Connect with us

Obiectiv European

Iulia Iabanji: Cei care au trecut prin programele ODIMM vor înclina balanța spre bine

Dezvoltarea afacerilor este veriga-cheie în lanțul de procese interdependente, care asigură prosperitatea economică a unei țări şi bunăstarea unei societăţi. Tocmai de aceea, în luna mai 2007, a fost creată ODIMM – Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (binecunoscutele IMM-uri), instituție publică ce contribuie la sporirea competitivităţii economiei naţionale prin susţinerea dezvoltării sectorului IMM. Astăzi, numele ODIMM este cunoscut tuturor celor care doresc să pornească o afacere în Moldova, aici debutanților fiindu-le puse la dispoziție resurse informaționale, de instruire, dar și financiare, inclusiv din bani oferiți de donatori externi, între care UE. Despre ce a făcut și face ODIMM am discutat cu dna 

Iulia IABANJI, directoare generală a acestei instituții de la începuturile ei care, prin prisma rezultatelor obținute în acești zece ani, este încrezătoare în viitorul economiei naționale. Pentru că, spune ea, „oamenii care vin la noi sunt minunați”.

— Doamnă Iabanji, pentru că suntem în luna martie, voi începe cu unul dintre ultimele, dar și cele mai inovative programe lansate de ODIMM – „Femei în afaceri”. Ce a stat la baza acestei inițiative și care este finalitatea ei?

— Programul a fost lansat la sfârșitul lui 2016 și se încadrează în tendințele existente și la nivel european, de împuternicire economică a femeilor. O femeie independentă economic este un plus pentru familie, pentru societate și pentru ea însăși. Este un lucru pe care îl înțeleg tot mai multe dintre conaționalele noastre, dovadă și faptul că pentru componenta întâia a programului au fost deja depuse circa 300 de dosare din toată țara. Sunt femei angajate în câmpul muncii, dar care doresc să-și lanseze propria afacere sau femei care fie îngrijesc de copii acasă, fie muncesc pe cont propriu ori sunt șomere. Cele mai multe optează pentru afaceri ce țin de prestarea serviciilor, agricultură, meșteșugărit, agroturism.

— Despre ce vorbește profilul candidatelor dvs.? 

— Să zicem că ne arată cum evoluează imaginea femeii în Moldova – și, din fericire, ea se schimbă spre bine de la an la an. Femeile noastre devin mai implicate și mai curajoase. Înțelegând că, pentru o afacere de succes, trebuie să ai cunoștințe, abilități și competențe, femeile sunt cele mai active și cele mai prezente la instruiri. Se inspiră de la colegele lor care deja au o poveste de succes în spate și asta creează progresul. Nu contează cât de mare este afacerea pe care au pornit-o și cât de mic e satul unde trăiesc – toate sunt niște eroine.

— Apropo de sat, între o candidată de la oraș și una de la țară, cine are șanse mai mari de a accede la programele ODIMM?

— În toate programele noastre sunt avantajate femeile de la țară, iar factorul geografic a fost definitoriu. Așa este în PARE 1+1, așa a fost în Programul național de abilitare economică a tinerilor PNAET (unde au fost excluse orașele Chișinău și Bălți) sau în cazul incubatoarelor de afaceri. În PARE 1+1 și în „Femei în afaceri” există o cotă pentru oraș, dar balanța înclină spre sate, centre raionale și orășele.

— Va exista și o selecție?

— Îmi pare firesc să fie. Vor fi alese 300 de femei care, în viziunea Comitetului de selecție, au abilități de business și o gândire antreprenorială. Nu trebuie să vină cu un plan de afaceri, trebuie însă ca, prin răspunsurile la întrebările din formular – unele provocatoare chiar – să ne convingă că au viziune și „vână” de antreprenor, ceea ce contează foarte mult. Scopul nostru este ca, la finalul celor trei module de instruire, ele să poată creiona un business-plan. Iar formularul de candidare la program poate fi completat și trimis online, de acasă.

La faza a doua vor fi selectate 100 cele mai bune idei, iar decizia se va baza pe aspectul inovativ și cel teritorial. Adică, vom susține afacerile care vor propune servicii inexistente până la acel moment în localitatea dată. Faza a treia țintește doar zece femei antreprenoare, prezente de peste doi ani pe piață, cu un plan investițional ambițios și orientate spre export.

