Connect with us

Opinii

Mici concluzii după rezultatele turului I și preconizări pentru turul II

Publicat

pe

1. Orașul va fi administrat de opoziție, adică PPDA sau PSRM
2. Prezența la alegeri e mai mică, crește scepticismul în rândurile cetățenilor din capitală. O bună ocazie de a introduce o nouă mișcare politică cu o retorică nouă. Sper la o stângă progresistă non-putinistă.
3. Unionismul a strâns doar 8 procente, ceea ce înseamnă 2 lucruri:

  1. Unionismul nu mai are aceași forță de mobilizare;
  2. Unionismul nu poate trăi separat de ideea de integrare europeană care era inclusă în retorica veche a PL-ului;
  3. Codreanu blamează veche administrație a Chișinăului pentru un număr atât de mic(35%) prezent la secțiile de votare, făcând aluzia la ideea că anume cei care nu s-au prezentat la vot și ar fi restul segmentului unionist nemulțumit de politica PL-ului. Deci, vom avea din partea PUN-ului, până acum aparent pasiv, atacuri constante asupra PL-ului ca cel care a compromis mișcarea unionistă, ceea ce va fi destul de interesant de urmărit.

Preconizări:

1. Silvia Radu se retrage din viața politică și nu va susține nici un candidat în turul 2, deci este incert cum acele 17,6% vor fi împărțite între candidații rămași în turul 2.
2. Este incertă și poziția unioniștilor. Mai ales că PL-ul, până la alegeri, constant îl atacau pe Năstase. S-ar putea să avem parte de un al doilea episod de „susținem numai dacă recunoaște Unirea” ca la prezidențiale. Nici reacția PUN-ului nu e una preconizabilă, mai ales că această mișcare e susținută de pseudo-intelectuali alde Petru Bogatu care lansează constant articole denigratoare la adresa lui Năstase sau Sandu.
3. Cel mai probabil, PD-ul va declara că îl susține pe Năstase, acesta va spune că nu acceptă susținerea lui Plahotniuc, iar GMG-ul îl vor ataca pe Nastase zi de zi.
4. Indiferent de cine va câștiga, scorul va fi strâns.
5. Petru Bogatu și alți „analiștii politici” vor declara în orice caz că:

  1. Năstase a câștigat datorită electoratului unionist și PD-ului care nu a participat la alegeri.
  2. Năstase a pierdut pentru că nu a acceptat ajutorul PD-ului și nu a declarat că este unionist.

Opinii

Salariul în plic, bomba cu efect întârziat. Este nevoie de o nouă abordare de către autorități a fenomenului

Publicat

pe

De către

Fenomenul salariului în plic va exista întotdeauna, el nu va putea fi complet eradicat. Metode de combatere există, dar niciodată destule ca lumea să renunțe definitiv mai ales într-o societate ca cea moldovenească, unde munca nedeclarată creează mereu iluzia de câştig şi beneficiu, dar consecințele sunt grave.

Este opinia exprimată de către jurnalistul Vlad Bercu în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”.

Ultimele date al BNS arată că 7% din populația ocupată primește salariul în plic, iar în agricultură 42,0%, comerț – 19,3% și industrie – 8,6%. Se întreprind acțiuni la nivel de guvern, fisc, iar sindicatele vorbesc despre fenomen de mai bine de 10 ani, însă salariile achitate în plic rămân la un nivel înalt.

Este un flagel care afectează nu doar economia Republicii Moldova, dar și statele dezvoltate din UE. Un sondaj EUobserver arată un nivel de 3% al achitărilor salariilor în plic în UE. Ceea ce îngrijorează este amploarea fenomenului care în Republica Moldova este dublă față de UE. Munca la negru este o boală a economiei unde companiile au un câștig de moment fără să achită contribuțiile sociale (29%).

Efectele muncii la negru sunt resimțite de stat, privează guvernul de venituri și subminează sistemul de protecție socială, de cetățean atunci când se pensionează, dar și prin faptul că nu sunt projeați socil în lipsa unui contract de muncă, iar angajații nu sunt eligibili pentru accesarea creditelor. Or, cetățenii acceptă munca la negru de cele mai multe ori atunci când nu găsesc un loc de muncă stabil sau vor să obțină un venit în plus pentru ași asigura o viață decentă.

”Autoritățile abordează problema „salariilor în plic” prin prisma sancțiunilor, amenzilor la care au fost supuși agenții economici. Ultimul caz a fost cu o echipă de fotbal a cărei jucători încasau veniturile în plic. O astfel de abordare poate să dea efect imediat și în cazuri singulare, dar nu poate diminua flagelului, în general. Abordarea problemei muncii la negru, în sensul diminuării acesteia, ar trebui să fie schimbată”, a spus Bercu.

