Connect with us

Obiectiv European

Irakli Porchkhidze: E mai ușor să spui că e rea Europa, decât să devii tu însăți bună…

O dezbatere la tema comunicării vectorului european, organizată recent de Asociația pentru Politică Externă (APE), a reunit la Chișinău experți din țările Grupului Vișegrad, dar și din cele ale Parteneriatului Estic. Cel mai lung drum l-a făcut invitatul din Georgia, Irakli Porchkhidze. Absolvent al Universității Central-Europene din Budapesta și al Universității Columbia  din New York, el a fost parte a echipei de tineri profesioniști care s-au afirmat în sectorul public în perioada președinției lui Mihail Saakașvili. Astfel, Irakli a deținut funcția de prim-viceministru de Stat pentru Reintegrare și secretar adjunct al Consiliului Național de Securitate, iar în prezent ajută la prosperarea țării din poziția de vicepreședinte al Institutului pentru studii strategice din Tbilisi.

— Dle Porchkhidze, un punct comun al discuțiilor de astăzi a fost diminuarea opțiunii pro-europene în mai multe țări. Este valabil și pentru Georgia?

— În Georgia parcursul european are o susținere

înaltă, de circa 70 de procente. Nu au existat nici fluctuații prea mari și nici o scădere prea drastică, așa cum s-a întâmplat în Moldova. Dar, bineînțeles că, dacă Guvernul nu își va face treaba, inclusiv în materie de comunicare, există riscul ca acest indicator să scadă.

„Nu avem atât de multe media rusești ca în Moldova…”

— Moldova, relativ nu demult, se afla la aceleași 70%. Dar, cifra susținătorilor a scăzut aproape în jumătate. Cum a reușit Georgia să rămână „pe val”?

— O explicație ar fi că toate guvernele noastre au fost pro-europene. A existat continuitate, nu am avut rupturi sociale atât de profunde ca în Moldova, nu suntem atât de fragmentați demografic, cu o populație de 85% georgieni. Și, mai ales, n-am avut partide care să fie deschis pro-ruse. Majoritatea georgienilor nu sunt nostalgici după Rusia. Poate, pentru că am avut un război în 2008…

— Și noi am avut un război…

— În cazul Moldovei își spun cuvântul mass-media. Majoritatea presei georgiene este pro-europeană și asta face marea diferență. În plus, nu avem atât de multe media rusești sau de limba rusă, inclusiv TV cu acoperire națională, cum e în Moldova. Avem televiziunea națională plus câteva locale, de unde se informează oamenii. Bineînțeles că există un segment de populație care urmărește posturile TV din Rusia. Dar, important este că majoritatea surselor de știri sunt georgiene. Știrile contează cel mai mult – cu condiția să fie făcute profesionist și echidistant!

„Rușii ne vând problemele celorlalți”

— Ce facem cu exemplul Țărilor Baltice care, pentru a contracara propaganda, pur și simplu au interzis televiziunile rusești?

— O asemenea decizie ar genera frustrare pentru o anumită parte a populației și nu știu dacă ar soluționa problema. Căci, există internetul, TV prin satelit sau prin cablu, de unde oamenii se pot informa. De aceea, cred că soluția este ca media existente să producă și conținut în limba rusă, care să le ofere informație „alternativă” consumatorilor din această categorie. Trebuie să recunoaștem aici că mai avem o problemă: nu reușim să „traducem” beneficiile euro-integrării pe înțelesul tuturor oamenilor. Trebuie să le explicăm în limbaj clar ce înseamnă procesul dat. Aceasta ar fi cea mai bună cale de combatere a propagandei ruse.

— Pentru că?..