— În ce măsură programele și-au atins scopul de a contribui la dezvoltarea IMM-urilor?

— Nu doar că și-au atins scopul, ci chiar au depășit așteptările. De aceea, deși au fost lansate în anul 2009 sau 2010 ca programe-pilot, există și astăzi. Cel mai de impact este PARE 1+1, aflat la al șaselea an. Succesul acestui program constă în faptul că moldovenii revin acasă, își încadrează copiii în afaceri, deci avem familii reintegrate, noi locuri de muncă și noi întreprinderi create la sate și în raioane. Datorită acestui program, au fost ocupate mai multe nișe goale de pe piața serviciilor. S-a întâmplat mai ales la sate unde, odată cu revenirea migranților, au apărut frizerii, săli de sport, mici fabrici, care plătesc salarii, contribuții etc. Apoi, oamenii s-au extins, și-au diversificat activitatea, pentru că antreprenorul care a simțit gustul afacerii neapărat va dori să crească. De succes este și Programul PNAET, în cadrul căruia peste 1500 de tineri au accesat credite preferențiale. Azi, ne focusăm pe dezvoltarea și consolidarea incubatoarelor de afaceri – nouă la număr pe moment, iar în curând vom mai deschide două la Cahul și Călărași.

— Ce sunt, de fapt, aceste incubatoare și după ce principii funcționează?

— Sunt instituții publice create pentru a sprijinul companiile începătoare, care timp de trei ani beneficiază de spațiu de arendă sau de producere (pentru a asambla mobilă, a face ferestre etc.), dar și de consultanță și instruire. Căci, în toată lumea, primii trei ani sunt cei mai critici pentru o afacere. În cadrul unui incubator riscul de eșec este mai mic, pentru că aceste companii au parte de tutelă și de ajutor din partea specialiștilor noștri. Fiecare incubator, care poate găzdui 20-28 de companii, este și centru de informare pentru alte întreprinderi, și motor de dezvoltare a antreprenoriatului dintr-o regiune. Evident că nu am fi reușit fără implicarea consiliilor raionale care, de regulă, ne pun la dispoziție o clădire pe care să o renovăm și, ulterior, acordă subsidii pentru funcționarea și întreținerea acesteia.

— Ați pomenit de întreprinzători care fac mobilă sau meșteresc geamuri. Sunt și acestea afaceri? Or, la noi există o imagine nițel distorsionată despre business – că nu ai cum să reușești, dacă nu ai milioane de lei ca să pornești…

— Este o percepție greșită. Important e să nu îți setezi așteptări foarte mari, că vei avea din start venituri de milioane. O afacere poate fi pornită cu resurse mici, important e să fie bine gândită, să ai o viziune strategică, să evaluezi fiecare an și să vezi dacă lucrurile au mers așa cum ți-ai propus. Marile obiective sunt mai greu de realizat, te dezvolți pas cu pas…

— Parcă nici nu ați vorbi de Republica Moldova, despre care toate rapoartele spun că situația economică e proastă și nici afacerile nu sunt ușor de făcut…

— Ba da, despre Moldova vorbesc și eu, însă optimismul meu își spune cuvântul. Știu că este greu, că scade numărul de antreprenori și că multă lume pleacă din ţară. Doar că eu, într-adevăr, privesc prin prisma programelor ODIMM, ai căror beneficiari, la fel, se ciocnesc cu probleme de ordin birocratic sau financiar, dar care, totuși, reușesc să încline balanța spre pozitiv. Pentru mine, indicatorul de succes sunt cele peste 1000 de familii care, prin PARE 1+1, au lansat de la zero (50 la sută, apropo) sau au dezvoltat (alte 50 la sută) un business. Mă bucur că, atunci când mergem la ei pentru monitorizări, vedem că afacerea se dezvoltă, că au planuri mărețe și că, după încheierea programului, tot la noi vin după ajutor – fie ca să devenim garanți pentru creditare, prin Fondul de garantare a creditelor, fie ca să pornească activitățile de export, fie pentru instruiri, care, în continuare, sunt gratuite.

