Michel D. Kazatchkine, Reprezentant Special al Secretarului General ONU în domeniul HIV/SIDA:
Recent, în cadrul unei vizite în Republica Moldova, am fost invitat să vizitez închisoarea 15 în Cricovia care găzduiește aproximativ 550 de deținuți.
La 30 minute de Chișinău, capitala Moldovei, închisoare 15 a fost construită de sovietici în anii 50 și este destul de bine păstrată, în pofida fisurilor din pereți. O mică biserică ortodoxă se află în curte.
Eu și colegii mei suntem întâmpinați de Svetlana, o femeie tânără și energică care conduce serviciul național de sănătate din penitenciar. Trecerea prin poarta de fier pentru a intra în închisoare este oarecum incomodă. Gardienii în uniformă militară ne salută în timp ce încerca să-și dea seama ce aduce acești noi vizitatori la închisoarea lor.
Afară temperatura este în jur de zero grade, iar puțina zăpadă încă se topește în curtea micii închisori. Tricouri și prosoape stau la uscat pe funiile conectate între clădirile cu două-trei etaje din jurul curții.
Escortați de paznici, ajungem la biroul medicului închisorii, Constantin. Constantin administrează farmacia mică care stochează metadonă, ace, seringi și prezervative. Biroul lui este mic – un birou de lemn simplu, hârtii și o canapea. El ne întampină cu ceai.
Un medic general de vreo patruzeci de ani, Constantin este singurul membru al personalului medical care deservește aproximativ 550 de deținuți. Rolul său este larg: El se ocupa cu medicamente zilnice de rutină și de urgențe atunci când ele apar, el supraveghează un salon mic frumos covor cu trei paturi și este, de asemenea, un consilier de încredere pentru mulți deținuți.
Chiar dacă doi la suta din deținuți au HIV, testarea HIV si Hepatita C nu sunt obligatorii, nici la intrare, nici în timpul detenției inițiale. Consilierea și testarea voluntară oferite de Constantin e ceea ce a implicat cu succes deținuții. Un test rapid de salivă finanțat de un ONG este disponibil.
Programul de reducere a riscurilor în închisorile Moldovei este unic în regiune, și un model remarcabil la nivel global. A început în anii 2000, ca urmare a muncii Fundației pentru o Societate Deschisă.
Metadona este disponibilă pentru cei cărora Constantin decide să o prescrie, și deținuții cu tratament de substituție iau în fiecare zi în farmacie după semnarea unui registru. Deși mi s-a spus că nu sunt multe clinici care au metadonă în afara capitalei, nu am auzit nicio plângere cu privire la lipsa serviciilor de la persoanele care au ieșit din închisoare.
Metadona este de asemenea disponibilă, mi s-a spus, în închisorile din Transnistria, partea de est a țării, sub puternică influență rusă.
Cred că una dintre realizările cele mai fascinante ale acestui program de reducere a riscurilor în închisoare a fost modul în care au fost distribuite ace, seringi și prezervative.
Acele și seringile sunt stocate în puncte de distribuție sub supravegherea deținuților voluntari care le țin într-un dulap de lemn în celula lor. Am văzut două dintre aceste puncte de distribuție, unul în celula individuală bine păstrată și ordonată a unui deținut. Celălalt a fost un dulap într-un colț al unui dormitor ocupat de aproximativ șaizeci de deținuți.
Sistemul de reducere a riscurilor din Moldova este exemplar. Nu sunt multe țări în lume care implementează schimbul de seringi în penitenciare, precum și furnizarea de prezervative, și chiar mai puține care rulează un sistem la fel de bun cum ar fi cel pe care l-am văzut în Republica Moldova.
Moldova arată drumul prin prioritizarea sănătății populației din închisori. Constantin și Svetlana îmi spun că nu cunosc cazuri de supradozaj ( au existat reduceri de supradozaj).
Trebuie să ne reamintim, totuși, de realitatea în care aceste programe există și continuă să funcționeze. Pe tot teritoriul Europei de Est și Asiei Centrale, finanțarea programelor de reducere a riscurilor în penitenciare rămâne în întregime dependentă de fonduri externe – în cele mai multe cazuri furnizate de Fondul Global pentru Combaterea SIDA , Tuberculozei si Malariei.
Sursa: HuffingtonPost