— Pentru că rușii și-au schimbat modul de a aborda problema. Ei nu mai încearcă să ne vândă mitul despre Rusia – căci Rusia de astăzi este despre soldați, despre ocupație și violență, iar aici spațiul de manevră este foarte mic. Drept urmare, ei au schimbat strategia și ne vând… problemele celorlalți. Ale UE, în cazul nostru. De aceea și distorsionează informații despre Uniunea Europeană, speculând cu probleme care într-adevăr există, dar pe care le interpretează după bunul plac și creează, istorii false despre viața și oamenii de acolo, care nu au absolut nimic cu realitatea. O fac, pentru a scădea încrederea cetățenilor – fie din Moldova, fie din Georgia – în ideea europeană. Și oamenii cred, pentru că, se știe, minciuna întotdeauna este crezută mai ușor. Așadar, astăzi pentru propaganda rusă este mai eficient să inventeze probleme despre cineva, pe care ulterior să îl prezinte într-o lumină nefavorabilă, decât să-și soluționeze propriile probleme și să apară ca exemplu pozitiv. Iar misiunea noastră este să detectăm aceste mesaje false.

 „Nu trebuie multe: lideri, viteză, voință politică și curaj”

— Acum niște ani, Republica Moldova era povestea de succes a Parteneriatului Estic – din păcate, nu mai este… Unde se află Georgia astăzi în acest sens?

— Georgia își urmează calea europeană, așa cum sper că și-o urmează și Moldova. Ceea ce ar trebui să învățăm cu toții din Parteneriatul Estic este că nimic nu ți se dă pentru ochi frumoși și pentru totdeauna. Putem fi „mari” azi, dar nu vom mai fi la fel mâine, dacă nu vom lucra și nu vom dedica resurse. Dacă nu depunem efort ca să devenim o mai bună democrație și o mai bună economie, dacă nu luptăm cu fenomenul corupției, lucrurile devin reversibile. A fi un stat democratic e o luptă continuă, dovadă și faptul că azi asistăm la situații de degradare a democrației în țări unde n-am fi crezut să se întâmple așa ceva vreodată… Dacă te oprești, riști să regresezi. Iar integrarea europeană se înscrie perfect în această logică.

  • Accesul mărfurilor noastre pe piaţa UE este un beneficiu pentru noi. Noi avem libertateade mișcare, de care în curând se vor bucura și georgienii. Copiii noștri care vor putea merge la studii prin Programul Erasmus+. Pentru Georgia, Europa este un centru de gravitaţie spre care putem tinde, la care ne putem ralia și de ale cărui realizări putem beneficia. Trebuie doar să ne punem scopuri clare. Vrem să fim parte a acestui spaţiu prosper și să înfruntăm împreună crizele de astăzi? Ori vrem să rămânem acolo unde suntem, să avem stabilitate și predictibilitate, dar… cum se spune, una de cimitir, fără a progresa.— În ce domenii a reușit Georgia să producă schimbarea datorită reformelor și procesului de racordare la standardele europene?

— Înainte de toate, am reușit să aducem noi elite, care să fie transformabile și transformatoare, iar aceasta a generat schimbări la diverse niveluri în întreaga societate. Drept urmare, am reușit să fortificăm funcționalitatea instituțiilor și am modernizat statul. Astfel, prima lecție este despre elite, despre lideri, fără de care nu sunt posibile progresul și dezvoltarea. Acești lideri sunt necesari și în plan politic, și în cel al societății civile – important este ca ei să fie competenți și profesioniști în domeniul lor de activitate. Și atunci oamenii îi vor urma.

Al doilea moment e ca lucrurile să se întâmple repede. Altminteri, intri în cicluri electorale și devine mai greu. Și, bineînțeles, este nevoie de voință politică și de curaj. Trebuie să fii pregătit să faci reforme, indiferent câți prieteni vei pierde și câți dușmani îți vei face. Și să le faci pe toate odată, pe toate segmentele. Dacă reformezi un singur sector, iar pe altele le lași pentru mai târziu, vei obține o insulă care, încet-încet, va fi erodată de apele rămase corupte din jurul ei.

„Orice georgian vă va spune că este european”

— În Moldova, atunci când se vorbește despre impactul slab al Parteneriatului Estic, deseori este invocat faptul că acesta nu a oferit țării o perspectivă clară de aderare. Urmând această logică, cum se simte Georgia care, în termeni geografici, chiar nu are nicio șansă? Cum ați reușit să înfruntați geografia?