— Care este rolul donatorilor externi în susținerea programelor ODIMM?

— Este greu să separăm banii internaționali de cei autohtoni. Toate programele importante – PNAET, PARE 1+1, Fondul de garantare și incubatoarele (circa trei milioane de euro anual) se consideră grant din partea UE, acordat prin matricea de suport bugetar. Adică, inițial, acești bani vin din Bugetul de stat și abia după realizarea programelor, respectiv raportare, monitorizare, audit etc., ei vin de la UE în calitate de grant pentru Republica Moldova. Cert este că statul, în ultimii zece ani, acordă o atenție sporită IMM-urilor. Astfel, în anul curent, în Legea bugetului sunt alocate 93 de milioane de lei pentru acest domeniu.

— Artiștii, de obicei, sunt întrebați despre cel mai iubit cântec. Dvs. ce poveste de succes a beneficiarilor ODIMM vă vine în minte?

— Ca și artiștii, voi răspunde că toate îmi sunt dragi. Îmi amintesc însă acum de Victoria, o tânără care nu avea nicio ocupație și care în 2009, prin PNAET, a accesat un credit preferențial și a pornit o afacere în apicultură, îndeletnicire care îi plăcea din copilărie. O altă poveste este cea a unui cuplu, Victoria și Igor. Abia își încheiaseră studiile și au decis să facă jocuri și jucării pentru copii. Și astfel au creat Compania „Edujoc”, pe care eu o numesc „lego moldovenesc”. S-au căsătorit între timp, iar astăzi vin la evenimentele noastre cu copilașul… Sunt permanent în căutare, merg în școli și grădinițe pentru a testa jocurile. Și este extrem de important ca antreprenorul să fie în mijlocul afacerii sale, nu „pe lângă” ea. Să cauți ceva nou – doar astfel vei reuși să crești și să fii mulțumit cu ceea ce faci.

— Noi vă mulțumim pentru interviu și vă dorim succes!

Citat

Astăzi, misiunea noastră e să identificăm instrumente prin care să sprijinim întreprinderile active: care doresc să cumpere noi echipamente, să dezvolte afacerea, să exporte, să facă transfer de tehnologii. Recent, cu sprijinul UE, am lansat „Academia de business pentru femei” – un program de 18 luni în cadrul căruia să instruim femeile în materie de efectuare a exporturilor. Cele mai bune zece idei vor câștiga granturi și vor primi asistenţă. Vrem să le ajutăm să își crească și diversifice activitatea. Iar la final vor trece prin PLATO – un program de schimb de experienţă dintre antreprenorii mai „vechi” și cei care sunt abia la început”.

Sorina Ștefârţă

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” aici.

Citește mai departe
Advertisement

Important

Teatrul din Cahul și Sala cu Orgă sunt readuse la viaţă cu ajutorul financiar al României

Statul român a oferit Republicii Moldova zeci de milioane de euro pentru diverse proiecte sociale. Partea leului, peste 26 de milioane, s-a dus în reabilitarea a circa 920 de grădinițe din diverse localități. Dar acestea nu sunt singurele domenii care se bucură de sprijinul României. Astfel, alte 1,8 milioane de euro vor merge pentru construcția unui nou sediu al Teatrului „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, precum și pentru renovarea Sălii cu Orgă din Chișinău. Lucrările sunt în toi, iar peste un an aceste instituții culturale își vor putea deschide ușile pentru public. 

Era o zi cam posomorâtă la Cahul. În zare, spre malul Prutului, se vedea cum soarele încerca să străbată ceața ce voia să-și așeze perdeaua peste capitala Sudului. În parcul din oraș au ieșit părinții cu picii lor ca să mai zburde, iar cei mai curioși priveau atent firele verzi de iarbă și le analizau printre degețele. Liniștea din parc era spartă însă de bocănituri surde. Zgomotul venea din partea stânga a parcului. Acolo, după gardul ce împrejmuia un fundament de clădire, vreo zece muncitori lucrau cu capetele aplecate. Le ridicau puțin doar când dădeau binețe, și le răspundeau șoptit: „Dă,  Doamne!”, atunci când munca lor era întreruptă cu îndemnul „Doamne Ajută!”. Erau tocmai muncitorii care lucrează la edificarea noului sediu al Teatrului din Cahul.

