Ion Costaș este bine cunoscut patrioților români de pretutindeni. Ca basarabean român, s-a afi rmat în Armata URSS, unde a primit cele mai înalte aprecieri pentru profesionism militar și curaj ostășesc. A fost selectat în lotul viitorilor cosmonauți sovietici, dar a fost exclus atunci când s-a afl at că are rude în România, că tatăl său a fost sergent major în Armata Română, vânător de munte, și a căzut prizonier la ruși, la Cotul Donului. Întreaga sa familie a trecut prin deportarea în Kazahstan. A fost șef de promoție la Academia de Aviație Militară „Iurii Gagarin”, instituție de elită pe plan mondial. Ca pilot și general în aviația supersonică, cu 2500 ore de zbor, ION COSTAȘ nu și-a uitat nici pentru o clipă obârșiile româ- nești. Ajuns general, cu importante funcții de comandă în aviația militară sovietică, a ținut să fi e cât mai aproape de casă.
Ideile şi intenţiile pentru care candidez:
Problema principală pe care o voi ridica în Parlamentul Țării va fi asumarea de către Guvernul României și de către societatea civilă din România a unui program național de susținere a românilor din diasporă în spețe a românilor din R. Moldova. Acest program trebuie să aibă trei componente: a. românii din teritoriile pe care le avem. Acesti cetateni au toate drepturile de a revendica Unirea cu Patria mamă. E vorba în primul rând de teritoriile afectate de pactul Stalin-Hitler (Ribentrop-Molotov) din 1939, care este declarat nul de URSS in 1989, la care se adaugă Transnistria. Tratative pe acest subiect cu Rusia, succesoare URSS. b. românii din teritoriile învecinate care trăiesc ca minoritate națională. Acești români, deși sunt minoritari, sunt autohtoni în teritoriile respective, sunt deseori cei mai vechi locuitori: în Ungaria, Ukraina (Bucovina de Nord si sudul Basarabiei-Budjac) de pildă. c. românii din teritorii mai îndepărtate, ajunși acolo în anii din urmă: Românii din Occident, româ- nii din zonele asiatice ale Rusiei, din Australia etc. Pentru fi ecare categorie de români trebuie concepută o altă strategie, alte ținte. Un punct comun pentru aceste strategii este ideea de a-i spijini pe românii noștri să nu-și piardă sufl etul de români, să-i legăm cât mai mult de țară, de limba română, de conștiința si cultura românească. Statul să sprijine Biserica Ortodoxă Română, dar și celelalte culte, al căror rol în păstrarea identității naționale a românilor s-a dovedit deja că este benefi c, decisiv. În general, trebuie gândit cât mai practic, la activități și acțiuni concrete, al căror efect să fi e apropierea românilor între ei și apropierea românilor cu Țara. Românii să aibă ceva concret de câștigat din consolidarea acestor relații. Bunăoară, pentru tineri români din diasporă este nevoie de o legislație care să-i apropie de Țară: burse școlare și facultăți, reduceri de preț la prima vizită în România, facilități vamale, facilități pentru bătrânii din diasporă care ar veni să-și petreacă ultimii ani de via- ță în România, etc.
Chestiunea Basarabiei
Cunosc bine situația din R. Moldova. Trebuie să fi m realiști în aprecierile noastre ca să nu facem evaluări prea optimiste, riscante. Trebuie să facem un inventar al motivelor și al criticilor pe care le invocă adversarii Unirii. Aceste critici trebuie contracarate prin sinceritate și adevăr. De exemplu, este întemeiată ideea că după 1990 s-au pierdut câteva ocazii bune de a face Unirea din pricina unor guvernanți de la București. Dar acest adevăr trebuie recunoscut, precizând cât se poate cine sunt acești guvernanți, arătând că au fost și la Chișinău mulți adversari ai Unirii. Trebuie nominalizați aceștia, mai ales dacă au dispărut din viața politică. Celor care mai sunt activi trebuie să le oferim o șansă de a se îndrepta. Totodată, trebuie combătută ideea că România a abandonat Basarabia în iunie 1940. Decizia luată la București în 1940 a făcut o apreciere realistă a situației și, deși a fost o op- țiune dureroasă, a fost totuși soluția cea mai ușor de suportat. S-a dovedit că Armata Roșie era pregătită să invadeze Europa, iar opoziția României le-ar fi oferit pretextul căutat.
