Marii rechini

in 2001, imediat ce au venit la putere, comunistii au infiintat Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei. Fiind siguri ca numarul demnitarilor corupti este foarte mare, ei au creat chiar un sector special, la Penitenciarul din Lipcani, destinat „gulerelor albe”. Dupa patru ani – cum era si firesc – guvernarea comunista trebuia sa faca o dare de seama, ca sa arate alegatorilor rezultatele muncii.

Puterea a incercat „sa-i muste” pe granguri, cum ar fi ex-premierul Andrei Sangheli, fostul ministru al Transporturilor Anatoli Cuptov, actualul ministru al Apararii Valeriu Plesca, ori omul de afaceri Vladimir Babii, fostul director al ZEL „Expo-business-Chisinau” si altii (vezi „Mafia rosie” pe www.investigatii.md). Nici unul dintre acestia, dar nici dintre cei care au mai intrat in vizorul temutului CCCEC, nu au ajuns sa „odihneasca” la Penitenciarul din Lipcani. Prin urmare, multi s-au intrebat: ori coruptii fac legea in stat, ori justitia e atit de corupta si incompetenta, incit nu mai poate schimba nimic.

Pe linga programele si strategiile ramase doar pe hirtie, guvernarea comunista nu numai ca nu a trimis nici un demnitar corupt la pirnaie, dar a musamalizat cazuri „grele” de coruptie pornite pina la preluarea puterii.

Iata citeva dintre cele mai relevante cazuri.

Cazul Chitan

Unul dintre cazurile „solutionate” favorabil este cel al ex-ministrului de Finante Valeriu Chitan, acuzat de Procuratura Generala de abuz in serviciu si deturnare de fonduri. Urmarirea penala impotriva acestuia a fost pornita in 1999, dupa ce organele de drept au constatat ca Ministerul Finantelor a transferat unei companii din Malta 26 milioane de dolari pentru livrarea unei cantitati de pacura. Marfa n-a mai ajuns in Republica Moldova. Statul a reusit sa recupereze 16 mln dolari, insa despre restul – 10 mln dolari – nici pina in ziua de azi nu se stie nimic. in spatele afacerii, potrivit procurorilor, a stat ex-ministrul Chitan. Tot ei sustin ca acesta trebuia sa poarte raspundere pentru prejudiciul adus statului, insa toate probele si argumentele invocate au fost respinse de Curtea Suprema de Justitie, care, in aprilie 2001, l-a absolvit de pedeapsa penala.

La acea vreme, procurorul general Mircea Iuga a declarat in plenul Parlamentului ca asupra anchetei se exercita presiuni pentru a trece dosarul pe linie moarta, lasind sa se inteleaga ca acestea vin de la Presedintie si Consiliul Superior al Magistraturii. Chitan, la rindul sau, a declarat ca hartuirea sa a fost o comanda politica – fara a da nume – iar avocatul sau Gheorghe Amihalachioaie a acuzat organele de drept de incompetenta. Cu toate ca invinuirile au curs girla, cele 10 milioane de dolari nu au mai fost returnate statului.

Cazul Cesuev

O alta „eliberare” este cea a fostului ministru al Privatizarii Visarion Cesuev, unul dintre putinii fosti demnitari ajunsi dupa gratii. Cesuev a fost retinut, in iunie 1999, de Politia Economica pentru luare de mita. Suma: 2.250 dolari.

in ianuarie 2000, Judecatoria sectorului Botanica l-a condamnat la cinci ani privatiune de libertate cu suspendarea pedepsei. Ulterior, Tribunalul Chisinau mentine in vigoare aceasta hotarire, iar in ianuarie 2001, Curtea de Apel anuleaza sentintele anterioare si il condamna definitiv pe Cesuev la cinci ani privatiune de libertate, cu ispasirea pedepsei de corectare prin munca cu regim inasprit. Desi toate instantele l-au gasit vinovat de luare de mita, fapt pentru care a stat incarcerat timp de 13 luni, in 2002, procurorul general Vasile Rusu face recurs in Curtea Suprema de Justitie si, drept urmare, cauza lui Cesuev este trimisa spre rejudecare la Judecatoria Botanica. Aici lucrurile se desfasoara de-a dreptul paradoxal. in cadrul rejudecarii procesului, procurorul renunta la invinuire (!). Drept urmare, in iulie 2002, instanta claseaza cauza penala in privinta fostului ministrului al privatizarii pe motivul renuntarii procurorului la invinuire. De mentionat ca, in septembrie 2000, cind Cesuev se afla in detentie, Procuratura Generala a pornit un alt dosar impotriva fostului ministru al Privatizarii pentru deturnare de fonduri, fiind vorba de peste trei milioane lei. in iunie 2004, dosarul respectiv a fost clasat. Motivul – „lipsa elementelor infractiunii”. Deci a trebuit sa treaca patru ani sa se constate lipsa elementelor infractiunii. Sau, poate, a fost altceva la mijloc?