 Teatrul din Cahul va avea un nou sediu graţie sprijinului de 800 de mii de euro, oferit de Guvernul României. Alţi 400 de mii de euro au fost alocaţi din Bugetul Republicii Moldova. Cahulenii abia așteaptă încheierea lucrărilor: înainte de toate, pentru că noul teatru, amplasat în centrul vechi al orașului, se va înscrie printre atracţiile turistice și culturale ale urbei; apoi, pentru că ard de nerăbdare să-i inunde sălile, ca pe timpuri.

Spectacole pe scena… fostei judecătorii

„Am început construcția exact cu un an în urmă. Vedeți cât s-a muncit?”, ne spune mândru de efortul echipei sale Gheorghe Lebschi, care este șef de șantier. „La început a fost foarte mult de lucru, mai ales fundamentul a necesitat mult efort, căci s-au săpat opt metri adâncime în pământ. Acum, deoarece se încălzește afară, ne vom mișca mult mai repede. Peste un an și jumătate sperăm să finisăm”, adaugă muncitorul, în timp ce privește cu optimism la câteva plăci de beton ce urmează să fie ridicate cu macaraua.

Noua clădire a Teatrului „B. P. Hasdeu” din Cahul este ridicată pe locul unde s-a aflat vechiul sediu al instituției, care a funcționat aici până la sfârșitul anilor ’90. Dar, într-o bună zi, trupa a fost alungată de acolo: au făcut-o… fisurile mari ce au apărut în pereți, vechiul edificiu, cu o istorie bogată în spate, datând încă din perioada interbelică. Ca o soluție temporară, actorii s-au aciuat în clădirea fostei judecătorii a raionului, veche și ea, însă actorii au cârpit-o pentru a putea lucra. „Din două săli de ședințe am făcut o sală de spectacole cu o capacitate de o sută de locuri. Când sunt mai mulți spectatori, punem scaune suplimentare”, ne spune Gheorghe Mândru, directorului Teatrului.

  Peste un an, Teatrul din Cahul va avea casă nouă, o clădire modernă și spaţioasă. Foto: Lilia Zaharia


Clădire nouă în Centrul vechi

Așadar, condițiile „de teatru” sunt mai mult improvizate. Până și cabinele unde actorii își schimbă costumele și își încălzesc vocile sunt ca niște cămăruțe. În schimb, aici domnește bunăvoința, toată lumea simțindu-se ca în familie. „Mai ales că toți abia așteaptă să se mute în noul teatru, care va fi spațios”, adaugă directorul trupei cahulene.

„Este un loc frumos, alături de parc și biserică, și cred că va fi iubit de oameni. Cândva în această zonă era și un teatru de vară, veneam aici, îi aduceam și pe copii. Erau vremuri interesante, deoarece actorii se schimbau: ai noști făceau turnee în alte orașe, dar aici veneau artiști străini”, își deapănă amintirile mătușa Galina Jdanova.

Sala cu Orgă e în schele, iar Orga va pleca pentru restaurare în România

Și Sala cu Orgă din Chișinău este în schele, ea fiind cea de-a doua instituție de cultură ce va fi renovată cu sprijinul statului român. Clădirea, care este inclusă în patrimoniul arhitectural al orașului, are aproape o sută de ani. Înainte de anii ’70 ai secolului 20, aici se afla Banca orășenească. Ulterior însă, datorită amplasării centrale și pereților groși, care ofereau o izolare fonică potrivită pentru o sală de concerte, edificiul a fost transformat în astăzi binecunoscuta Sală cu Orgă, o adevărată perlă a capitalei.

Pentru reabilitarea acestei clădiri-unicat, Guvernul de la București a donat un milion de euro. În prezent, din acești bani, este restaurat demisolul clădirii, este consolidat fundamentul ei, este renovată fațada și reparat acoperișul, lucrările în cauză făcând parte din prima etapă a modernizării. „După încheierea acestora, va fi reparată și modernizată și sala de concerte. Deja am convenit ca Orga, instrumentul propriu-zis, care este cea mai mare bogăție a acestei clădiri, să fie dezasamblată. O parte din ea va fi dusă în România pentru a fi restaurată”, spune directoarea instituției, Larisa Zubcu.