— Înainte de toate, trebuie să vă spun că, dacă ați întreba un georgian cine e el, ați auzi că este european. Există o identitate europeană în rândul concetățenilor mei și o afinitate pentru spațiul european. Și pe aceasta se construiește totul.

Suntem acolo unde suntem, în spatele Rusiei. Anul 2008 s-a întâmplat tocmai pentru că Rusia a văzut că Georgia devine un alt stat, modern și total diferit decât ar vrea să vadă Kremlinul în vecinătatea sa sudică. Georgienii au înțeles, însă, că geografia nu trebuie să fie o piedică și că, dacă vrei să fii un stat european, trebuie să acționezi ca un stat european. Dacă vrem să trăim mai bine, trebuie să creăm un spațiu mai bun. Parteneriatul Estic ne oferă o șansă să devenim acest stat mai bun. Important e să nu uităm că povestea este despre noi.

— În ce măsură a valorificat Georgia avantajele economice ale asocierii?

— Volumul exporturilor spre UE a crescut, dar esențialul este că am reușit să ne diversificăm destinațiile și nu mai suntem dependenți doar de piața rusească.  Aceasta ne oferă și o altfel de independență per total. Pentru că piața rusească, din păcate, continuă să fie una politică, pentru care suntem obligați să plătim niște costuri politice. În plus, a crescut și nivelul de siguranță pentru potențialii investitori, care știu că vin într-o țară unde funcționează legi și reguli europene.

— Dacă ar fi să  vă adresați moldovenilor, ce le-ați spune?

— Le-aș spune că în partea aceasta a lumii, în țările noastre, după 70 de ani sau mai mult sub ruși, oamenii cred că voința neapărat trebuie să ne fie impusă de „sus”. Dar cheia este în noi înșine de această dată. Și este vital ca Moldova să rămână parte a spațiului pro-european. La fel cum rămânerea Georgiei sau a Ucrainei pe acest parcurs este vitală pentru Moldova. Dacă una dintre țări cade ori se retrage de pe listă, vor suferi toate. Și nu trebuie să permitem acest lucru.

— Vă mulțumim pentru interviu!

Sorina Ștefânță

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe pagina web www.api.md

Citește mai departe
Advertisement

Important

Teatrul din Cahul și Sala cu Orgă sunt readuse la viaţă cu ajutorul financiar al României

Statul român a oferit Republicii Moldova zeci de milioane de euro pentru diverse proiecte sociale. Partea leului, peste 26 de milioane, s-a dus în reabilitarea a circa 920 de grădinițe din diverse localități. Dar acestea nu sunt singurele domenii care se bucură de sprijinul României. Astfel, alte 1,8 milioane de euro vor merge pentru construcția unui nou sediu al Teatrului „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, precum și pentru renovarea Sălii cu Orgă din Chișinău. Lucrările sunt în toi, iar peste un an aceste instituții culturale își vor putea deschide ușile pentru public. 

Era o zi cam posomorâtă la Cahul. În zare, spre malul Prutului, se vedea cum soarele încerca să străbată ceața ce voia să-și așeze perdeaua peste capitala Sudului. În parcul din oraș au ieșit părinții cu picii lor ca să mai zburde, iar cei mai curioși priveau atent firele verzi de iarbă și le analizau printre degețele. Liniștea din parc era spartă însă de bocănituri surde. Zgomotul venea din partea stânga a parcului. Acolo, după gardul ce împrejmuia un fundament de clădire, vreo zece muncitori lucrau cu capetele aplecate. Le ridicau puțin doar când dădeau binețe, și le răspundeau șoptit: „Dă,  Doamne!”, atunci când munca lor era întreruptă cu îndemnul „Doamne Ajută!”. Erau tocmai muncitorii care lucrează la edificarea noului sediu al Teatrului din Cahul.

 Teatrul din Cahul va avea un nou sediu graţie sprijinului de 800 de mii de euro, oferit de Guvernul României. Alţi 400 de mii de euro au fost alocaţi din Bugetul Republicii Moldova. Cahulenii abia așteaptă încheierea lucrărilor: înainte de toate, pentru că noul teatru, amplasat în centrul vechi al orașului, se va înscrie printre atracţiile turistice și culturale ale urbei; apoi, pentru că ard de nerăbdare să-i inunde sălile, ca pe timpuri.