Cazul insa nu se incheie aici. Vazindu-se indreptatit, Cesuev a actionat organele de drept in judecata, solicitind repararea prejudiciului moral si material. Atit Cesuev, cit si presedintele Judecatoriei Botanica au refuzat sa ne spuna valoarea prejudiciului solicitat.

Din sursele noastre, am aflat ca suma pretinsa de la stat pentru repararea prejudiciului moral si material era de ordinul milioanelor. Interesant este ca, in ultimul moment, la judecata, Cesuev renunta la recuperarea prejudiciului moral, lasind instanta sa se pronunte doar vis-a-vis de prejudiciul material. Aceleasi surse ne-au spus ca decizia lui Cesuev a fost influentata de secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Valeriu Gurbulea, actualmente prim-adjunct al procurorului general, care l-ar fi sfatuit sa-si tempereze poftele. Se pare ca de aici rezulta de ce a fost tergiversata clasarea dosarului privind deturnarea de fonduri. Cesuev a declarat ca este vorba de incompetenta justitiei si a organelor de drept, lasind sa se inteleaga ca a fost victima unor reglari de conturi in sferele puterii. Ca si Valeriu Chitan, nici Cesuev nu a vrut sa dea nume

Cazul Grafchin

Un alt caz „pus pe tusa” in timpul guvernarii comuniste este cel al fostului sef interimar al Departamentului Privatizarii, Zinaida Grafchin. Dosarul penal impotriva fostului demnitar a fost pornit de Procuratura Generala, in martie 2000, ea fiind acuzata de faptul ca a operat ilegal modificari in contractul de privatizare a fabricii de ciment din Rezina, incheiat cu compania franceza „Lafarge”. in urma acestor actiuni, potrivit procurorilor, fabrica din Rezina a ratat investitii de circa 75 milioane lei, iar investitorul a fost scutit ilegal de penalitati in valoare de 26.000 dolari si 36.000 lei. Drept urmare, in bugetul statului nu au mai intrat 180.000 dolari si 1,8 mln lei.

in 2002, Zinaida Grafchin a fost achitata. Ca si in celelate cazuri, nu s-a gasit vinovatul pentru sumele de bani cu care a fost prejudiciat statul si, respectiv, nimeni nu le-a returnat in bugetul public.

Insistentele noastre de a o contacta pe Grafchin, pentru a comenta cazul sau, au esuat. Fosti colegi de la Departamentul Privatizarii, dupa ce au aflat problema care ne intereseaza, au refuzat sa ne dea coordonatele Zinaidei Grafchin. De la institutiile de drept am aflat ca ea nu a solicitat statului repararea prejudiciului moral si material pentru lezarea onoarei si demnitatii.

La finele anului 2000, Procuratura Generala a depistat incalcari grave admise de conducerea Departamentului Privatizarii, la privatizarea unui sir de intreprinderi de stat, intre care „Ciment Rezina”, „Franzeluta”, „Seminte Nord”, „Riutel”, „Avicola”, „Corlateni”, „Metal-Feros” si altele, in urma carora statul a fost prejudiciat cu peste 150 mln lei. Dupa venirea la putere a comunistilor, nimeni nu a mai cautat sa pedepseasca persoanele responsabile de prejudicierea statului sau macar sa returneze o parte din acesta suma.

Dosare aflate sub controlul lui Voronin

Cazul Furdui

La 30 ianuarie 2003, in cadrul colegiului Procuraturii Generale, presedintele Vladimir Voronin batea cu pumnul in masa, cerindu-i procurorului general Vasile Rusu sa-i raporteze chiar „adauzea” (a doua zi – n.r.) ca a fost trimis in judecata dosarul penal impotriva fostului director al SA „Moldova-Gaz”, Simion Furdui, acuzat de uz de fals si sustrageri in proportii deosebit de mari din avutul intreprinderii pe care o conducea. Voronin i-a avertizat pe procurori ca va „tine la control” acest caz. Furdui a fost urmarit penal pentru ca si-ar fi procurat, prin uz de fals, din banii SA „Moldova-Gaz”, o casa de un milion de lei.