 Pentru că Sala cu Orgă este în reparaţii, melomanii sunt așteptaţi în incinta Muzeului de Artă din Chișinău pentru a vedea spectacolele. Foto: Lilia Zaharia

Artiștii abia așteaptă să revină „acasă”

Ea speră că toate lucrările să fie finisate în maximum un an de zile, iar artiștii să se întoarcă „acasă” ca să muncească. „Spun „acasă”, deoarece acum suntem împrăștiați. Repetițiile le facem în incinta Colegiului de muzică „Ștefan Neaga”, iar spectacolele au loc în clădirea Muzeului Național de Artă. Și este greu să muncim așa, inclusiv pe motiv că, dacă nu ai sala ta, nu poți aduce niciun artist străin…”, adaugă Larisa Zubcu.

Lucrările de restaurare a Sălii cu Orgă sunt efectuate de aceeași companie, care acum câțiva ani a renovat Cetatea Sorocii. În cazul acesteia, și autoritățile publice locale, și donatorii au apreciat modul în care au decurs lucrările și acuratețea executării. Sunt niște detalii care vin să le inspire optimism atât echipei Sălii cu Orgă, cât și publicului obișnuit să meargă la concertele care se țin, de obicei, în această clădire specială.

 Lilia Zaharia, reporteră „Obiectiv European” 

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Obiectiv European

Norvegia: Deținuții care nu se mai întorc în închisori

Recent, în suplimentul „Obiectiv European” s-a relatat despre modul în care se implică Norvegia în îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciarele din Republica Moldova, pentru a le apropia de standardele europene. Drept exemplu, am adus sectorul de tip deschis al Penitenciarului de femei de la Rusca, reabilitat recent din banii donați de această țară scandinavă. Astăzi, ne-am propus să aflăm ce face Norvegia cu propriii deținuți și ce politici de reintegrare a acestora în societate dezvoltă.

Bastoy, închisoarea unde deținuții vopsesc, gătesc și cultivă

Pe insula Bastoy, la sud de Oslo, se află cea mai mare închisoare cu regim deschis din Norvegia. Este ca într-un sat obișnuit: fără ziduri de beton, fără sârmă ghimpată sau oameni înarmați. Deținuții (vârsta medie 40 de ani, diferite infracțiuni la activ) își execută aici doar ultima perioadă a sentinței, de un an și jumătate. Nu oricine însă poate ajunge pe Bastoy. Deținutul trebuie să scrie o cerere, în care specifică planurile de viitor și motivația, iar criteriile pentru selecție sunt stricte și transferarea se desfășoară conform listei de așteptare. „Aici, oamenii învață să fie responsabili pentru acțiunile lor”, spune fostul director al închisorii, Arne Kvernvik Nilsen.

Deținuții se trezesc singuri, merg la școală, se plimbă prin pădure, înoată sau privesc televizorul. Deși nu au dreptul la telefoane mobile, dispun de cinci cabine telefonice, notează blogul victorkapra.ro. În ceea ce privește munca propriu-zisă, ei pot alege dintr-o varietate de activități – păstoritul oilor, îngrijirea cailor, cultivarea fructelor și legumelor, asigurarea curățeniei, vopsirea caselor, munca în atelierul de tâmplărie. Pentru aceasta, le este asigurat un venit lunar, din care își cumpără hrană de la un magazin situat pe insulă și pregătesc mesele zilnice. Astfel, sunt convinși autorii acestui concept, deținutul va fi motivat să se schimbe din propria dorință, nu forțat de cineva.

Închisoarea Bastoy, văzută de la înălţime: terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. 

O rată a succesului de 80%

Bineînțeles că cei 115 de deținuți nu sunt pe insulă de capul lor, fiind supravegheați de ofițeri. Însă, ei nu stau închiși în celule, ci locuiesc, câte șase-șapte persoane, în case mobilate și utilate confortabil, cu televizoare și calculatoare. Fiecare deținut are propria cameră, iar bucătăria și baia sunt comune. Ei trebuie să învețe să conviețuiască sub același acoperiș, să gătească împreună și, în definitiv, să trăiască în comunitate. În plus, administrația le pune la dispoziție o clădire specială pentru vizitele membrilor familiei, dar și camere în care sunt permise relațiile conjugale.