Spectacole pe scena… fostei judecătorii

„Am început construcția exact cu un an în urmă. Vedeți cât s-a muncit?”, ne spune mândru de efortul echipei sale Gheorghe Lebschi, care este șef de șantier. „La început a fost foarte mult de lucru, mai ales fundamentul a necesitat mult efort, căci s-au săpat opt metri adâncime în pământ. Acum, deoarece se încălzește afară, ne vom mișca mult mai repede. Peste un an și jumătate sperăm să finisăm”, adaugă muncitorul, în timp ce privește cu optimism la câteva plăci de beton ce urmează să fie ridicate cu macaraua.

Noua clădire a Teatrului „B. P. Hasdeu” din Cahul este ridicată pe locul unde s-a aflat vechiul sediu al instituției, care a funcționat aici până la sfârșitul anilor ’90. Dar, într-o bună zi, trupa a fost alungată de acolo: au făcut-o… fisurile mari ce au apărut în pereți, vechiul edificiu, cu o istorie bogată în spate, datând încă din perioada interbelică. Ca o soluție temporară, actorii s-au aciuat în clădirea fostei judecătorii a raionului, veche și ea, însă actorii au cârpit-o pentru a putea lucra. „Din două săli de ședințe am făcut o sală de spectacole cu o capacitate de o sută de locuri. Când sunt mai mulți spectatori, punem scaune suplimentare”, ne spune Gheorghe Mândru, directorului Teatrului.

  Peste un an, Teatrul din Cahul va avea casă nouă, o clădire modernă și spaţioasă. Foto: Lilia Zaharia


Clădire nouă în Centrul vechi

Așadar, condițiile „de teatru” sunt mai mult improvizate. Până și cabinele unde actorii își schimbă costumele și își încălzesc vocile sunt ca niște cămăruțe. În schimb, aici domnește bunăvoința, toată lumea simțindu-se ca în familie. „Mai ales că toți abia așteaptă să se mute în noul teatru, care va fi spațios”, adaugă directorul trupei cahulene.

„Este un loc frumos, alături de parc și biserică, și cred că va fi iubit de oameni. Cândva în această zonă era și un teatru de vară, veneam aici, îi aduceam și pe copii. Erau vremuri interesante, deoarece actorii se schimbau: ai noști făceau turnee în alte orașe, dar aici veneau artiști străini”, își deapănă amintirile mătușa Galina Jdanova.

Sala cu Orgă e în schele, iar Orga va pleca pentru restaurare în România

Și Sala cu Orgă din Chișinău este în schele, ea fiind cea de-a doua instituție de cultură ce va fi renovată cu sprijinul statului român. Clădirea, care este inclusă în patrimoniul arhitectural al orașului, are aproape o sută de ani. Înainte de anii ’70 ai secolului 20, aici se afla Banca orășenească. Ulterior însă, datorită amplasării centrale și pereților groși, care ofereau o izolare fonică potrivită pentru o sală de concerte, edificiul a fost transformat în astăzi binecunoscuta Sală cu Orgă, o adevărată perlă a capitalei.

Pentru reabilitarea acestei clădiri-unicat, Guvernul de la București a donat un milion de euro. În prezent, din acești bani, este restaurat demisolul clădirii, este consolidat fundamentul ei, este renovată fațada și reparat acoperișul, lucrările în cauză făcând parte din prima etapă a modernizării. „După încheierea acestora, va fi reparată și modernizată și sala de concerte. Deja am convenit ca Orga, instrumentul propriu-zis, care este cea mai mare bogăție a acestei clădiri, să fie dezasamblată. O parte din ea va fi dusă în România pentru a fi restaurată”, spune directoarea instituției, Larisa Zubcu.