În concluzie, Vlad Bercu a spus că statul ar trebui să facă o analiză a problemei și să elaboreze niște politici de încurajare a întreprinderilor pentru a salariza legal angajații. Nu este o soluție reducerea contribuției sociale, dar sunt alte măsuri de încurajare financiară, care ar fi mai eficiente decât pedepsele aplicate. Fenomenul munci la negru nu va fi eradicat, dar problema care se pune este reducerea ponderii „salariului în plic”.

Citește mai departe

Opinii

Iubind în taină… 60 de ani

Publicat

pe

De către

„Am fost căsătorit cu soția aproape jumătate de veac, până a decedat acum șase ani în urmă. Am două fiice minunate și trei nepoți deja mari. Am iubit întotdeauna bărbați, dar nimeni niciodată nu și-a dat seama că sunt gay. Precauția cu care mi-am trăit viața m-a ajutat să-mi păstrez statutul, locul în societate și poate viața”. Așa și-a început Andrei povestea pe care așteptam demult să o ascult.

Grupul homosexualilor de vârsta a treia se adună periodic în sediul Centrului GENDERDOC-M. Uneori pentru a discusta problemele psihologice ori de sănătate cu care se confruntă, alteori pentru a depăna amintiri și a-și alina singurătatea.

La GENDERDOC-M se întâmplă mult mai rar să întâlnești oameni de vârsta a treia. Mai des, întâlnești tineri care vin să ceară ajutor, literatură, sfaturi ori consiliere psihologică. Seniorii însă comunică puțin și niciodată cu oamenii noi. De aceea am așteptat mai mult de un an prima discuție sinceră cu câțiva dintre ei.

Dintre cele 17 persoane care au venit la întrunire, mai mult de jumătate au fost sau mai sunt căsătoriți cu femei, evident. Unii spun că le-au iubit în felul lor – prietenește. Dar recunosc că mariajul a fost o condiție indispensabilă pentru a-și găsi un loc de muncă, a-și crea un statut social și a-și ascunde mai bine emoțiile și felul de a fi.

Andrei spune că nici soția, nici oamenii din jur nu au intuit vreodată că este homosexual, ori au aflat vreodată despre poveștile sale de dragoste.

„Atitudinea față de persoanele LGBT a fost dintotdeauna negativă, în special în Uniunea Sovietică, în sate.  Întotdeauna trebuia să fii foarte precaut. Informație despre homosexuali nu era deloc. Homosexualitatea era împotriva legii, respectiv și cetățenii de rând vedeau criminali în homosexuali. Dar restricțiile și pericolul la care eram supuși nu puteau inhiba adevăratele sentimente. Oricum ne găseam unii pe alții. În discuții, făceam aluzii și dacă persoana tot era gay, înțelegea imediat. Nu e nevoie de foarte multe explicații și definiții ca să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat  în mintea sufletul și inima ta.”

Viața lui Andrei, ca și a celorlalți bărbați homosexuali  din generația sa, a fost o luptă continuă între adevăr și autoconservare.  Niciodată nu își permitea să lege prietenii publice cu iubiții săi.

„Niciodată nu am recunoscut în fața nimănui că sunt homosexual. Știam doar eu și partenerul meu. Și cu partenerul nu aveam nici măcar relații de prietenie. Ne salutam când ne vedeam în public ca niște cunoștințe întâmplătoare, alteori chiar treceam pe alături, ca niște străini. Am fost întotdeauna foarte atent. Am fost persoană publică, ar fi fost groaznic pentru mine să se afle adevărul.”

Frica față de adevăr a rămas la fel de mare chiar și acum, când dependența de societate și statut nu pare a fi la fel de mare. Mai mult, Andrei crede că perioada în care a trăit a fost una frumoasă, indiferent de greutățile prin care a trecut.

„Fiecare generație are avantajele sale și provocările sale. Tinerii de azi au condiții mai bune când e vorba de informație și s-ar părea că le este mai simplu să întâlnească alte persoane cu care să comunice. Dar sunt și dezavantaje –  online nu știi niciodată peste ce provocatori dai. Comunicarea față în față e mult mai sigură. Nu cred că homosexualilor din noua  generație le este mai ușor. Vorbind deschis despre faptul că sunt gay, ei sunt nevoiți să se confrunte față în față cu homofobia, cu ura societății, care aruncă cu roșii și ouă în ei. Nu cred că le este mai ușor decât nouă, care ascundeam adevărul”.

Chiar dacă atitudinea societății s-a schimbat vizibil, Andrei rămâne de părere că trebuie să-și ascundă identitatea:

„Orice informație poate fi îndreptată împotriva ta, în orice moment, mai ales în Moldova. Aici dacă vrei să compromiți un om, să-l înjosești în cel mai urât hal, îi zici homosexual. Vedeți cum fac politicienii, când nu mai au argumente împotriva cuiva, inventează că e homosexual și societății nici nu-i trebuie argumente, automat devine personaj negativ.  E greu să trăiești în Moldova cu această etichetă.”

Zice, totuși, că homofobia promovată de presă nu-l mai deranjează demult. Și-a creat un soi de imunitate trăind o viață întreagă printre homofobi. Îl amuză, însă, discursurile care sugerează că homosexualitatea ar fi o modă împrumutată din vest.