Deși această închisoare le oferă celor închiși un stil de viață aproape normal, ei nu pot părăsi insula și nici fi alături de familiile lor. Astfel că, în ultimii 15 ani, au existat, totuși, două tentative de evadare: un deținut a vrut să treacă înot canalul, dar a sfârșit strigând după ajutor, iar altul a încercat să fugă cu o barcă, însă aceasta s-a dovedit a fi spartă și lua apă. Rata de recidivă a deținuților din închisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu media europeană de 70%. Ceea ce înseamnă că peste 80% din deținuți nu mai săvârșesc infracțiuni după eliberare.

Modelul Bastoy, preluat de România

Practica norvegiană a fost preluată și de România. Și aici, 115 persoane, aflate în ultimul an de detenție în penitenciarele din toată țara, s-au oferit voluntare pentru a ajuta la construcția unui sat turistic, Tătaru. Timp de trei luni, opt ore pe zi, deținuții au reușit să ridice un centru de meșteșugărit. Seara aveau liber, iar noaptea și-o petreceau în penitenciarul Chilia Nouă, aflat la câțiva kilometri. La sfârșitul stagiului deținuții sunt evaluați și cei care dovedesc că au dobândit cunoștințe în construcții (instalații, zidărie, dulgherie) primesc un certificat ca „finisori case”. Dacă respectă regulile, cât timp muncesc la Tătaru, primesc o reducere a pedepsei cu 20 de zile.

Chiar și în aceste condiții, România luptă cu problema penitenciarelor aglomerate. Conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor din această țară, gradul de ocupare a închisorilor este de 145%, în medie, deși poate depăși și 200%.

Prima casă ecologică și tradiţională, construită de deţinuţi în România la îndrumarea unor meșteri locali. Sursă: victorkapra.ro

Ce se întâmplă la noi?

„În Republica Moldova, activitățile în folosul comunității sunt prestate de persoanele condamnate la munci neremunerate (de obicei, salubrizarea străzilor, repararea unor sectoare a orașului). Iar  deținuții nu sunt obligați să o facă. Dacă, totuși, aceștia doresc să presteze astfel de servicii, ei sunt remunerați și beneficiază de o reducere a perioadei de detenție, în funcție de timpul investit”, ne-a relatat Angela Oteanu, fosta șefă a Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Conform spuselor sale, persoanele care se află în ultima jumătate de an de detenție sunt încadrate în procesul de resocializare.

Astfel, de dimineață, deținuții pot munci în ateliere auto, în zidărie sau tâmplărie, iar seara se întorc în penitenciar. Din banii câștigați, li se oferă aproximativ 30%, restul revenind închisorii. În plus, pe durata detenției, ei pot urma diverse cursuri în închisori, de la sculptor în lemn până la electrician sau mecanic auto. Dacă dau dovadă de sârguință, pot primi și un certificat în meseria dată. Astfel, deținuții de la Cricova știu să taie piatra de calcar; cei de la Leova și Taraclia sunt încadrați la munci agricole, iar cei de la Pruncul muncesc în ateliere de manufactură sau sculptează în lemn.

Potrivit lui Stanislav Cebotari, psiholog în cadrul sistemului penitenciar, munca în folosul comunității îi ajută pe cei privați de libertate să se integreze mai bine în societate și scade riscul ca ei să mai comită infracțiuni după eliberare. Tot el afirmă, însă, că la noi nu se obișnuiește ca deținuții să-și prepare singuri mâncarea, una dintre cauze fiind lipsa condițiilor și a bucătăriilor. „Se întâmplă foarte rar, doar înainte de Crăciun sau înainte de Paști, ca un grup de deținuți să gătească pentru ceilalți”.

În Norvegia, condamnaţii muncesc, merg la școală și înţeleg importanţa libertăţii. În România, cu ajutorul lor a fost construit un sat tradiţional. În Moldova, deţinuţii nu sunt obligaţi să muncească, însă pot lucra în folosul comunităţii pentru a-și reduce din detenţie. Totuși, această perioadă nu este inclusă în vechimea totală de muncă a condamnatului, nu e înregistrată în carnetul de muncă. 