 Pentru că Sala cu Orgă este în reparaţii, melomanii sunt așteptaţi în incinta Muzeului de Artă din Chișinău pentru a vedea spectacolele. Foto: Lilia Zaharia

Artiștii abia așteaptă să revină „acasă”

Ea speră că toate lucrările să fie finisate în maximum un an de zile, iar artiștii să se întoarcă „acasă” ca să muncească. „Spun „acasă”, deoarece acum suntem împrăștiați. Repetițiile le facem în incinta Colegiului de muzică „Ștefan Neaga”, iar spectacolele au loc în clădirea Muzeului Național de Artă. Și este greu să muncim așa, inclusiv pe motiv că, dacă nu ai sala ta, nu poți aduce niciun artist străin…”, adaugă Larisa Zubcu.

Lucrările de restaurare a Sălii cu Orgă sunt efectuate de aceeași companie, care acum câțiva ani a renovat Cetatea Sorocii. În cazul acesteia, și autoritățile publice locale, și donatorii au apreciat modul în care au decurs lucrările și acuratețea executării. Sunt niște detalii care vin să le inspire optimism atât echipei Sălii cu Orgă, cât și publicului obișnuit să meargă la concertele care se țin, de obicei, în această clădire specială.

 Lilia Zaharia, reporteră „Obiectiv European” 

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Obiectiv European

Norvegia: Deținuții care nu se mai întorc în închisori

Recent, în suplimentul „Obiectiv European” s-a relatat despre modul în care se implică Norvegia în îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciarele din Republica Moldova, pentru a le apropia de standardele europene. Drept exemplu, am adus sectorul de tip deschis al Penitenciarului de femei de la Rusca, reabilitat recent din banii donați de această țară scandinavă. Astăzi, ne-am propus să aflăm ce face Norvegia cu propriii deținuți și ce politici de reintegrare a acestora în societate dezvoltă.

Bastoy, închisoarea unde deținuții vopsesc, gătesc și cultivă

Pe insula Bastoy, la sud de Oslo, se află cea mai mare închisoare cu regim deschis din Norvegia. Este ca într-un sat obișnuit: fără ziduri de beton, fără sârmă ghimpată sau oameni înarmați. Deținuții (vârsta medie 40 de ani, diferite infracțiuni la activ) își execută aici doar ultima perioadă a sentinței, de un an și jumătate. Nu oricine însă poate ajunge pe Bastoy. Deținutul trebuie să scrie o cerere, în care specifică planurile de viitor și motivația, iar criteriile pentru selecție sunt stricte și transferarea se desfășoară conform listei de așteptare. „Aici, oamenii învață să fie responsabili pentru acțiunile lor”, spune fostul director al închisorii, Arne Kvernvik Nilsen.

Deținuții se trezesc singuri, merg la școală, se plimbă prin pădure, înoată sau privesc televizorul. Deși nu au dreptul la telefoane mobile, dispun de cinci cabine telefonice, notează blogul victorkapra.ro. În ceea ce privește munca propriu-zisă, ei pot alege dintr-o varietate de activități – păstoritul oilor, îngrijirea cailor, cultivarea fructelor și legumelor, asigurarea curățeniei, vopsirea caselor, munca în atelierul de tâmplărie. Pentru aceasta, le este asigurat un venit lunar, din care își cumpără hrană de la un magazin situat pe insulă și pregătesc mesele zilnice. Astfel, sunt convinși autorii acestui concept, deținutul va fi motivat să se schimbe din propria dorință, nu forțat de cineva.

Închisoarea Bastoy, văzută de la înălţime: terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. 

O rată a succesului de 80%

Bineînțeles că cei 115 de deținuți nu sunt pe insulă de capul lor, fiind supravegheați de ofițeri. Însă, ei nu stau închiși în celule, ci locuiesc, câte șase-șapte persoane, în case mobilate și utilate confortabil, cu televizoare și calculatoare. Fiecare deținut are propria cameră, iar bucătăria și baia sunt comune. Ei trebuie să învețe să conviețuiască sub același acoperiș, să gătească împreună și, în definitiv, să trăiască în comunitate. În plus, administrația le pune la dispoziție o clădire specială pentru vizitele membrilor familiei, dar și camere în care sunt permise relațiile conjugale.

