Japca este un sat mic, aşezat aproape de Nistru, la peste 140 de km de Chişinău şi cam 40 de la centrul raional Floreşti. Departe de marile artere, scăldată în frumoase peisaje şi alintată de o linişte deosebită, localitatea îşi deapănă firul istoriei de pe timpurile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, satului i s-a dus faima datorită mănăstirii cu acelaşi nume.
Aflată la poale de dealuri şi stânci, Mănăstirea Japca seamănă cu o mantie ocrotitoarea a Maicii Domnului. Nici până azi nu e cunoscută data apariţiei sfântului locaş. O primă menţiune e datată cu 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare ştiinţifică.
Potrivit unor date, schitul a fost întemeiat de ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg (Liov), în secolul al XVII-lea. Alte surse, menţionează că acest călugăr a venit de la Mănăstirea Deleni din Moldova. Acesta a săpat într-o stâncă bisericuţa „Înălţarea Sfintei Cruci”. Deşi, documentele de arhivă, atestă existenţa schitului în 1764 şi a unui mic număr de monahi, istoriografii acceptă anul 1770, când călugării părăsesc chiliile din stâncă şi se aşează pe vale, în locul unde şi acum se află mănăstirea. Cu trecerea timpului, aici au fost construite două biserici. Biserica de vară, zidită în 1915 – 1916, are trei altare – „Înălţarea Domnului”, „Schimbarea la Faţă” şi „Sfânta Cruce”. Mai târziu este ridicată şi biserica de iarnă „Sfântul Arhanghel Mihail”.
De la începuturi şi până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici.
Mulţi creştini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina şi ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată şi pentru izvoarele tămăduitoare aflate în preajmă.
Chiar dacă drumul spre sfântul locaş este unul anevoios, sute de oameni vin aici pentru a gusta din adevărata credinţă şi a admira un loc în care sfinţenia vine din inimile maicilor, din susurul izvoarelor, din tăria pietrelor milenare.
