile fizice: adăpost, hrană, îmbrăcăminte, diverse obiecte, jucării, uneori în detrimentul atenţiei emoţionale a copilului. Dacă părinţii nu fac acest lucru, copilul dezvoltă atitudini şi comportamente care îl vor afecta atât pe părinte cât şi pe copil. Din perspectiva copilului, nefiindu-i împlinite nevoile afective de atenţie, contact fizic, interacţiune, comunicare şi susţinere pot apărea dezechilibre psiho-emoţionale şi comportamentale. Este nevoie ca părintele să conştientizeze că nevoile fizice ale copilului sunt importante dar la fel de importante sunt şi cele afective, emoţionale. Satisfacerea nevoilor fizice nu presupune satisfacerea celor emoţionale. Prin oferirea obiectelor materiale în exces oferim copilului răsfăț, dar nu dragoste, astfel copilul percepe că dragostea se măsoară în obiecte materiale, iar ulterior va cere confirmarea ei prin bunuri materiale”, explică specialista.
La distanţă, comunicarea poate fi întreţinută prin telefon, skype, scrisori sau alte mijloace posibile. Este important ca discuţiile să fie cât mai dese, iar dacă este posibil, chiar zilnic. „Părintele trebuie să aibă grijă ca copilul sa simtă că este iubit şi în continuare, că nu este părăsit, dar că pleacă pentru obţinerea resurselor financiare”, explică psihologul Lucia Maxim.
O altă recomandare este ca părinții să menţină legătura cu învăţătorii copilului. Astfel, ei pot să fie la curent cu situaţia lui la şcoală, despre relaţia lui cu colegii, reuşita academică şi dificultăţile pe care le poate avea.
Rubrica „Copilul meu, singur acasă” cuprinde o serie de texte informative pentru părinţii care se pregătesc să plece peste hotare şi sunt nevoiţi să-şi lase copiii acasă. Din seria de articole puteţi afla cum să pregătiţi copilul pentru o despărţire mai puţin dureroasă, cum să comunicaţi la distanţă şi ce este bine de ştiut despre particularităţile de vârstă ale copilului dvs.
Articolele au fost elaborate de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului şi sunt publicate în colaborare cu portalul Moldova.ORG.