Deși această închisoare le oferă celor închiși un stil de viață aproape normal, ei nu pot părăsi insula și nici fi alături de familiile lor. Astfel că, în ultimii 15 ani, au existat, totuși, două tentative de evadare: un deținut a vrut să treacă înot canalul, dar a sfârșit strigând după ajutor, iar altul a încercat să fugă cu o barcă, însă aceasta s-a dovedit a fi spartă și lua apă. Rata de recidivă a deținuților din închisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu media europeană de 70%. Ceea ce înseamnă că peste 80% din deținuți nu mai săvârșesc infracțiuni după eliberare.

Modelul Bastoy, preluat de România

Practica norvegiană a fost preluată și de România. Și aici, 115 persoane, aflate în ultimul an de detenție în penitenciarele din toată țara, s-au oferit voluntare pentru a ajuta la construcția unui sat turistic, Tătaru. Timp de trei luni, opt ore pe zi, deținuții au reușit să ridice un centru de meșteșugărit. Seara aveau liber, iar noaptea și-o petreceau în penitenciarul Chilia Nouă, aflat la câțiva kilometri. La sfârșitul stagiului deținuții sunt evaluați și cei care dovedesc că au dobândit cunoștințe în construcții (instalații, zidărie, dulgherie) primesc un certificat ca „finisori case”. Dacă respectă regulile, cât timp muncesc la Tătaru, primesc o reducere a pedepsei cu 20 de zile.

Chiar și în aceste condiții, România luptă cu problema penitenciarelor aglomerate. Conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor din această țară, gradul de ocupare a închisorilor este de 145%, în medie, deși poate depăși și 200%.

Prima casă ecologică și tradiţională, construită de deţinuţi în România la îndrumarea unor meșteri locali. Sursă: victorkapra.ro

Ce se întâmplă la noi?

„În Republica Moldova, activitățile în folosul comunității sunt prestate de persoanele condamnate la munci neremunerate (de obicei, salubrizarea străzilor, repararea unor sectoare a orașului). Iar  deținuții nu sunt obligați să o facă. Dacă, totuși, aceștia doresc să presteze astfel de servicii, ei sunt remunerați și beneficiază de o reducere a perioadei de detenție, în funcție de timpul investit”, ne-a relatat Angela Oteanu, fosta șefă a Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Conform spuselor sale, persoanele care se află în ultima jumătate de an de detenție sunt încadrate în procesul de resocializare.

Astfel, de dimineață, deținuții pot munci în ateliere auto, în zidărie sau tâmplărie, iar seara se întorc în penitenciar. Din banii câștigați, li se oferă aproximativ 30%, restul revenind închisorii. În plus, pe durata detenției, ei pot urma diverse cursuri în închisori, de la sculptor în lemn până la electrician sau mecanic auto. Dacă dau dovadă de sârguință, pot primi și un certificat în meseria dată. Astfel, deținuții de la Cricova știu să taie piatra de calcar; cei de la Leova și Taraclia sunt încadrați la munci agricole, iar cei de la Pruncul muncesc în ateliere de manufactură sau sculptează în lemn.

Potrivit lui Stanislav Cebotari, psiholog în cadrul sistemului penitenciar, munca în folosul comunității îi ajută pe cei privați de libertate să se integreze mai bine în societate și scade riscul ca ei să mai comită infracțiuni după eliberare. Tot el afirmă, însă, că la noi nu se obișnuiește ca deținuții să-și prepare singuri mâncarea, una dintre cauze fiind lipsa condițiilor și a bucătăriilor. „Se întâmplă foarte rar, doar înainte de Crăciun sau înainte de Paști, ca un grup de deținuți să gătească pentru ceilalți”.

În Norvegia, condamnaţii muncesc, merg la școală și înţeleg importanţa libertăţii. În România, cu ajutorul lor a fost construit un sat tradiţional. În Moldova, deţinuţii nu sunt obligaţi să muncească, însă pot lucra în folosul comunităţii pentru a-și reduce din detenţie. Totuși, această perioadă nu este inclusă în vechimea totală de muncă a condamnatului, nu e înregistrată în carnetul de muncă. 

