Interviu cu Svetlana Lisagor Vergis – fondatoar al Uniunii de prietenie Moldo-Elenă ,,Al. Ipsilantis”
Este cunoscut faptul că societatea elenă se confruntă cu o gravă situație de criză, în ce măsură această criză îi afectează pe conaţionalii noştri aflați acolo?
Grecia trece printr-o perioadă de tranziție foarte critică. Situatia politică nestabilă agravează problema economică a țării și desigur afecteaza atât grecii cât și imigranții. Moldovenii, la rândul lor, se confruntă cu problema de supraviețuire, mulți dintre ei, și-au pierdut locul de muncă, în cel mai bun caz, li s-au micșorat orele și zilele de muncă. La sfârșitul fiecărei săptămâni, de la oficiile de călătorie, de la Atena spre Moldova, se trimit tot mai puține pachete pentru cei de acasa și tot mai multe lucruri personale (mobilă, aparate de uz casnic ect). Moldovenii pleacă, se întorc acasă ori în altă țară. Nu au de ales familiile care și-au procurat un imobil, datoriile către bănci sunt încă pentru mulți ani.
Conform datelor Ambasadei R. Moldova în Republica Elena, în anul 2010, în Grecia erau stabiliți aproximativ 24.000 moldoveni, dintre care 12. 000 cu acte în regulă. În data de 17 iunie, vor avea loc alegeri parlamentare anticipate, toată lumea e în așteptarea urmatoarei zile după alegeri. ”În funcţie de partidul care va câștiga alegerile, vom mai vedea ce facem și noi”, spun mulți dintre pământenii noștri.
Cum intervin autoritățile (R. Moldova/Greciei) în ameliorarea problemelor cu care se confruntă moldovenii aflați în Grecia?
Moldovenii imigranți în Republica Elenă cu statut legal, se bucură de toate drepturile în mod egal cu toti cetățenii acestei țări. Obligațiile și drepturile lor sunt limitate în cazul în care nu dispun de actele necesare de legalizare. Problemele moldovenilor bine integrați, de obicei, țin de competența autorităților elene. Aici însă, de multe ori apare o altă nuanță care produce un discomfort și anume necunoașterea limbii greacești, aspect important în soluționarea problemelor ce țin de competența instituțiilor elene. Majoritatea moldovenilor ignoră posibilitatea de a-și apăra și rezolva interesele, nu cunosc instituțiile de resort la care trebuie să apeleze pentru a beneficia de informații, servicii etc. În cazul persoanelor fără acte de legalizare, autoritățile elene, nu pot interveni sub nici o formă, cadrul legislativ e foarte strict, cu atât mai mult autoritățile Republicii Moldova. Drepturile de care pot beneficia persoanele fără acte de legalizare, țin de Conventia Drepturilor Omului, semnată de Grecia și anume: serviciile ce țin de asistența medicală, persoanele date, pot apela la orice spital însă, nu le sunt garantate toate serviciile medicale, doar primul ajutor. De asemenea, autoritățile Elene asigură asistenţă juridică, dacă interesatul o solicită. Cea mai stringentă problemă care preocupă conaționalii noștri în Grecia este asigurarea socială și de pensie. După mulți ani de muncă și foarte mulți bani plătiți în fondul de asigurări sociale în Ellada, moldovenii cer un răspuns statului Moldova. Trebuie să menționez că Moldova și Grecia nu au încheiat acorduri în acest sens.
Ce acţiuni organizează membrii diasporei moldoveneşti din Grecia?
Sunt doi ani de la fondarea Uniunii de prietenie Moldo-Elene ,,Al.Ipsilantis” și în acest timp ne-am manifestat cu un șir de festivități și intruniri. Promovarea culturii, tradițiilor și istoriei este unul dintre cel mai important scop al asociației. În acest sens, în fiecare an organizăm un șir de sărbători național-culturale. Intrunirile de informare, acțiunile de caritate și susținere a conaționalilor noștri, la fel sunt pe lista activităților asociației. La moment suntem în pregatiri pentru evenimentul sportiv cu genericul ‘’Νούς υγιής εν΄σώματι υγιεί΄΄ din greacă ‘’Minte sănătoasă într-un corp sănătos’’, care se va desfășura al doilea an consecutiv.
Cum a evoluat viața dvs. personală și profesională în Grecia? Ce vă poate oferi această ţară, în comparaţie cu Republica Moldova?