Liliana Botnariuc, studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Important

Ciclist în Europa și… la Chișinău

Statisticile arată că, în orașele europene, tot mai multă lume renunță la mașină în favoarea bicicletei. Copenhaga, Amsterdam sau Strasbourg sunt campioane la acest capitol. Răstimp, la Chișinău, cei care optează pentru biciclete se confruntă cu probleme, cele mai mari fiind lipsa pistelor și străzile blocate de automobile. 

Copenhaga, orașul cicliștilor

În 2015, Copenhaga a fost declarat cel mai prietenos oraș din lume față de biciclete,  detronând Amsterdamul, potrivit Copenhagenize Index. Dintre locuitorii capitalei daneze, 56% folosesc zilnic bicicleta pentru a se deplasa la serviciu/studii, 20% – transportul în comun și doar 14% utilizează mașina. Astfel, numărul celor care preferă bicicleta este de patru ori mai mare decât al celor care merg cu mașina.

Potrivit site-ului oficial al țării, bicicleta este un element vital firesc al orașului Copenhaga, dar și al întregii Danemarce, de mai bine de un secol. Prima pistă a fost amenajată aici în 1892. De-a lungul anilor, autoritățile au îmbunătățit continuu infrastructura pentru cicliști – au creat piste pe carosabil și pe trotuar, au amplasat indicatoare rutiere și au amenajat parcări speciale pentru biciclete. Astăzi, în oraș, există peste 400 de km de piste pentru biciclete și un pod cu două sensuri doar pentru cicliști.

Cyclists await to continue their trip in Copenhagen. 20AUG09 [1SEPTEMBER2014 TRAVEL POST MAGAZINE] –ONE TIME USE ONLY–

Imagine obișnuită pentru Copenhaga. Sursa: VisitDenmark

● În ţara noastră, cel mai mare număr de biciclete este concentrat în zonele rurale și în orașele mici. Conform unui sondaj realizat de Magenta, 33% de moldoveni au cel puţin o bicicletă în familie. În majoritatea cazurilor este vorba, mai degrabă, de o bicicletă pentru copii. 67% nu au nicio bicicletă. 

Cel mai ieftin și mai convenabil mijloc de transport

Corneliu Tiulenev, un moldovean care trăiește în Danemarca, deține patru biciclete. „Am vândut mașina și am cumpărat biciclete. Ieftin, sănătos și practic”, spune el.

Alina Răcilă, o  con-cetățeană de-a noastră stabilită la Copenhaga, spune că, după ce a descoperit impresionanta infrastructură a drumurilor din oraș, a urcat rapid pe două roți. „Atunci când ne-am mutat în Danemarca, nu știam să merg pe bicicletă. Dar am înțeles că trebuie să învăț acest lucru, deoarece aici, mai ales în orașele mari, bicicleta este cel mai ieftin și cel mai convenabil mijloc de transport. Urcăm pe bicicletă nu doar pentru a ajunge la magazin, școală, serviciu, dar și pentru a ne transporta copii, pentru a livra pizza, ziare, scrisori”, povestește Alina.

Chișinăul încă prezintă un pericol pentru cicliști

La un pol opus capitalei daneze, la Chișinău, cicliștii se confruntă cu probleme care nu le permit să se simtă în siguranță atunci când pornesc la drum. Cea mai mare provocare este lipsa pistelor, iar acolo unde există câteva marcaje galbene, trasate haotic, acestea se termină brusc sau sunt blocate de mașini parcate neregulamentar.

În ultimii ani, autoritățile s-au apucat, în câteva rânduri, să creeze piste pentru cicliști. În 2015, primarul Dorin Chirtoacă a dat dispoziție ca în fiecare sector din capitală să fie identificată o stradă, unde să fie trasată câte o pistă pentru bicicliști – însă ideea a rămas doar pe hârtie. În anul 2016, în Piața Marii Adunări Naționale, a apărut o bandă pavată în culoare roz, care să delimiteze pista de biciclete din acea zonă. Dar banda era strâmbă, iar internauții s-au amuzat copios pe seama asta. Iar majoritatea cicliștilor spun că nu își riscă viața pentru a se deplasa prin Chișinău…

● În satele moldovenești bicicletele sunt utilizate ca mijloc de transport, pentru deplasarea zilnică. 28% dintre respondenţi afirmă că merg cu bicicleta zilnic, 16% – de două-trei ori pe săptămână, iar 25% nu utilizează bicicleta deloc. Cel mai puţin circulă cu bicicleta respondenţii în vârstă de 51-60 de ani.

