Violonista Lia Rusu va interpreta, alături de alţi 99 de muzicieni din întreaga lume, o serie de lucrări muzicale sub genericul: „Şapte Concerte Epice” în cadrul Orchestrei Filarmonice Internaţionale YPHIL. Concertele vor avea loc la New York în luna septembrie, în perioada în care Adunarea Generală a ONU îşi va desfăşura cea de-a 70-a sesiune. Moldova.ORG a discutat cu Lia despre acest eveniment, dar și despre pasiunea sa pentru muzică.
Lia, spune-ne, cum ai ajuns în selecția pentru a deveni membru în Orchestra Filarmonicii Internaționale?
Am ajuns, împreună cu un coleg de la Academie, Andrei Popa, să fiu selectată ca membru al Orchestrei și reprezentant al țării în baza unei audiții online. Este o condiție obligatorie pentru toate orchestrele din lume.
Te-ai așteptat să fii selectată?
Odată ce am decis ca să aplic la proiect, eram conștientă de responsabilități, cât și de oportunitățile oferite, fapt ce m-a motivat și m-a făcut să cred că am șanse de a fi selectată. Deși sunt foarte mulți muzicieni buni în lume și nu aveam ”dreptul” deplin să fiu sigură de aceasta.
Ce înseamnă acest proiect pentru tine?
Pentru mine proiectul ar însemna o dezvoltare profesională în domeniul orchestral, cunoașterea multor personalități despre care anterior vorbeam la orele de la academie, la colegiu sau în cercul de prieteni.
Desigur, este un timp oportun pentru comunicarea cu oameni noi, vizitarea locurilor noi și, cel mai important, aceasta presupune a fi însoțită de idealurile unei comunități ce promovează pacea, colaborarea și egalitatea, susținute de ONU.
Cum vor avea loc pregătirile propriu zise pentru această evoluție de la New York?
Pregătirile deja au loc, de la detaliile birocratice, până la cele practice. Însă la timpul și locul unde vom evolua vor avea loc repetiții, Workshop-uri, sound-check-uri, conferințe, etc.
Când a început pasiunea ta pentru muzică și cum ai devenit membru al Orchestrei TNOB „Maria Bieşu” ?
Pasiunea care devine o profesie nici nu știu exact de cînd a început. Mă țin minte mereu cântând, însă, deși începusem studiile la Școala de arte la șapte ani și jumătate, cu adevărat motivată și orientată spre direcția în muzica calsică am ajuns să fiu mult mai tîrziu.
În anii de colegiu, atunci când am început să privesc mai serios asupra muzicii clasice mi-a sporit interesul și față de operă. Atunci am primit primele propuneri de colaborare cu orchestra TNOB și desprinderea unei noi și productive experiențe, aș spune, un fel de ”internship” bazat pe încredere, ce m-a instruit cum se lucrează într-o orchestră profesională.
Crezi că există public în Republica Moldova pentru acest tip de muzică? Vine lumea la concerte?
Din păcate, sălile noastre nu cunosc marile ovații, decât rareori. Și acelea se dovedesc a fi pline tot de oamenii de artă și mai puțin de ascultătorii din afară, spre deosebire de sălile de concert din occident.
Lumea cu ezitare vine la un concert cameral sau operă, fără interes față de muzică. Nu-și dau seama ce privilegiu au pentru prețul infim al biletului să asculte un Stradivarius autentic sau un tenor de renume mondial, atunci când vine și la noi în turneu, nemaivorbind de artiștii noștri care sunt cunoscuți și ascultați mai degrabă pestre hotarele țării.
Este îmbucurător faptul că tinerimea are tendința de a se interesa despre frumosul din jur, iar muzica de calitate este prin desăvârșire cea mai scurtă cale spre aceasta.
Promovarea recentă a acestor valori culturale a dovedit și că noul ascultător din Moldova are un interes sporit și ține a se implica tot mai intens în astfel de manifestări. Sper că după cîteva sold out-uri realizate deja, succesul va spori în mod continuu…
Ce alte realizări ai de care ești cel mai mult mândră?
Toate ieșirile, toate succesele adunate sunt produsul colectiv al familiei, profesorilor și prietenilor mei. Orice experiență acumulată mi-a arătat o direcție pe care trebuie să o urmez ca să văd ce se ascunde după noul orizont.
Cum e să fii tânăr artist în Republica Moldova?
Un tânăr artist în țara noastră este entuziastul ce se află în căutări necontenite de afirmare, de perfecționare, dar fără susținere materială. El caută diverse mijloace spre a fi înțeles și auzit, iar acestea, din păcate, se dovedesc a fi mai aproape înafara țării. Dedicarea timpului scump, instrumentul muzical și menținerea lui cer resurse considerabile, însă e greu ca să fie asigurate ca și student, în timpul cel mai decisiv, cînd este nevoie cel mai mult…
Mulțumim și succes la New York!
