Mâncărurile sărate nu provoacă sete, ci foame, potrivit unui nou studiu. Studiul a fost realizat de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă pe 10 astronauţi, în timpul unei simulări de misiune pe Marte.
Timp de 205 zile, subiecţii au avut o dietă controlată, bogată în sare. Ce le-a dat însă de gândit specialiştilor a fost faptul că, deşi era de aşteptat să le fie sete, subiecţii s-au plâns de foame.
Experimentul a fost repetat şi la şoareci, cu aceleaşi rezultate.
Sarea activează un mecanism pentru a păstra apa în rinichi. Înainte de acest studiu, cea mai răspândită ipoteză era că ionii de sodiu și clor din sare intră în moleculele de apă și le „împing” în urină. Noile rezultate arată ceva diferit: sarea este prezentă în urină, în timp ce apa se întoarce în rinichi și în corp.
Experimentele pe șoareci au sugerat că s-ar putea să fie implicată ureea. Această substanță se formează în mușchi și în ficat pentru a elimina azotul. La șoareci, ureea se acumula în rinichi, unde contracara forța de tracțiune pe care sodiul și clorul o exercitau asupra apei.
Sintetizarea ureei presupune însă un consum considerabil de energie, ceea ce explică de ce șoarecii la dietă bazată pe exces de sare mâncau mai mult. Excesul de sare nu le provoca sete, dar îi făcea mai flămânzi. În mod similar, și astronauții care primiseră o dietă bogată în sare s-au plâns că le era foame.