Liliana Botnariuc, studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Important

Ciclist în Europa și… la Chișinău

Statisticile arată că, în orașele europene, tot mai multă lume renunță la mașină în favoarea bicicletei. Copenhaga, Amsterdam sau Strasbourg sunt campioane la acest capitol. Răstimp, la Chișinău, cei care optează pentru biciclete se confruntă cu probleme, cele mai mari fiind lipsa pistelor și străzile blocate de automobile. 

Copenhaga, orașul cicliștilor

În 2015, Copenhaga a fost declarat cel mai prietenos oraș din lume față de biciclete,  detronând Amsterdamul, potrivit Copenhagenize Index. Dintre locuitorii capitalei daneze, 56% folosesc zilnic bicicleta pentru a se deplasa la serviciu/studii, 20% – transportul în comun și doar 14% utilizează mașina. Astfel, numărul celor care preferă bicicleta este de patru ori mai mare decât al celor care merg cu mașina.

Potrivit site-ului oficial al țării, bicicleta este un element vital firesc al orașului Copenhaga, dar și al întregii Danemarce, de mai bine de un secol. Prima pistă a fost amenajată aici în 1892. De-a lungul anilor, autoritățile au îmbunătățit continuu infrastructura pentru cicliști – au creat piste pe carosabil și pe trotuar, au amplasat indicatoare rutiere și au amenajat parcări speciale pentru biciclete. Astăzi, în oraș, există peste 400 de km de piste pentru biciclete și un pod cu două sensuri doar pentru cicliști.

Cyclists await to continue their trip in Copenhagen. 20AUG09 [1SEPTEMBER2014 TRAVEL POST MAGAZINE] –ONE TIME USE ONLY–

Imagine obișnuită pentru Copenhaga. Sursa: VisitDenmark

● În ţara noastră, cel mai mare număr de biciclete este concentrat în zonele rurale și în orașele mici. Conform unui sondaj realizat de Magenta, 33% de moldoveni au cel puţin o bicicletă în familie. În majoritatea cazurilor este vorba, mai degrabă, de o bicicletă pentru copii. 67% nu au nicio bicicletă. 

Cel mai ieftin și mai convenabil mijloc de transport

Corneliu Tiulenev, un moldovean care trăiește în Danemarca, deține patru biciclete. „Am vândut mașina și am cumpărat biciclete. Ieftin, sănătos și practic”, spune el.

Alina Răcilă, o  con-cetățeană de-a noastră stabilită la Copenhaga, spune că, după ce a descoperit impresionanta infrastructură a drumurilor din oraș, a urcat rapid pe două roți. „Atunci când ne-am mutat în Danemarca, nu știam să merg pe bicicletă. Dar am înțeles că trebuie să învăț acest lucru, deoarece aici, mai ales în orașele mari, bicicleta este cel mai ieftin și cel mai convenabil mijloc de transport. Urcăm pe bicicletă nu doar pentru a ajunge la magazin, școală, serviciu, dar și pentru a ne transporta copii, pentru a livra pizza, ziare, scrisori”, povestește Alina.

Chișinăul încă prezintă un pericol pentru cicliști

La un pol opus capitalei daneze, la Chișinău, cicliștii se confruntă cu probleme care nu le permit să se simtă în siguranță atunci când pornesc la drum. Cea mai mare provocare este lipsa pistelor, iar acolo unde există câteva marcaje galbene, trasate haotic, acestea se termină brusc sau sunt blocate de mașini parcate neregulamentar.

În ultimii ani, autoritățile s-au apucat, în câteva rânduri, să creeze piste pentru cicliști. În 2015, primarul Dorin Chirtoacă a dat dispoziție ca în fiecare sector din capitală să fie identificată o stradă, unde să fie trasată câte o pistă pentru bicicliști – însă ideea a rămas doar pe hârtie. În anul 2016, în Piața Marii Adunări Naționale, a apărut o bandă pavată în culoare roz, care să delimiteze pista de biciclete din acea zonă. Dar banda era strâmbă, iar internauții s-au amuzat copios pe seama asta. Iar majoritatea cicliștilor spun că nu își riscă viața pentru a se deplasa prin Chișinău…

● În satele moldovenești bicicletele sunt utilizate ca mijloc de transport, pentru deplasarea zilnică. 28% dintre respondenţi afirmă că merg cu bicicleta zilnic, 16% – de două-trei ori pe săptămână, iar 25% nu utilizează bicicleta deloc. Cel mai puţin circulă cu bicicleta respondenţii în vârstă de 51-60 de ani.