La Amsterdam, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile…

Bloggera Oxana Greadcenco, stabilită în Olanda, obișnuia să meargă cu bicicleta și atunci când locuia la Chișinău, doar că acest lucru era mai mult stres decât plăcere. „Era o adevărată aventură, de aceea, preferam să ies cu bicicleta mai mult noaptea, când străzile erau libere. Am fost accidentată și înjurată în trafic nu o dată, și asta pentru că pe străzile noastre bicicliștii sunt considerați drept niște adolescenți rebeli care au ieșit să se plimbe cu bicicleta unde nu trebuie…”, spune Oxana. Iar la Amsterdam, menționează ea în context și ca soluție, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile, ceea ce te face să te simți în mare siguranță…

Ana-Maria Popovici, lectoră la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, a găsit soluția pentru a practica sportul preferat în siguranță – drumurile de țară și dealurile pitorești. „În Chișinău este greu să te deplasezi cu bicicleta, căci îți pui viața în pericol. Aș putea renunța la transportul public, doar dacă liniile galbene, pe care autoritățile publice locale le numesc ,,piste”, s-ar transforma în adevărate piste pentru bicicliști”.

Ana-Maria Popovici, pe dealurile Moldovei. Foto: arhiva personală

Din păcate, nu este clar când și dacă acest lucru se va întâmpla. Potrivit ÎM „Regia exploatare a drumurilor și podurilor” („Exdrupo”), în ultimii trei ani nu au fost executate lucrări de aplicare a marcajului rutier de delimitare a pistelor pentru bicicliști. „Totodată, menționăm că nu dispunem de informații referitoare la lucrările planificate la acest capitol pentru anul 2017”, ne-a declarat Dorin Ciornîi, reprezentant „Exdrupo”.

Mariana Matcovschi, Studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” aici

Citește mai departe

Ultimile Știri

Social3 ore în urmă

Incident tragic. A căzut din căruţă şi a fost târât de cal mai bine de un kilometru

Incident tragic la Cinișeuți, raionul Rezina. Un locuitor al satului se deplasa cu căruța pe una din străzile localităţii, dar...

Economie5 ore în urmă

Experți francezi în vinificație: Calitatea Vinului Moldovei s-a schimbat considerabil

Vinul Moldovei a impresionat cunoscători în domeniu din Bordeaux, regiunea franceză devenită model pentru întreaga lume a vinurilor. Un massterclass...

Economie6 ore în urmă

Peste 18 mii de cetățeni din raioanele Telenești și Orhei vor beneficia de un nou tronson de drum asfaltat

Un drum local de 23 de kilometri care face legătura între raioanele Teleneşti şi Orhei va fi modernizat până la...

Important7 ore în urmă

Un spaţiu de joacă şi odihnă a fost amenajat la spitalul de copii „V.Ignatenco”

Un spaţiu de joacă şi odihnă pentru copii a fost inaugurat joi, 19 octombrie, la Spitalul Clinic Municipal de copii „Valentin...

Externe8 ore în urmă

Rămas fără bani, un pensionar i-a cerut lui Putin să-i trimită un sicriu ca să moară

Anatoli Vertiprahov, pensionar de 72 de ani din satul Iasnaia, Teritoriul Trans-Baikal din Rusia, i-a cerut lui Vladimir Putin să...

Social9 ore în urmă

Un şofer din Chişinău a scos pistolul, pentru că un alt şofer nu i-a permis să încalce regulile de circulaţie

Un şofer din Chişinău a fost reţinut astăzi de inspectorii de patrulare, după ce acesta a amenințat cu arma un...

Externe10 ore în urmă

Un copil de 10 ani a supraviețuit în mod miraculos după ce a căzut în Cascada Niagara

Un copil de 10 ani a supraviețuit în mod miraculos după ce a căzut duminică în Cascada Niagara, în partea...

Advertisement

Opinii