Larisa Olărescu: ,,De câte ori revin acasă degradarea mi se aruncă în ochi”

Interviu cu Larisa Olărescu – președintele Asociației Culturale Basarabia din Torino

Dna. Larisa Olărescu, care a fost motivul pentru care ați ales Italia ca țară adoptivă?
Nu a fost o alegere gândită, chibzuită, mai degrabă a fost o fugă, dintr-o situație dezastruoasă, unde nu aveai nici cea mai mică speranță în ziua de mâine. Am fost nevoiți să apucăm drumurile străinătății fiindcă în anii 2000 ori trebuia sa duci foame, ori să devii “șmecher”, ceea ce nu se învață, e nativ. Salariile nu se mai plăteau cu lunile, o casa neconstruită până la capăt, și doi copii mici. Această alegere au făcut-o toți cei care își doreau o viață decentă, trăită cu demnitate și care mai reușeau să împrumute mii de dolari.
Am ales Italia fiindcă în acel moment se statea bine aici, erau locuri de muncă, și probabilitatea de a-ti crea aici o viață mai bună era destul de mare.

Sunteți de mai mulți ani președintele Asociației Culturale ,,Basarabia" din Torino, care este rolul acestei Asociații și ce reprezintă ea pentru moldovenii stabiliți acolo?
După mai mulți ani de muncă silnică și plină de sacrificii, după ce ne-am reunit familia și ne-am rezolvat problemele economice, am simțit nevoia de aerul de acasă, a început să ne macine dorul de casă și de tot ceea ce am lăsat acolo. Simțeam lipsa sărbătorilor, tradițiilor. Ne era dor chiar și de acele lucruri cărora fiind acasă nici nu le dădeam atenție. Nu am fost nici odata o amatoare a muzicii populare, abia aici i-am înțeles sensul și frumusețea . La fel dorința de a ne manifesta într-o altă calitate decât cea de constructori sau îngrijitori de bătrâni, având printre noi adevărate talente ale neamului: coregrafi, interpreți, muziciști, pictori, medici, profesori, jurnaliști șamd., persoane care și-au abandonat visurile și pasiunile pentru a supravețui. Asociatia Basarabia este ca o insulă unde omul își cultivă pasiunea, găsește o sustinere morală, o posibilitate de a demonstra adevarata sa personalitate. La fel pentru tânara generație este un loc perfect unde pot cunoaște și îndragi tradițiile, limba, istoria și valorile tării lor de origine.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă pământenii noștri în Italia și cum acționează conducerea (Moldovenească/Italiană) în prevenirea și rezolvarea lor?
O problemă esențială ramâne indiferența conducerii din Moldova asupra emigrației, necesitatea de a emigra, de a abandona copiii pentru a supravețui. E o rușine că în toți acești ani nu se întreprinde nimic pentru a oferi oamenilor șansa de a rămâne acasă alături de familie, pentru a stopa acest fenomen grav. Indiferența față de cei plecați și imposibilitatea lor de a se legaliza în țările gazdă, lipsa de ințelegere la nivel guvenamental în privința legalizării, pensiilor, și lipsa adevăratelor proecte pentru reintegrarea lor în R.Moldova. Se cheltuiesc sume enorme de bani pentru proecte inutile. Mai degrabă se simte grija țării gazdă decât a Patriei noastre. Cei de la Chișinau ne solicită și ne dau atentie doar în prejma alegerilor.

Să admitem că aţi fi rămas aici, în Republica Moldova. Cum ar fi evoluat viaţa dumneavoastră aici?
Fiind acasă viața mea ar fi fost privată de multe lucruri frumoase , succese. Aici am avut ocazia să cunosc persoane, sa-mi realizez unele pasiuni, lucru aproape imposibil la noi în țară. Nu cred că aș fi avut timp și posibilitate să-mi cultiv pasiunea pentru pictură, dans, să organizez spectacole, sărbatori, să ajut familii în dificultate sau copii abandonați . Mă simt utilă, o fac gratuit și bucuria oamenilor, gratitudinea lor față de ceea ce fac îmi dau o satisfacție enormă. Copii mei se simt bine, cu părere de rău au abandonat ideea de a se mai întoarce în Moldova fiindcă aici se simt mult mai liberi, călătoresc în orice țară doresc, au o altă viziune de viață cu toate că și aici, de la un timp, viitorul lor este incert datorită crizei actuale, lipsei locurilor de muncă.

În prezent Italia este țara care găzduiește circa 130 000 de moldoveni, care și mai ales unde va fi viitorul majorității dintre ei?
Viitorul emigranților moldoveni este incert, o bună parte trăiește cu speranța de a se întoarce acasa, speră că guvernul nostru v-a intreprinde ceva care le-ar permite să se întoarcă la locul vechi de muncă, la casa abandonată, alături de părinți, de copii. Alții speră că corupția din Moldova v-a dispăre ca să-și poata deschide o activitate personală, unii ar dori sa se întoarcă la batrînețe, dar situația pensionarilor de acolo îi sperie. Însă tânăra generație, după părerea mea, a pierdut de tot dorința de a se mai întoarce în țară.

Cum regăsiţi Republica Moldova atunci când reveniţi acasă?
Venind acasă o dată pe an și vazând de fiecare dată dorința tuturor de a abandona Moldova, vizitând rudele de la tară, vazând situația gravă a oamenilor, casele abandonate, batrânii lipsiți de orice speranță și atenție din partea guvernului, am impresia că Moldova v-a pluti încă mulți ani în sărăcie și întuneric. Ne doare atunci când vedem imbogațirea și desfrânarea unor politicieni, oameni de afaceri în timp ce mii de copii sunt abandonați, familiile sunt distruse, iar batrânii care au muncit o viață mor de frig și de foame. De câte ori revin acasă degradarea oamenilor mi se aruncă în ochi.
 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.