La Amsterdam, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile…

Bloggera Oxana Greadcenco, stabilită în Olanda, obișnuia să meargă cu bicicleta și atunci când locuia la Chișinău, doar că acest lucru era mai mult stres decât plăcere. „Era o adevărată aventură, de aceea, preferam să ies cu bicicleta mai mult noaptea, când străzile erau libere. Am fost accidentată și înjurată în trafic nu o dată, și asta pentru că pe străzile noastre bicicliștii sunt considerați drept niște adolescenți rebeli care au ieșit să se plimbe cu bicicleta unde nu trebuie…”, spune Oxana. Iar la Amsterdam, menționează ea în context și ca soluție, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile, ceea ce te face să te simți în mare siguranță…

Ana-Maria Popovici, lectoră la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, a găsit soluția pentru a practica sportul preferat în siguranță – drumurile de țară și dealurile pitorești. „În Chișinău este greu să te deplasezi cu bicicleta, căci îți pui viața în pericol. Aș putea renunța la transportul public, doar dacă liniile galbene, pe care autoritățile publice locale le numesc ,,piste”, s-ar transforma în adevărate piste pentru bicicliști”.

Ana-Maria Popovici, pe dealurile Moldovei. Foto: arhiva personală

Din păcate, nu este clar când și dacă acest lucru se va întâmpla. Potrivit ÎM „Regia exploatare a drumurilor și podurilor” („Exdrupo”), în ultimii trei ani nu au fost executate lucrări de aplicare a marcajului rutier de delimitare a pistelor pentru bicicliști. „Totodată, menționăm că nu dispunem de informații referitoare la lucrările planificate la acest capitol pentru anul 2017”, ne-a declarat Dorin Ciornîi, reprezentant „Exdrupo”.

Mariana Matcovschi, Studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” aici

Citește mai departe

Ultimile Știri

Externe3 ore în urmă

Un turist a căzut în genunchi şi a înţepenit. Podul de sticlă a „crăpat” sub el la peste 1.000 de metri înălțime

Spectaculoasele punți de sticlă ale chinezilor, suspendate la înălțime, nu sunt pentru cei slabi de inimă.

Politică3 ore în urmă

Partidul Liberal a depus actele de înregistrare pentru referendumul anti-Chirtoacă

Partidul Liberal a depus actele de înregistrare a partidului ca participant la referendumul anti-Chirtoacă, care va avea loc pe 19...

Important11 ore în urmă

Barajul Stânca – Costești, consolidat printr-un proiect european de peste nouă milioane euro

Barajul de la Stânca – Costești, construit pe râul Prut, la frontiera dintre România și Republica Moldova, a fost consolidat...

Externe12 ore în urmă

Un banc de la Vladimir Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin, care a participat joi la reuniunea experților “Clubului Valdai”, desfășurată la Soci, a avut o reacţie...

Externe13 ore în urmă

Meteorolog român: vreme frumoasă în noiembrie, ger încă din luna decembrie

Meteorologii români avertizează că vremea geroasă va fi înregistrată încă din luna decembrie, iar temperaturi de până la -30 de grade...

Externe13 ore în urmă

Țigări contrafăcute, în valoare de 1,6 mil. euro, confiscate în Portul Constanța. Containerul a circulat pe ruta RM— Turcia — România

Garda de Coastă din românia a descoperit joi, în urma verificării unui container în Portul Constanța Sud, peste 730.000 de...

Important1 zi în urmă

Curtea Constituţională: Preşedintele Parlamentului sau premierul vor semna decretul de numire a ministrului Apărării

Curtea Constituțională a constatat astăzi că refuzul deliberat al președintelui de numire a candidaturii propuse repetat pentru funcția de ministru...

Advertisement

Opinii