Sunt de parere că viața îți oferă ceea ce îi ceri, iar pentru asta trebuie și să muncești, oriunde te-ai afla. Personal sunt împăcată și mulțumită pentru toate lucrurile care m-a învrednicit Dumnezeu să le am. Odată ce am venit în Grecia, studiind și cunoscând îndeaproape această țară nemaipomenit de frumoasă, oamenii, istoria, tradițiile, cultura și năravurile lor, concepțiile și ideile grecilor despre artă, politică, filosofie dar și felul lor de-a trăi, m-au impresionat foarte mult. Hotărârea de-a rămâne în Grecia însa, nu s-a mărginit doar la frumusețea acestei țări, dar și cunoștința cu soțul meu. Alături de el, am cunoscut mari personalități, din artă, cultură sau politică. De fiecare dată când mi se dă ocazia, nu evit oportunitatea de a le vorbi despre Moldova și moldoveni. Incadrarea în mediul social al grecilor mi-a oferit ocazia de-a mă afirma și profesional. Din anul 2003, activez în cadrul departamentului relații cu publicul al Organizației ‘’Ecologii Eleni’’, iar în anul 2010, împreuna cu câțiva consingeni și prieteni greci, am hotarât să înființăm Uniunea de prietenie Moldo-Elenă ‘’Al. Ipsilantis’’.
La cea dea doua jumătate a întrebarii, aș putea comenta doar că Moldova e mama care m-a nascut, iar Grecia mama care m-a crescut. Niciodata nu aș fi crezut că voi accepta adopția altei țări, regret, Moldova asemenea Midiei, își ‘’mănâncă copii’’ care-i naște (metaforic vorbind).
Cât de des reveniți în țară? Cum regăsiţi ţara, oamenii?
Această întrebare îmi trezește emoții mari. Cuvintele țară, casă, familie, oameni par a fi așa de mari și pline de valoare. Acasă aș fi vrut să merg mai des. Îmi iubesc țara, mi-e dor de satul natal, îmi lipsesc cei dragi. Vorba ceea, ‘’sângele apă nu se face’’, oriunde n-ai pleca, oricât de bine n-ar fi în altă țară, dorul te apasa, o durere sufletească ncare nu se mai tămăduiește, un handicap cu care te obișnuiești.
Nu prea multe s-au schimbat în timp de 11 ani, de când am plecat de acasă. Chișinau, orașul unde mi-am făcul studiile, satul meu natal Porumbeni, parcă sunt la fel. Nu zic, s-au schimbat și ceva lucruri, din fericire, s-au modernizat spre exemplu, canalele de comunicare, nu știu vre-o casă unde să nu găsești un computer, chiar și bunicile deja știu să folosească skype-ul, sunt informate de cursul valutar, de situația politică, de ce se mai petrece în lume. Cu toate astea, ritmul în care se schimbă ceva e atât de lent, încât nu se observă că trece timpul peste țara mea. Doar oamenii, ei sunt în afara acelui timp. De fiecare dată când îi întîlnesc sunt altfel nu știu cum. Parcă mai obosiți, mai cărunți, mai îngrijorați. Dar la fel de harnici și muncitori, buni, primitori cu credință în Dumnezeu și gînduri bune pentru toată lumea.
Ce ar trebui să facă statul Republica Moldova pentru a motiva moldovenii plecaţi peste hotare să revină acasă?
Clasa politică are o mare responsabilitate față de fenomenele sociale care au loc în țara și, în special, fenomenul primordial, migrația. Sunt cunoscute problemele și impactul în urma procesului de migrare a moldovenilor, probleme majore de care societatea nu a fost pregătită, dar nici în prezent nu am putea spune că s-a echilibrat situația, pericolul de-a depași linia roșie persistă. Statul trebuie să găsesească rezolvare la pricinile care determină moldovenii să plece din țară. Trebuie să se modernizeze, să facă pași spre viitor, sa creeze un stat social, de drept și democratric și să tindă spre integrarea în familia Uniunii Europene.
Un gând bun pentru cei de acasă…
Sa fie sanatoși, curajoși și să nu-și piardă încrederea în ziua de mâine. Să creadă în Dumnezeu și sa nu uite că, cei care și-au ‘’luat inima în dinți’’, și și-au părăsit casele, le duc dorul și-i poarta în inimă.