Ce s-a intimplat cu dosarul „tinut in dinti”? A fost clasat inainte sa ajunga in instanta.

Cazul Alexei

Cel mai proaspat caz este cel al generalului Nicolae Alexei, fost viceministru de Interne si sef al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate si Coruptiei, achitat de instanta chiar in preajma alegerilor parlamentare. Generalului i s-a incriminat un sir de ilegalitati, intre care abuz in serviciu, comercializarea corpurilor delicte si calomnie. Prejudiciul cauzat statului in urma actiunilor ilegale ale lui Alexei, potrivit procurorilor, e de ordinul milioanelor. Pentru faptele sale, in 2004, Curtea Suprema de Justitie l-a condamnat la cinci ani privatiune de libertate cu suspendarea pedepsei. Dupa aceasta, au inceput adevarate jocuri de culise care, pina la urma, s-au soldat cu achitarea definitiva, la inceputul lui 2005, a generalului.

Din mai multe surse avizate am aflat ca, pentru a-l scoate basma curata pe Alexei, organele de drept si instanta de judecata au admis un sir de incalcari grave de procedura. Reprezentanti ai institutiilor de drept sustin ca achitarea lui Alexei s-a facut in urma unor presiuni din partea partidului de guvernamint. Se vehiculeaza faptul ca, prin aceasta „gratiere”, generalul a fost „silit” sa se implice in campania electorala pentru a „rupe” din electoratul concurentilor.

Solicitat de noi, Nicolae Alexei a declarat ca in cazul sau a fost vorba de o comanda politica si e decis sa solicite statului repararea prejudiciului moral si material.

„Gainarii” au umplut puscariile

intrucit am vazut ca mari granguri au scapat de pirnaie, am solicitat Departamentului Institutiilor Penitenciare sa ne spuna citi demnitari se afla in „custodia sa”.

Directorul DIP, Valentin Sereda, ne-a raspuns: „Cu referire la datele statistice privind numarul persoanelor care au detinut functii de raspundere pina la condamnare si numarul fostilor demnitari care au detinut functii in institutiile centrale ale statului, va comunicam ca Departamentul Institutiilor Penitenciare nu generalizeaza asemenea statistici” (!).”

in schimb, din raspunsul sefului DIP am aflat ca institutia respectiva duce evidenta taranilor pusi la duba (2.334 din totalul de 6.670 de persoane care-si ispasesc pedeapsa in inchisorile din republica), a muncitorilor (2.48 persoane), precum si a agramatilor (29 persoane). Conform studiilor, tabloul din penitenciarele republicii este urmatorul: 439 detinuti au studii primare, 2.920 – studii medii incomplete, 2.701 – studii medii, iar 93 de persoane au studii superioare.

Chiar daca de la DIP nu am putut afla numarul demnitarilor condamnati, am insistat sa vedem cine a ajuns in „sectorul special” creat pentru demnitarii corupti la Penitenciarul din Lipcani. Seful acestei institutii, Valeriu Carlasciuc, a spus ca, actualmente, in „sectorul special” isi ispasesc pedeapsa 44 persoane, fosti functionari publici si reprezentanti ai organelor de drept. Nu a vrut sa ne spuna cine este cea mai importanta personalitate, printre cei 44 de condamnati, dar a lasat sa se inteleaga faptul ca, printre „clienti”, in afara de procurori de rind si politisti, demnitari nu a avut.

Pasat – corupt sau victima?

Retinerea fostului ministru al Apararii Valeriu Pasat, acuzat de comercializarea ilegala a 21 de avioane de lupta MIG-29 si tehnica militara din dotarea Armatei Nationale, pare sa fie o captura importanta pentru institutiile de drept, care poate trage dupa sine o buna parte din fosti si, poate, actuali demnitari de stat. Ramine sa vedem daca acest caz este unul de coruptie sau o comanda politica. Am pune la indoiala ultima ipoteza daca, in ultimii patru ani, s-ar fi facut cu adevarat ceva impotriva „marilor rechini”, mai ales ca puterea a avut toate pirghiile pentru tragerea lor la raspundere. // Centrul de Investigatii Jurnalistice

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.