Nu trebuie nici măcar discutată ideea organizării unui referendum! S-a organizat așa ceva în 1940 sau în 1944? Propunerea făcută în acest sens de Acțiunea 2012 este suspect de iresponsabilă! Motivele pentru care refuzăm referendumul sunt mai multe, dacă este cazul, pot expune câteva. Trebuie insistat pe nevoia de a elimina toate consecințele pactului din 1939 dintre Stalin și Hitler. Clasa politică din Basarabia este, ca pretutindeni, egoistă, nu este alcătuită din eroi sau martiri. Cei mai mulți politicieni se tem că după Unire își vor pierde privilegiile și benefi ciile acumulate, averile strânse prin furt protejat de legi elaborate si votate de ei, etc. Acești politicieni corupți sunt cei mai mari DUȘMANI ai procesului de Reintegrare națională, de Unire cu Țara. Cei mai mulți politicieni, inclusiv cei care nu sunt corupți, își pun întrebarea, destul de fi rească, inevitabilă: ce câștigă și ce pierd dacă se face Unirea? Ar fi bine dacă Parlamentul României va elabora un text ofi cial cu valoare de text constiuțional, prin care să se dea asigurări de genul următor: „După Unire, în Basarabia, vreme de 25 de ani candidații la funcția de parlamentar vor fi exclusiv persoane născute în Basarabia sau cu unul dintre părinți născut în Basarabia!” sau „După Unire, se introduce funcția de vicepreședinte al României care, în următorii 25 de ani, se desemnează numai prin votul basarabenilor!”. Mai pot fi implementate și alte idei prin care politicienii basarabeni, români sau nu, să fi e convinși că nu vor ieși din jocul politic, că se vor integra fără probleme în establishment-ul românesc, singura condiție fi ind meritul personal. Este foarte importantă și DECISIVĂ componenta economică Ea trebuie să preceadă unirea politică: conectarea la gazoductul si la sistemul energetic din Țară, introducerea ecartamentului european pe linia Iași-Chișinău, autostradă București – Iași – Chișinău, monedă unică (așa cum s-a promis în 1992), „românizarea” mass mediei din Basarabia și altele. Merită studiată și idea de a ne uni inițial într-o Confederație a Romanilor vreme de 10 ani. Este nevoie și de o selecție riguroasă a persoanelor desemnate de la București și Chișinău să acționeze în proiectele dedicate Unirii: aceste persoane să fi e verifi cate cât de loiale s-au arătat față de idealul Unirii in ultimii 26 de ani! Să nu lăsăm inamicilor noștri libertatea și ușurința de a ne sabota proiectul cel mai important pentru neamul românesc. Bucureștiul va trebui să ia contact cu liderii minorităților etnice din Basarabia pentru a le câștiga încrederea că în România Unită vor avea cel puțin aceleași drepturi pe care le au acum în R. Moldova. Trebuie să afl e acești lideri care sunt drepturile minoritarilor din România, în ce măsură acestea sunt respectate. Trebuie să li se facă demonstrația că în România de azi aceste drepturi sunt respectate mai mult decât în oricare altă țară din această parte a Europei! Este important sa fi e creată o strategie de colaborare militară comună, care ar permite o aliniere și un schimb de experiență a forțelor militare ale celor două țări româ- nești. Aceste măsuri ar unifi ca și acest domeniu important pe ideea unei singure entități naționale și ar duce nemijlocit spre consolidarea securității naționale.
Facilități pentru investiții în Basarabia, respectiv România. Organizarea unor forumuri și programe de afaceri care ar apropia investitori și antreprenori din tot spațiul românesc și care ar facilita crearea și extinderea unui mediu de afaceri comun pentru toate teritoriile româ- nești.
Nota bene: Avem nevoie de programe speciale pentru românii (moldovenii) din Transnistria. Nu trebuie uitați sau neglijați, ci dimpotrivă, trebuie plasați în prim plan.
