Primul roman al Monei Stănilă AL 4-LEA (publicat de Tracus ARTE) e scris într-un stil lapidar, e compus din propoziţii scurte, iuţi, nervoase ca şi vântul de afară, situaţiile avansează rapid, cuvintele sunt şfichiuitoare ca nişte palme trase peste faţă, uneori sunt mai scurte ca un geamăt sau ca o izbitură de pumn. Imaginile irup metalic ca niste cuţite ce pătrund în carne vie şi excerptează sensul de dincolo de ceea ce se vede. Figurile celor trei personaje ocupă tot prim-planul, bătrânul, tânărul şi fata sunt un triorotitor, fiecare dintre ei fiind în acelaşi timp personaj principal şi secundar, victimă şi călău, răpitori şi salvatori, oameni foarte puternici şi foarte vulnerabili, atât de vulnerabili că aşteaptă să li se schimbe inima, reliefate foarte bine. Figurile celor trei oameni rupţi de civilizaţie şi ascunşi în creierii munţilor, nu mai pot fi gândite separat de natura înconjurătoare, fac parte din ea, pădurea din jur, bulboanele zăpezii, animalele sălbatice, reprezintă pentru cei trei cotidianul, un cotidian salbatic şi autentic, ca apele dezgheţate de râu. Naraţiunea scoate la suprafaţă nenumărate secrete, legate de existenţa şi statutul celor trei oameni fugiţi de civilizaţie în sălbăticia rupestră şi silvică, nu ni se zice totul, unele lucruri doar se sugerează, ca un gheţar aflat sub apă.
La un moment dat, romanul se transformă dintr-o poveste a unei răpiri a unei tipe de către un traficant, într-o poveste de dragoste, apoi într-o iniţiere misitcă şi religioasă, de la un punct încolo, romanul e înâesat de simboluri şi semne religioase, semne care ţi se aruncă în ochi, trecerea unui râu, ascensiunea unui munte, traversarea unei păduri virgine, urşii care se poartă ca nişte câini de companie. Toate ne trimit spre un alt plan şi ne dovedesc că avem în faţa ochilor un roman mistic, un roman mistic despre aşteptarea salvării, şi aşteptarea celui de-al patrulea, dar odată cu venirea celui de-al patrulea „cu laptopul sub braţ” se termină şi romanul, un roman mistic excelent, în cele din urmă, în care, spre sfârşitul lui, cel de-al patrulea şi fata deschid netul şi intră, aşa cum remarcase şi Alexandru Vakulovski, pe Moldova.ORG, ca să afle ultimele noutăţi.
Un roman frumos ca un cadou!