„Nu am avut niciodată probleme să întâlnesc alți bărbați homosexuali. Chiar dacă nu era Internet ori informație accesibilă. Chiar și în localitățile mici, în sate, era simplu să găsești pe cineva. Evident că despre aceste relații știam numai noi. În orașele mai mari, erau locuri speciale în care ne dădeam întâlnire. În parcul central, pe atunci se numea Parcul „Pușkin”, ne vedeam adesea. Cred că noile cunoștințe erau mai accesibile atunci decât acum. Erau și atunci provocări. Și poliția organiza provocări. Cel mai periculos era dacă te prindea poliția, pentru că imediat avea să se afle la servici despre asta. Și asta însemna, de regulă, finalul carierei. Era cel mai grav lucru care putea să ți se întâmple. Am ajuns și eu pe mâna poliției, dar funcția pe care o dețineam m-a ajutat să soluționez problema. Indiferent de impedimente și restricții, oamenii dintotdeauna găseau căi să se vadă , să fie împreună. Nu poți merge împotriva ta.”

Andrei, ca și ceilalți bărbați de vârsta lui, cu care se întâlnește periodic la Centrul GENDERDOC-M, pare a fi împăcat cu viața sa, se simte mulțumit, dar recunoaște că și-ar fi dorit să întâlnească bătrânețea alături de persoana iubită, nu în singurătate:

„Sigur că uneori mă gândesc că ar fi bine să am alături persoana iubită, dar dorințele nu coincid întotdeauna cu posibilitățile. Dacă aș trăi cu un bărbat, niciodată nu aș putea ascunde asta de ochii lumii. Chiar și așa, trăind departe unul de altul, se întâmplă când moare unul dintre parteneri, celălalt să plângă tare la înmormântare. Atunci e evident pentru toată lumea că între ei a fost mai mult decât prietenie. Dar nu e bine să-ți permiți așa ceva. E nevoie de sacrificiu, de răbdare.”

Citește mai departe

Opinii

Opinie despre automobilele transnistrene: Facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran

Publicat

pe

De către

Astăzi am plecat cu un gust amar de la ședința organizată în Guvern de Biroul de Reintegrare. S-a propus discutarea admiterii automobilelor din zona transnistreană în circuitul internațional.

În rezultatul mecanismului propus Moldova va avea 3 regimuri de înmatriculare a automobilelor. Mecanismul standard cu numere moldovenești, unicul de care pot beneficia cetățenii de pe malul drept al Nistrului, regimul de numere transnistrene care pot circula liber și pe malul drept al Nistrului, cu toate consecințele de lipsă a înregistrării în registrele naționale și se mai propune un hibrid (fără ca să fie eliminată versiunea veche de înregistrare) – numere neutre cu care transninstrenii să poată circula peste hotare și care nu vor avea simbolica Republicii Moldova.

Cred că este de prisos să menționez că prin astfel de proiecte se subminează suveranitatea Republicii Moldova și efectiv este legiferat regimul de la Tiraspol prin politica pașilor mici. În același timp astfel de proiecte reprezintă riscuri majore pentru disciplina fiscală și colectările la buget. Acest mecanism crează premise noi pentru evitarea regimului de import de automobile standard și alimentarea regimului de la Tiraspol cu resurse noi financiare, înmatricularea automobilelor în regimul nou prin scheme de corupție, care nu lipsesc nici pe malul drept și nici pe malul stâng al Nistrului.

A fost adus drept argument modelul German de numere regionale. Dar în Germania numere regionale au TOATE regiunile, nu una. Haideți atunci Moldova să decidă o politică nouă de numere cu însemne regionale pe ÎNTREG teritoriul Moldovei și să avem numere distincte de Călărași, Soroca, Hâncești etc…. pe lângă cele de la Tiraspol și Râbnița. Argumentarea este primitivă și deloc echivalentă. De asemenea sunt sigur că în Germania NU figurează regimuri de import diferite și preferențiale pentru anumite regiuni. Dacă legiferăm așa proiecte pentru regiunea de est a țării, acest principiu trebuie să fie aplicat în toate regiunile țării și fiecare raion să-și facă propria politică de import automobile…. Ridicol? Da. Dar anume o astfel de soluție promovează Biroul de reintegrare și OSCE inclusiv…. acoperindu-se cu standarde tehnice de design a plăcuțelor, care nu au nici o legătură cu ce facem noi ca națiune, cum ne organizăm ca stat reîntregit…

Odată aprobat acest proiect, noi facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran, punem o piatră grea în transnistrizarea Moldove și în legalizarea conflictului veșnic pe teritoriul Moldovei, instituim regimuri fertile pentru corupție și evaziune fiscală care se așează pe umerii cetățenilor din dreapta Nistrului. Acesta este încă un pas spre confirmarea statuului de stat falit.

Sergiu GAIBU

Citește mai departe